KorAP: Find »[drukola/base=sărăcie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...540 >

13,483 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

politică de tip rezidual (C. Zamfir, 1999, pp. 429-437). Acest fapt s-a impus indiferent de opțiunile politice declarate sau asumate ale guvernanților. Prin măsurile de politică socială restrânse referitoare la familie (în comparație cu anvergura problemelor sociale, generate, în principal, de sărăcie), statul poate fi considerat ca unul de tip minimal 33. În raport cu tipurile de suport public, se cunoaște faptul că familia monoparentală se înscrie în categoria beneficiarilor ce par să se bucure de drepturi într-un mod necuvenit (persoana ce are

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Provocări în spirit liberaltc " 3.2. Provocări în spirit liberal" Neamestecul statului în viața privată nu permite o protecție a indivizilor ca persoane, ci ocrotește familia ca întreg împotriva dificultăților pe care le întâmpină, în România, în principal cele datorate sărăciei. Din perspectivă liberală, planul privat se află sub o barieră de netrecut. Abia sunt sesizate câteva aspecte care țin de dreptatea socială. În acest sens, se observă că într-o societate bazată pe competiție și performanță, șansele femeilor sunt diminuate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
mai ales raționalizarea alimentelor)41. Politicile publice aveau, în perioada comunismului, în România, temeiuri de factură socială. Prin acestea, statul se legitima în fața cetățenilor ca un adevărat stat al bunăstării sociale bazate pe muncă 42. Se dorea eradicarea definitivă a sărăciei prin realizarea unor standarde de viață minime pentru toți; mai mult, era vizată realizarea unei bunăstări colective. În acest sens, statul subvenționa generos produsele de bază, promova o largă politică a locuirii, mai ales prin urbanizarea accelerată 43. Se aprecia

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
decurgea eliminarea formelor de discriminare care le afectau pe femei. Exploatarea acestora lua sfârșit odată cu toate tipurile de exploatare generate de sistemul capitalist. În România, în tranziție, neajunsurile din sfera economică, disfuncționalitățile sociale ce decurg, în principal, din starea de sărăcie generală a populației, par să sugereze, ca în abordarea marxistă, că economicul este cheia tuturor problemelor celor mai mulți oameni, care fac mari eforturi pentru a atinge un nivel de trai decent. În deciziile de factură politică, familia este tratată ca o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
fac mari eforturi pentru a atinge un nivel de trai decent. În deciziile de factură politică, familia este tratată ca o problematică de rang secundar față de marile teme privind integrarea, realizarea unei economii funcționale de piață. În condițiile în care sărăcia apare ca un fenomen de masă (de exemplu, în Barometrul de opinie publică - FSD, CURS, 2003 -, numai 37% din respondenți arată că își permit să cumpere haine noi, nu dintre cele refolosite, 36% spun că au două perechi de încălțăminte

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
extindere a felului în care este tratat părintele singur. Abordarea victimistă a femeilor arată că acestea trebuie ajutate în virtutea slabelor capacități ale lor. Femeile sunt caracterizate prin vulnerabilitate fizică, prin fragilitate emoțională. Ele trebuie protejate împotriva violenței, a abuzurilor, a sărăciei, a riscurilor sociale de orice fel. Se impune, de asemenea, ca familiile pe care le conduc femeile să fie protejate (întrucât includ persoane neajutorate: femei și copii). În societatea românească, fenomenul victimizării este întărit prin numeroase stereotipuri de gen: 63

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și de alocația de susținere pentru familia monoparentală, familia trebuie să realizeze venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane de lei (Ordonanța de Urgență nr. 105/2003). Familiile monoparentale prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat pe raportul dintre numărul persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Urgență nr. 105/2003). Familiile monoparentale prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat pe raportul dintre numărul persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se confruntă aceste familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează în unele situații chiar abandonarea copiilor. Tot din rapoartele Băncii Mondiale se trage concluzia că gospodăriile cu copii, conduse de femei, sunt mai vulnerabile la factorii de risc (inclusiv la sărăcie) decât cele conduse de bărbați. Pe lângă faptul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează în unele situații chiar abandonarea copiilor. Tot din rapoartele Băncii Mondiale se trage concluzia că gospodăriile cu copii, conduse de femei, sunt mai vulnerabile la factorii de risc (inclusiv la sărăcie) decât cele conduse de bărbați. Pe lângă faptul că numărul familiilor monoparentale conduse de femei este mai mare decât cel al familiilor conduse de bărbați, semnificativ este că veniturile femeilor sunt, în medie, mai mici decât cele ale bărbaților. La aceasta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
creșterea și îngrijirea copiilor, îngrijirea gospodăriei și furnizarea banilor necesari pentru aceasta (într-un fel sau altul). Când îngrijirea va fi apreciată și plătită, când interdependența va stabili norma - doar atunci vom vorbi despre cea dintâi victorie în lupta împotriva sărăciei. (Nancy Fraser, Linda Gordon, 2001, p. 74) Mihaela Miroiu (2004, p. 241) se referă, în direcția avută în atenție, la o dependență în plan privat: Dacă însă considerăm și alt sens al autonomiei: persoană care își poartă singură de grijă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de-a lungul vieții): sunt realizate acele condiții necesare pentru ca părintele singur să își manifeste libertatea de alegere? Pot fi considerate pârghii de diminuare a libertății de a alege: - resursele economice reduse: pentru starea de fapt prezentată, în România, unde sărăcia afectează cele mai multe dintre familiile monoparentale, posibilitățile reale de alegere sunt relativ modeste. Părintele singur este adesea în situația de a-și dobândi doar resursele necesare traiului zilnic și pentru acoperirea nevoilor copilului în creștere; - dubla zi de muncă 75: femeile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
aspecte legate de sănătate, chiar de susținerea privind educația copilului etc.). Apoi, femeile ca mame sunt lezate de lipsa de afectivitate a tatălui sau de manifestările modeste ale acestuia față de copil. Mai mult, femeile ca mame sunt lezate și de sărăcia de relații sociale în care copilul lor are posibilitatea să intre - de aici, de puține oportunități ce li se deschid copiilor acestora. Dacă scopul lor ca mame este o dezvoltare în condiții bune sub aspect psihoafectiv a copilului, atunci ajung

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
suport. Comunitatea de origine poate avea însă un rol important în susținerea familiei monoparentale. În foarte puține cazuri, mama singură și copiii acesteia trăiesc izolați de comunitatea căreia îi aparțin. Problemele familiei monoparentale rome sunt cauzate, în primul rând, de sărăcie, de lipsa unor surse sigure de venit, la care se adaugă recurgerea la strategii de supraviețuire care intră frecvent în conflict cu morala și chiar cu prevederile legale. Analiza interacțiunilor familiei monoparentale în comunitatea romă tradițională conduce la evidențierea altei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
familia nucleară, completă. Luând la cunoștință rezultatele unui astfel de sondaj, cei care nu trăiesc în asemenea familii se pot simți dezavantajați, poate chiar frustrați. În Barometrul de opinie publică din octombrie 2003, temele abordate sunt: „Încotro ne îndreptăm?”, „Bunăstare, sărăcie, inegalitate socială”, „Politică și vot”, „Democrație și economie de piață”, „Stil de viață”. În ultimul capitol citat aflăm despre frecventarea unor instituții cum este Biserica, implicarea în activități care nu aduc venit, participarea la acțiuni civice. De asemenea, suntem informați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la gen, clasă, etnie etc. Discriminările posibile sunt indirecte, la nivelul consecințelor desprinse din practici, acestea fiind tributare prejudecăților, stereotipurilor de gen în primul rând. Pentru familia monoparentală, considerată, așa cum am arătat, drept una dintre candidatele de primă mărime la sărăcie, premisele rezistenței la discriminări sociale sunt mult scăzute. Rezistența mai mică față de discriminare mai poate fi cauzată și de lipsa de solidaritate din partea familiei lărgite, a comunității. În multe situații, așa cum rezultă și din expresia folosită în mod curent, adultul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
societatea legitimează doar inegalitățile dobândite 52. Înțeleg prin aceasta o inegalitate fundamentală, nu numai inițială, ci permanentă (în sensul că este prezentă cu prioritate în fiecare situație). O primă cauză a inegalității sociale cu care se confruntă familia monoparentală este sărăcia. Aceasta duce la marginalizare. Indivizii săraci și familiile lor nu au acces, în primul rând, la resurse economice, apoi în spațiul politic, educațional etc. Marginalizarea este cauzată de absența unui minimum de condiții sociale de viață - condiții economice, rezidențiale, ocupaționale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se abat de la normele de conviețuire socială, înfăptuiesc acte reprobabile, care intră sub incidența legii, pot cunoaște o anume vizibilitate socială. Interesul grupurilor decizionale se îndreaptă asupra lor, mai cu seamă în scopul păstrării unui echilibru în viața socială. Atunci când sărăcia este „mută”, umilitoare, fără ca persoanale sărace să fie un pericol pentru restul societății, tendința generală e de neglijare, de ignorare. În lumea celor săraci, femeile constituie una dintre cele mai „inofensive” categorii. Deși nu este exclusă nici în cazul lor

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
generală e de neglijare, de ignorare. În lumea celor săraci, femeile constituie una dintre cele mai „inofensive” categorii. Deși nu este exclusă nici în cazul lor, delincvența nu e specifică în primul rând femeilor 53. Ca atare, interesul pentru eliminarea sărăciei lor este mai scăzut. Marginalizarea se adâncește progresiv: o persoană marginalizată economic devine, treptat, marginală și din punctul de vedere al educației, al sănătății etc. Toate acestea conduc la lipsa de șanse reale de integrare socială, la lipsa de oportunități

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
intenționează să le-o ofere copiilor lor este puternic marcată de nivelul veniturilor. După o idee bine-cunoscută, părinții tind să reia în socializarea copiilor patternul educațional pe care l-au dobândit în propria copilărie. Dacă aceasta a fost trăită în sărăcie și presupunea anumite strategii adaptative, apare cu o mare probabilitate șansa repetării lor la noua generație. Marginalizarea ajunge să fie învățată ca una dintre cele mai severe lecții de viață. Cu cât oamenii sunt mai săraci, cu atât devin mai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
decât tații copiilor lor de a se recăsători (tații ce nu-și asumă responsabilitatea copiilor sunt liberi să performeze în carieră, să-și trăiască viața după cum doresc), iar când ajung mai în vârstă, există o mare probabilitate să trăiască în sărăcie și singurătate (dat fiind progresul în starea de singurătate pe care îl acumulează prin ieșirea la pensie și întreruperea legăturilor profesionale, prin dispariția familiei de origine și prin raritatea relațiilor private). Practicile curente 68 privind relațiile dintre oameni, ca relații

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
femeile mame denotă un raport de putere în defavoarea lor; aceasta fiindcă, în majoritatea cazurilor, în România monoparentitatea nu exprimă opțiunea femeilor de a fi mame singure, iar nivelul de trai al acestor familii este scăzut, multe dintre ele trăind în sărăcie și suportând toate privațiunile determinate de lipsa de resurse. Categoriile de rudenie 70 instituie în cazul familiei monoparentale stări de fapt contradictorii; sunt accentuate legăturile pe linie maternă în detrimentul celor pe linie paternă. • Nici concluziile nu sunt suficiente, mai ales

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pe linie paternă. • Nici concluziile nu sunt suficiente, mai ales dacă se intenționează conchiderea discuției ca și cum ar identifica soluții. Pentru realizarea unei stări de fapt mai bune pentru familia monoparentală, în România (mai bune decât aceea de acum, recunoscută pentru sărăcia și premisele create pentru marginalizarea socială), este necesară centrarea atenției publice asupra părintelui singur. Aceasta va permite atât realizarea respectării drepturilor omului (a dreptului la viața de familie, cât și a drepturilor copilului chiar în familia sa), cât și a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
1996. Deacon, Bob, „Developments in East European Social Policy”, în C. Jones, New Perspectives on the Welfare State in Europe, Routledge, Londra și New York, 1993. Deacon, Bob, Global Social Policy, Sage Publications, 1997. Dinculescu, V.; Chirică, C. (coord.), Coordonate ale sărăciei în România. Dimensiuni și factori, Raport PNUD, București, 1999. Doron, Roland; Parot, Françoise, Dicționar de psihologie, Editura Humanitas, București, 1999. Dowd, Nancy E., In Defense of Single-Parent Families, New York University Press, New York și Londra, 1997. Dragomir, Otilia; Miroiu, Mihaela (coord

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
la gura sobei, Editura Trei, București, 1997. Preda, Cristian, Liberalismul, Editura Humanitas, București, 2003. Preda, Marian, „Grupuri sociale ignorate/excluse de politicile sociale”, în Cătălin Zamfir, Politici sociale în România, Editura Expert, București, 1999. Preda, Marian, Politica socială românească între sărăcie și globalizare, Editura Polirom, Iași, 2002. Putnam, Robert D., Cum funcționează democrația?, Editura Polirom, Iași, 2001. Rawls, John, A Theory of Justice, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1971. Rich, Adrienne, Of Woman Born: Motherhood as Experience and Institution, Norton, New York

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]