2,533 matches
-
preferată, tăiței Jang-chou. Eu și An-te-hai sărbătorim ocazia ce mi se oferă. Scriu o poezie intitulată Tăițeii Jang-chou. O frunză cade în ceaun, altele dansează-n aer Și astfel țâșnesc de pe al bucătarului vârf de cuțit. Acum văd pești argintii săltând în albe valuri, În clipa următoare frunze de salcie plutesc pe-a vântului aripi. Pregătirile oficiale durează mai multe ore. De la palatul împăratului sunt trimiși eunuci ca să dea o mână de ajutor. Eunucii mei și doamnele de onoare mă îmbăiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
treceam totuși prin el, și nu suiam pe 106 dealul lui când ieșeam la cîmp? Cine punea umărul jos la roata căruței și biciuind caii scotea un urlet de ți se zbârlea părul, luând în brațe căpățâna roții s-o salte din cirmoacă? Urlet nu e cuvântul care se potrivește cu ceea ce mi-a rămas în amintire. Nu era atât sonor acest răcnet, cât înspăimîntat, ca într-o ceață de vis în care groaza e însoțită și de îndoială: adică nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
strîmbe, de sub poalele sumanului ieșeau două picioare cufundate pînă la gleznă în apă. A trebuit să observ că, sumare, accesoriile acestea erau totuși indispensabile sub soarele care, în aburii de după ploaie, ardea. Din cînd în cînd bătrînul lungea gîtul și sălta crîsnicul.. Îi spiona sînul care apărea treptat din apă. Deodată plasa se zgudui. Într-o clipită chipul domnișoarei Cornelia fu animat de o emoție adîncă. Cum la dînsa orice mișcare sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pentru tot ce Însemna mâncare. Cu banii câștigați pe porc, tata ar fi vrut să plătească jumătate din costul unei excursii În străinătate. A chemat câțiva oameni printre care și Oaie ăsta, au prins scroafa, au legat-o și au săltat-o În căruța unuia care mai căra câțiva godaci la obor. Fiindcă animalul nostru era prea mare și i-ar fi putut pricinui necazuri În cei treizeci de kilometri pe care Îi avea de făcut, căruțașul i-a proptit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aș fi prefăcut că nu văd cea mai desăvârșită zămislire a Lui. Pe ulița mare plutea mai mult decât mergea fata lui Diogenis Dagdelinis: Marianti. Trebuia să fii de pe altă lume să nu vezi cât era de frumoasă, cum Îi săltau sub cămașa albă sânii mari și rotunzi ori cum i se legănau șoldurile. Și uitându-te la ea nu-ți venea În cap nici un gând necurat; te umpleai, numai, pe dinăuntru cu miresme și cântări de Îngeri. Multă vreme după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o clipită se repede la borcanul cu fasole și-l azvârle pe fereastră, Însă prin două rânduri de geamuri, că erau Închise. „Eu le plătesc!” zice zâmbind. „Să mi se oprească din salariu!” Lizica n-a așteptat mult. S-a săltat de pe scaun, sprintenă ca o gazelă - era de trei ori cât Dordonea - și i-a ras un pumn de l-a rostogolit pe podele. Aghiuță s-a ridicat și el de parcă fusese azvârlit pe arcuri și, la repezeală, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-ar fi apărat cu un băț ori cu pietre, n-ar fi scăpat Întreg din colții potăilor. Ale dracului jigodii, nu se repezeau să-i muște decât pe cei cu pielea albă; la ceilalți doar lătrau, dar nu-și săltau burțile din țărână. Însă de data aceasta, cei doi băieți nu trebuiră să se bată pe viață și pe moarte cu haita: prietenul Lică Îi aștepta la poartă și gonise câinii prin curțile lor. Dădură mâna ca oamenii mari. Vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
câteva ori și Împuțiciunile o luară câteva clipe către cer, apoi pleoscăiră iar În apă. „Tu stai pe mal, că Încurci locu’! Nu prindem nici mormoloci cu tine În apă. Stai acolo și, când ne apropiem, să ne ajuți să săltăm. Măcar atâta să faci și tu!” „Lasă-l, mă, În pace! Ce-ai cu el? N-a făcut nimica!” mormăi Lică să nu-l audă decât Scurtul. „Păi tocmai d-aia, că nu face nimic și mă umple de draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l lămuresc și nici să-l ascult. Așa cum nu mai am acuma să vorbesc. Oi fi obosit și eu... În afară de Coman, necruțătorul năvălitor cu muci la nas care va șterge tabla, va mătura podeaua, mă va ajuta să mă salt În baston și-mi va servi de sprijin până acasă, ceilalți puteți pleca. Caprelor, nu-i mai stârniți, iar voi, porcilor, țineți-vă mâinile acasă! Ziceți bună ziua la drum la toată lumea! * * * Soldatul - pe care soarta Îl Împovărase cu numele Cătănuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice, săltau brusc și acopereau vederea șoferilor. Aceștia se Învățaseră minte În scurt timp și le legau zdravăn cu sârmă de balot sau cu niște curele de ventilator stricate În noduri meșteșugite și le agățau de cârligele sudate pe bara de protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Îi venise să se lase păgubaș. Fata care Îl aștepta Întinsese mâna și-i luase prosopul. Îl așternuse peste cearceaful boțit. Se așezase pe el și o clipă picioarele Îi atârnaseră peste marginea patului. Apoi, În timp ce se rotea, Își săltase genunchii spre bărbie; Își cuprinsese picioarele În brațe, așteptându-l, Învăluită În lumina neîmplinită a dimineții. Soldatul Cătănuță, vrăjit de acea mișcare, Își dăduse seama că nu izbutise niciodată să-și Închipuie că o femeie putea fi atât de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pricepuse și el, cum putuse, să le aleagă: sape, mături, cazmale, perii, cancioace. În jurul lui - câțiva măgădăi de a șaptea și a opta, dezbrăcați până la brâu. Au scos din pământ bolovanul, l-au legat În niște chingi și l-au săltat Într-o căruță. Era chiar căruța rudarului cu casa, căci omul, bucuros că Îi scăpaseră caprele de la moarte și nici pagubă prea mare nu suferise, se arătase dornic să fie și el de față și chiar să ajute. Cine știe ce Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stătuse puțin de vorbă cu ea, apoi se Întorsese și urlase către sală: „La cererea onoratului public, repetăm numărul cu Îngrozitoarea și ferocea bestie din junglă!”. Schimbase muzica și, de data asta, femeia dezbrăcată Își legăna mai adânc șoldurile, Își sălta câte un sân În palme - atunci când, chipurile, Încerca să potrivească așa cum se cuvenea trupul șarpelui. Băieții abia răsuflau. Acasă le povestise taților ce și cum. Ca să se convingă că odraslele nu-i mințeau, capii de familie umpluseră Căminul cultural la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Odraslă. Mihai Enin Își Înfipse unghiile În palme. Prin minte porniră să i se Învârtă, la Început ușor, chipuri, Întâmplări, cuvinte. „Ai, bă, ce tăceți ca boii? N-ați văzut ce țâțe are Marianti?” De-acuma Începuse să se salte, cumpănit, de la pământ. Se Înălța, se ridica și nu se mai sfârșea. De pe umerii care se tot Îndreptau către nori zburau paie și țărâna șiroia cu foșnet. „Am văzut-o dezbrăcată pe geamul ăl mic din spatele casei...” Mihai Enin ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo, trântit În buruieni. Nea Mitu Păcătosul se ridică dintr-odată și Iedul chiar avu timp să-l apuce de umăr și să se salte la rândul său. „Uite, ce să fac”, zise moșul, „mă duc În Baltă, că am alea două pogoane de porumb și-am auzit c-au dat mistreții În ele. Necaz mare, nu mai mănânc eu mămăligă la iarnă. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Întâmplat, Într-un rând, că, fără știrea mea, un soldat a băut, Înainte de atac, și rația unui camarad rănit. Tot plutonul a scăpat fără vreo zgârietură măcar, În afară de tâmpitu’ ăla, Dumnezeu să-l odihnească, care se Îmbătase și Își săltase spinarea dintr-o groapă cu o palmă mai mult decât ar fi trebuit. Dacă n-ar fi băut În plus, reflexele lui l-ar fi ținut cu burta lipită de pământ”. Băieții mai aflaseră că, la intrarea În război Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ridicat nici măcar un fir de trestie. Toate erau retezate la două palme de pământ. Și-atunci ce făcea soldatul Îmboldit de frică și de dorul nevestii? Își găsea o poziție cât mai bună, ca să nu obosească prea repede, și-și sălta un picior peste marginea tranșeei; era aproape cu neputință să nu capete glonțul pe care atâta Îl dorea. Ca să-i potolească, i-au Împușcat pe câțiva pentru lașitate În fața inamicului și automutilare. Și asta i-a făcut pe oameni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În sus. Se săltă până la urmă și o zbughi către drum. Enin Îl ajunse din urmă și Îi deschise poarta. „Mulțumesc frumos pentru spinarea ruptă! Nu puteam eu să stau liniștit, să-mi văd de moartea mea și să nu mă Încurc cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că eu nu m-am atins de fata grecului... Tu, nu, te-ai opărit tot pentru două-trei vorbe azvârlite În vânt. Nu puteai să mă bați numai? Uite și tu ce mi-ai făcut!” - și, cu o mișcare scurtă, Își săltă poalele cămășii. Deasupra buricului avea o rană largă, care mustea de sânge negru amestecat cu borhot țâșnit din mațe sparte. Lui Enin Îi veni să verse, dar se stăpâni și, cuprins de milă, Îl apucă de-o mână pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
auzite: „Acuma o mozolește; i-a pus mâna pe țâțe; a Întins-o pe catedră (era acolo o masă veche, acoperită de nea Mitu cu o țoală spre a dărui confort amorezilor și a-i feri de negreală); i-a săltat fusta; i-a dat jos chiloții; s-a desfăcut la curea; gata, a Încălecat-o; dă-i bătaie, vericuleee!!!”. În urmă cu vreo câțiva ani, prietenul meu Vieru a preluat de la fostul Îngrijitor ideea cu oferitul de confort celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lume numai copii tâmpiți și urâți, cărora le-ar fi fost de preferat niște limbrici produși cinstit, lângă gard. Amabilitățile au continuat Încă minute bune - spre desfătarea celor de față - până când, În căruțe diferite, cele două aprige concurente au fost săltate, ținute bine, cărate și depuse fiecare În bătătura proprie. De numărul mare de cetățeni adunați a profitat, nevrând să scape o asemenea oportunitate de afaceri, frizerul cel tânăr, căruia toată lumea Îi spunea Marinaru, pentru că a făcut armata doi ani la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timpul transportării copiilor În remorca unui camion - faptă pentru care În zilele noastre s-ar putea lua condamnări de către cei răspunzători de ani mulți la ocnă - Zidaru le ajuta pe fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu acest prilej, Își proptea palmele pe bucile lor sau, În glumă, le Împingea cu capul și-și vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vigoarea și agilitatea acestora din urmă au zădărnicit măcelul care se prefigura: s-au Îmbarcat cu toții, la repezeală, În remorca tractorului care Îi aștepta cu motorul pornit. Unii s-au suit din mers, agățându-se de obloanele de metal care săltau și tremurau diavolește din pricina hârtoapelor și a lipsei suspensiilor, punându-și viața În pericol. Hoardele de retardați și bețivi s-au repezit, cu tractoarele lor care urlau Îngrozitor și pe care montaseră sirene ce țipau ca de sfârșitul lumii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aplice răzvrătitului spinalizarea Într-un fel care nu fusese prevăzut În manuale. Îl izbise, În treacăt, cu bucata de lemn, Îl Înghesuise Într-un cotlon și se pregătea să-l lovească Încă o dată, de moarte. Iepuroiul se așezase, apoi se săltase puțin pe labele din spate. Mustățile pipăiau aerul și privirea i se ascuțea din ce În ce. Apoi Îl luase la rost pe atacator: „Ia ascultă, băi, puță bleagă! Păi, nu-ți e așa, un pic, rușine?!?”. Cap de Șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau semn că s-ar fi simțit cumva stânjeniți și-și purtau pașii aproape ca de obicei prin țărâna drumurilor ce șerpuiau sub tălpile lor fără să-i dărâme. Câte unuia, atunci când drumul Îi sălta sub Încălțări o cocoașă mișcătoare ca un val de apă, Îi cădea pălăria ori căciula. O ridica frumușel, o bătea de câteva ori cu palma, o ștergea cu mâneca și o punea iarăși pe cap, apoi se apuca s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]