2,390 matches
-
, Irina (1.I.1962, Antonești, j. Cahul), poetă. După studii făcute la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1979-1985), devine redactor la „Tinerimea Moldovei” și după 1990 la săptămânalul „Literatură și artă”. Colaborează la „România literară”, „Poesis”, „Vatra”, „Familia” ș.a. În primul său volum de poezii, Șarpele mă recunoaște (1992; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), N. redescoperă, într-un fel pe cont propriu, drumul cunoașterii, mușcând din fructul oprit
NECHIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288393_a_289722]
-
se formează ca autodidact. Citea literatură (M. Eminescu și G. Coșbuc, în primul rând), iubea muzica. Legat de mișcarea muncitorească, este alături de I. C. Frimu în lupta pentru refacerea Partidului Socialist Democrat după trădarea „generoșilor”. Debutează, sub numele D. Niculescu, în săptămânalul „Icoana vremei”. O parte dintre versurile apărute prin reviste („Adevărul ilustrat”, „Icoana vremei”, „România muncitoare”, „Lumea nouă literară și științifică”, „Viitorul social”, „Facla”) i-au fost adunate după moartea sa, datorată unei boli de inimă, în volumul Spre țărmul dreptăței
NECULUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288396_a_289725]
-
în Ungaria, unde este funcționar în Ministerul Învățământului și al Cultelor (1945-1949), șef al Catedrei de limba română la Institutul Pedagogic din Budapesta (1949-1955), apoi docent al Catedrei de românistică a Universității „Eötvös Loránd” din Budapesta și redactor-șef al săptămânalului „Foaia noastră”. Postum i s-a decernat în Ungaria titlul de doctor în științele literare (1976). În articolele și studiile sale, P. abordează o gamă largă de probleme privind punctele de contact dintre temele și ideologiile literare în scrisul românesc
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
în 1960 debutase.Timp de un an școlar (1970-1971) beneficiază de o bursă la Iowa (SUA). Revenit în țară, întemeiază un „cenaclu revoluționar” de mare răsunet, ce organizează șezători în toată țara. Din 1973, când poetului i se încredințează direcția săptămânalului „Flacăra”, cenaclul primește numele acestuia și faima lui, într-un anume sens eficientă și în „umanizarea” ideologiei oficiale, crește neîncetat. Aici promovează poezia contemporană, lansând numeroase talente, atât literare cât și muzicale. Dar în anii ’80 revista și cenaclul întrețin
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
acest din urmă jurnal, în 1948, a unui supliment literar care va deveni „Almanahul literar” în 1949, apoi „Steaua” în 1954, revistă la a cărei fondare joacă de asemenea un rol determinant. În 1957 participă la înființarea la Cluj a săptămânalului de cultură „Tribuna”, dar în același an demisionează din redacție în semn de protest față de centralismul ideologic. Lucrează ca redactor la „Viața românească” (1960-1961), secretar al Uniunii Scriitorilor (1965-1968) și președinte al Fondului Literar (1965-1980), redactor-șef al revistei „Tomis
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
directorului (Poporanismul politic și democrația conservatoare, Profetismul în cultura noastră națională, Naționalismul cum se înțelege și cum trebuie să se înțeleagă ori câteva veritabile manifeste electorale) vădind implicarea ideologică de partea Partidului Conservator Democrat (takist). În aceste condiții, între compartimentele săptămânalului se manifestă mult timp un flagrant dezechilibru. Foarte bogate sunt rubricile „Politică” și „Știință”, unde se întâlnesc semnături cunoscute - A. D. Xenopol (Naționalismul, Naționalism și antisemitism), C. Dimitrescu-Iași, D. Drăghicescu, I. Simionescu, N. Zaharia, I. Dușcian ș.a. Numeroase sunt, de asemenea
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
Sava”, secția clasică. S-a înscris la Facultatea de Drept, dar nu a terminat-o. A fost membru al Societății Scriitorilor Români (din 1911), pentru volumele sale acordându-i-se un premiu în 1912. În 1914 devine redactor-șef la săptămânalul liberal „Tribuna Oltului”. A frecventat atât cenaclul lui Al. Macedonski, cât și cel al lui Ovid Densusianu. Debutează în adolescență (probabil în 1907), colaborând cu poezii, articole și traduceri la numeroase periodice: „Floarea darurilor”, „Convorbiri critice”, „Frăția românească”, „Sămănătorul”, „Neamul
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
făcut câteva clase de liceu în orașul natal. Moartea tatălui, când avea abia zece ani, îl obligă să lucreze pentru a se întreține și a-și ajuta familia. A fost practicant într-un birou, reporter, funcționar. Debutează cu versuri în săptămânalul gălățean „Înainte” (1904). Încă foarte tânăr, s-a angajat în gazetăria de orientare socialistă. Pe aceleași poziții ideologice se situează săptămânalul literar-științific „Pagini libere”, pe care l-a editat în orașul natal între 1 iulie și 1 noiembrie 1908, publicație
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
se întreține și a-și ajuta familia. A fost practicant într-un birou, reporter, funcționar. Debutează cu versuri în săptămânalul gălățean „Înainte” (1904). Încă foarte tânăr, s-a angajat în gazetăria de orientare socialistă. Pe aceleași poziții ideologice se situează săptămânalul literar-științific „Pagini libere”, pe care l-a editat în orașul natal între 1 iulie și 1 noiembrie 1908, publicație de deschidere modernistă, dar promovând, totodată, creații având „un substrat de realitate”. În ciuda tuberculozei care i-a minat sănătatea și care
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
anxietatea, ci de a iniția un proces de schimbare, care să permită diminuarea interferenței neliniștilor sale prin realizarea unor experiențe de care să țină cont ulterior. Sedințele Paisprezece ședințe individuale de șaizeci de minute fiecare sunt consacrate terapiei. Sedințele sunt săptămânale, cu excepția ultimelor două, care au loc după un interval de două săptămâni. Este prevăzută o perioadă de supraveghere de șase luni după încetarea terapiei, astfel încât să se verifice menținerea beneficiilor terapeutice și să fie asistată, la nevoie, pentru formularea altor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stabilirea unei relații de lucru, evaluarea precisă a situației clinice, definirea unei teorii holistice și a unei analize funcționale, și un acord asupra unui plan de tratament. Primele patru ședințe de terapie se desfășoară câte două pe săptămână, următoarele sunt săptămânale și ultimele ședințe sunt programate la un interval de cincisprezece zile. Fiecare ședință individuală durează o oră. Convorbirile cu familia sunt programate aproximativ o dată la șase ședințe și durează o oră și jumătate. In paralel, Gwen se întâlnește regulat cu
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
până în 2001, editat de Uniunea Românilor din Ungaria. Redactor-șef: Alexandru Hoțopan. Colectivul de redacție este alcătuit din Eva Ruja Banyai, Edda Illyes, Tiberiu Juhasz, Ștefan Oroian, Ana Radics Repinsky. În articolul-program, Debut, semnat de Gheorghe Petrușan, se spune: „Noul săptămânal ar trebui să fie, după părerea noastră, o gazetă cu un pronunțat caracter românesc, o oglindă a trecutului și prezentului nostru politic și cultural, care nu se mulțumește numai cu înregistrarea evenimentelor, ci s-ar angaja să fie și un
NOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288471_a_289800]
-
se leagănă, 1971), cărți despre prietenii săi scriitori (Cartea cu prieteni, 1979, A doua carte cu prieteni, 1985) sau de publicistică, mai ales sportivă (Cronici de carnaval, 1972, Cronici afurisite sau Poeme cântate aiurea, 1977). În 1990 este director al săptămânalului „Țara”, în 1991 va figura ca director, alături de Eugen Simion, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei și Valeriu Cristea, al revistei „Literatorul”, iar între 1993 și 1996 director general al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. Este membru al Academiei Române (corespondent din
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
în „Familia” (1872), apoi publică în „Amicul familiei”, „Foaia literară”, „Noua bibliotecă română” ș.a. Stabilindu-se la Timișoara, P. devine ziarist profesionist și scrie mult timp la ziarele „Luminătoriul” și „Dreptatea” (sub pseudonimele Brutus și Luca Drugă). În 1885 fondează săptămânalul „Timișana” (unde semnează și T. Odor; revista va fi continuată de „Gazeta poporului”). Ca redactor-șef al „Tribunei” de la Sibiu, publică aici articole semnate Delacerna. Între 1900 și 1917 este directorul „Telegrafului român”, iar din 1919 scoate „Gazeta oficială” a
PACAŢIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288602_a_289931]
-
umbră”. Sunt inițiate anchete referitoare și la alte chestiuni culturale de actualitate: Pe ce căi ar trebui să se îndrume literatura noastră pentru ca ea să poată deveni accesibilă și utilă tuturor claselor sociale (8/1902). La scurt timp după apariția săptămânalului se lansează Biblioteca literară „Pagini aurii”, reunind trimestrial în volum „tot ce se va produce mai de preț ca literatură inedită în sfera tinerilor scriitori români”, în cuprinsul primului tom fiind anunțat și un roman al lui Mihail Sadoveanu, Frații
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
la Paris înainte de izbucnirea primului război mondial, apoi devine atașat de presă pe lângă Ambasada României în Franța. Între 1917 și 1921 este membru în comitetul de direcție al periodicului „Românul. Journal hebdomadaire franco-roumain” și redactor-șef, până în aprilie 1921, al săptămânalului parizian „Le Courrier franco-roumain”, condus de Cincinat Pavelescu. Colaborează la „Mercure de France”, „Je suis partout”, fiind în același timp corespondentul la Paris al cotidianului bucureștean „Universul”. Este distins cu gradul de Cavaler (1920) și apoi de Ofițer (1927) al
PALTANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288635_a_289964]
-
de Nord, editat la Cluj în 1941, prima lui carte fiind Psalmii neliniștii, apărută în 1942. Tot acum publică două eseuri în albumele Raoul Șorban și Petre Abrudan. După alungarea trupelor de ocupație germano-ungare, P. a fost redactor responsabil al săptămânalului „Înfrățirea” din Târgu Mureș (1944-1945). Revine la Cluj și încearcă să-și termine studiile de medicină (fără succes, în cele din urmă). Participă la strădania de a se înființa o nouă revistă literară, colaborează la câteva publicații efemere, interzise de
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Ovid Densusianu. A colaborat la „Vieața nouă” începând din 1912 (cvasiregulat până în 1916, intermitent în 1917-1925), cu versuri, articole (combatant pe front, scrie cronică de război ș.a.), proză poematică etc. Semnează articole și în alte periodice conduse de Ovid Densusianu (săptămânalul „Înălțarea”). A mai publicat sporadic la „Ramuri”, „Drum drept”, „Convorbiri literare”, „Săptămâna politică și culturală” ș.a. Nu era lipsit de orgoliu, protestând atunci când „Viața literară” din Craiova îi include în sumar o nuvelă fără să îi ceară acordul. În „Literatorul
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
învățătura la București, unde va absolvi Liceul „I. L. Caragiale” (1965). Licențiat în 1970 al Facultății de Limbă și Literatură Română a Universității bucureștene, a funcționat până în 1990 ca profesor la școala generală din Bumbuești, județul Vâlcea, devenind apoi redactor la săptămânalul ecologist „Eco” și profesor la liceul bucureștean „Marin Preda”. Debutează la „Familia” cu poezie (poemul Diotima), fiind sprijinit de Ștefan Aug. Doinaș. Editorial, P. a debutat în culegerea colectivă Prier (1988), unde sunt incluse versuri care ar fi trebuit să
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
la „Luceafărul”, „Transilvania”, „Revista de istorie și teorie literară” (unde din 1983 până în l986 este și redactor) ș.a., iar după 1990 scrie la „Dilema”, „22” (la această revistă fiind, din 1994 până în 2000, titularul rubricii „Cronica literară”). În 1991 întemeiază săptămânalul „Litere, arte & idei”(supliment cultural al ziarului „Cotidianul”), pe care îl conduce până în 1996, și apoi, într-o nouă serie, începând din 200l. Din anul 2000 susține cronica literară în „Ziarul de duminică” (supliment cultural al „Ziarului financiar”), iar începând
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
MIȘCAREA SOCIALĂ, revistă politică și literară apărută la București, săptămânal, între 16 februarie și 14 decembrie 1897. Panait Mușoiu și Panait Zosân sunt directorii și redactorii acestui săptămânal în care se făcea o publicistică socială apropiată ca mișcare a ideilor de tipul eseului modern. În M. s. se scrie într-un stil de bună ținută intelectuală, utilizându-se un bagaj de informații din cele mai variate domenii. P.
MISCAREA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288183_a_289512]
-
primit. Ca membru al Junimii, s-a îngrijit, din însărcinarea lui Titu Maiorescu, de strângerea fondurilor necesare ajutorării lui Mihai Eminescu, a cărui găzduire în Iași a și supravegheat-o un timp. Între 1889 și 1900 a redactat, alături de alții, săptămânalul „Era nouă”, oficios al grupării politice junimiste, iar în 1902 a fost membru în comitetul de redacție al „Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
ales în piesa Manechinul sentimental). M. a fost și unul din marii gazetari ai anilor 1910-1940. În afară de „Revista celorlalți” și „Insula”, importante ca tribune ale orientării moderniste și simboliste în poezia românească, el mai scoate, împreună cu Liviu Rebreanu, în 1921-1922, săptămânalul ilustrat „Cetiți-mă!”. A practicat gazetăria curentă, atât ca redactor la „Viitorul”, cât mai ales în rubrica zilnică de la „Românul” (în 1914) și în articolele din ziarul de război „România” (1917-1918), unde se vădește a fi un fin analist al
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
la București, lunar, între 26 februarie și 16 octombrie 1894. Într-un articol din „Munca”, scris de C. Mille cu o săptămână înainte de a ieși de sub tipar M.ș. și l., se afirma că aceasta va fi un supliment al săptămânalului socialist, afirmație reluată în editorialul întâiului număr al noii gazete. Câteva săptămâni mai târziu „Munca” se delimita însă de publicația literară, anunțând că între cele două redacții, deci și între cele două periodice, nu există nici o legătură. M.ș. și
MUNCA STIINŢIFICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288279_a_289608]
-
sentimentul de tărâm al derivatului, al „secundarului”, al „pseudomorfozei” - sau, cum spunem chiar noi cu Titu Maiorescu, al „formelor fără fond”5. Revista 22, de care am fost ani de-a rândul mai apropiat, a fost și a rămas singurul săptămânal care combină critica social-politică, analiza economică, dezbaterea de idei. Dar a avut și are o situație financiară precară - pe când alte reviste culturale și-au găsit sponsori generoși, săptămânalul din Calea Victoriei 120 nu a avut decât un sprijin material sporadic și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]