1,925 matches
-
cu vești glorioase de la mama lui Clodagh, conform cărora alimente urmau să fie livrate acolo, Monica a trecut la altceva și a început să plângă pentru un băiețel găsit într-o cutie de carton. —Sărmanul bebeluș, spunea ea printre hohote. Sărmanul copil, lipsit de apărare. În timp ce mama lor plângea, tatăl lor zâmbea destul pentru amândoi. Zâmbea mereu. Zâmbea generos. Avea o slujbă importantă și solicitantă. Asta îi spunea toată lumea lui Ashling: „Tăticul tău are o slujbă foarte importantă și solicitantă.“ Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
socotind că venise vremea îi spuse: Seamănă cu caii din părțile astea, i-ai văzut, cei pe care-i înhămăm la carele grele. Dacă preiau ei comanda, te aruncă la pământ... El se întoarse, îndată ce reuși să scape de Zaleucos, sărmanul preceptor grec. Fata din Rhetia îl văzu de departe: — Iată-te! Erai curios, nu-i așa? Nu știu ce să-i răspundă; ea râse și-l pofti să intre. Îl întrebă: — Vrei să vezi ceva ce tu, fiul frumosului nostru comandant, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bărbat care fusese proconsul în Asia, Fabius, din neamul Maximilor, un om de fier, a avut curajul să-i dezvăluie intriga aceea criminală. Atunci Augustus a ieșit de sub controlul Mașterei și, împreună cu Fabius, a debarcat în Planasia, unde era exilat sărmanul copil. Era frumos și puternic, iar bătrânul Augustus a avut impresia că se vede pe sine la douăzeci de ani. Băiatul era disperat din cauza singurătății aceleia nedrepte... Bunicul și nepotul se îmbrățișaseră, plânseseră laolaltă, au zis istoricii (dar nu știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
depărtare, și în încheiere spuse: — Poate că în ținuturile unde vom merge vom putea acționa fără să implicăm legiunile. Coborâră de-a lungul coastei ondulate a Asiei și aruncară ancora, să facă popas, în portul celebrei Ephesus. Toți observară că sărmanul sclav Zaleucos se mișca pe-acolo sigur pe sine, deși nu părea să-i cunoască pe locuitori. Dintr-odată îl întrebă pe Germanicus: — Vrei să străbați drumul parcurs de Alexandros Macedon, după victoria de pe malul Granicus-ului? Și cum Germanicus încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o dată, dar vremea tăcerii trecuse. Pentru început, trebuie să-ți spun că, pentru a se căsători cu Maștera, Augustus i-a trimis scrisoare de divorț soției sale Scribonia chiar în ziua când ea a adus-o pe lume pe Julia, sărmana mea mamă. O cruzime care a dezgustat întreaga Romă. Augustus n-a iubit-o pe singura sa fiică, ci a transformat-o într-un instrument pentru proiectele sale. Îndată ce a împlinit paisprezece ani, a căsătorit-o cu nepotul lui, Marcellus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a salutat pe Tiberius cu o devoțiune care era, poate, teamă, dar pe care Tiberius a luat-o drept bătaie de joc. Îndată asupra lui s-au abătut falsele acuzații: discursuri rebele și conspirație. Au însăilat un proces dezgustător, iar sărmanul om a fost zdrobit. L-au condamnat la exil pe viață, pierderea demnității senatoriale, interdicția de a îmbrăca toga, confiscarea bunurilor.“ Însă răzbunarea nu-i adusese alinare împăratului. Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe grec că e primejdios să trăiești cu anumite secrete, șopti furios. Și, știind că grecul trimisese mulți bani departe de Roma, îl sfătui pe Rufus: — Spune-i că aurul se poate ascunde în pământ, dar el nu. Atunci Callistus, sărmanul sclav pe care gândul că-și va pierde bogățiile îl înspăimânta mai mult decât ideea că-și va pierde viața, răspunse că-i mulțumea senatorului pentru protecția sa. Și rosti aceleași cuvinte pe care, cu câțiva ani în urmă, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un grup de treizeci de chinezi care poposise lîngă porți. Țărani și orășeni nevoiași, soldați din armatele marionetă și copii abandonați stăteau În drum, uitîndu-se fix la porțile de sîrmă ghimpată care se Întăreau Împotriva lor. Primii dintre acești oameni sărmani apăruseră În urmă cu trei luni. Noaptea, cei mai disperați se strecurau printre sîrme, doar pentru a fi prinși de către patrule. Cei care supraviețuiau În ghereta paznicilor pînă În zori erau duși la rîu de către japonezi și bătuți pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și actrița În Început să-și fluture părul și să pozeze pentru fotografi. Ruby și mama sa au schimbat priviri Îngrijorate și tulburate. Amândouă erau aproape de a izbucni În lacrimi. Ce viață tristă și lipsită de dragoste trebuie să ducă sărmanul copil, zise Ronnie. Dar de ce ar vrea un altul, dacă cel pe care Îl are deja e o pacoste atât de mare pentru ea? —Din două motive. În primul rând, bebelușii sunt În vogă la Hollywood. Un portbebe e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
l-a botezat sub robinetul din bucătărie!“. Gata, gata, micuțule, i-a zis Bridget tandru În timp ce ștergea fruntea bebelușului cu un prosop și Îl pupa de zor pe față. E o nimica toată pe lângă ce Îți vor face păgânii ăia. Sărmanul tău cocoșel... Ce-o să-i facă sărmanului tău cocoșel? În timp ce vorbea, s-a depărtat de chiuvetă și a văzut-o pe Ruby. — Fi a refuzat să aducă un preot pentru a-l boteza, spuse Bridget simplu, strângându-l pe Connor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Gata, gata, micuțule, i-a zis Bridget tandru În timp ce ștergea fruntea bebelușului cu un prosop și Îl pupa de zor pe față. E o nimica toată pe lângă ce Îți vor face păgânii ăia. Sărmanul tău cocoșel... Ce-o să-i facă sărmanului tău cocoșel? În timp ce vorbea, s-a depărtat de chiuvetă și a văzut-o pe Ruby. — Fi a refuzat să aducă un preot pentru a-l boteza, spuse Bridget simplu, strângându-l pe Connor la pieptul său, așa că m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă, intubată, cu plasturi albi în jurul feței tumefiate și înnegrite. Ești tu. Intru dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ale mele, sunt acelea ale unui bărbat pe care îl privesc, un profesionist ireproșabil, pe care nu-l mai admir. Mă privesc așa cum un entomolog privește o insectă. Da, acum eu sunt insecta, și nu ea, ea este doar o sărmană femeie târâtă de întâmplare, pe care am violat-o, am supt-o, am tras-o în țeapă. Dedesubt, mâini de gumă, nu ale mele, și totuși atât de ale mele, candide cârlige în lumea în care mă afișez ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simte miros de otravă în cocioaba aia, domnule comisar, faceți o constatare la fața locului. Chistic. Fir. Poate că există corpuri îngropate în grădina aia prăfuită. Mașinile trec peste viaduct, mașini care fac să tremure geamurile, zgomotul lor înăbușă strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați-o pe vrăjitoarea aia. Tub de drenaj. Nenorocito, cum ți-ai permis? Cum ai crezut că ai putea să mă distrugi? Cum ai sperat că te-ar putea crede cineva? Și acum o pocneam peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceafa de ghips se vede o pată galbenă de lipici învechit. Poate că văd prea multe lucruri, Angela, pentru a putea crede, îmi apar în fața ochilor în puținătatea lor. Mizerabilele lucruri pământești pe care cerul nu le va ajunge niciodată. Sărmana statuie care se plimbă între fân și cutia de lemn ascunsă în sacristie. Acolo își petrece iarna nou-născutul cu ochii turcoaz, acolo dau peste el primăvara și vara, în întunericul unei cutii de lemn din doage, în care intră praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
așază pe burta Elsei. Profit pentru a lua o gură de aer, în cameră e o căldură exagerată. Mă plimb prin frigul nocturn, fără să mă îndepărtez. Intru în self-service-ul clinicii, lângă bărbați ca mine, deveniți tați de câteva ore. Sărmani imbecili cu jachete impermeabile, cearcăne și o tavă în mână. Locul este întunecat ca pavimentul de granit negru, întunecat ca tavanele joase, ca plafonierele cu lumină gălbuie și satinată. Tați în sala de mese, asemeni copiilor la grădiniță. Iar mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul să-l omoare.“ Și-l ridică de jos. Jivinuța căuta țâța maică-sii. Augusto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rămas la o distanță prudentă de el, de frică să nu ia boala, și i-a spus: „Dar ce s-a-ntâmplat, domnule, vreo nenorocire pe la dumneata acasă?“ „Da - i-a răspuns bietul din Emeterio -, tocmai am pierdut-o pe sărmana mea soție...“ „Condoleanțe! Și cum a fost?“ „Din cauza nașterii“ - i-a spus don Emeterio. „A, mai puțin grav!“ - i-a răspuns bădăranul de Martín, și-abia atunci s-a apropiat ca să dea mâna cu el. Ce mai cavalerie! Galantonie bărbătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vă aprindeți așa, don Augusto, nu vă aprindeți așa! Nu vreau să spun decât ce-am spus. Ea..., cea pe care dumneavoastră nu vreți s-o menționez, m-a disprețuit, m-a expediat, iar eu m-am întâlnit cu acea sărmană fătucă, pe care altul a disprețuit-o și... Augusto nu se mai putu stăpâni; întâi se îngălbeni la față, apoi se congestionă, se ridică, îl apucă pe Mauricio de ambele brațe, îl săltă și-l proiectă pe sofa, nedându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
așa cum m-a făcut mama, cum m-am născut... Dacă m-oi fi născut! Nu mai vorbiți așa, domnișorule! — Acum întinde-mă, întinde-mă tu în pat, că nu mă pot mișca. Bietul Domingo, îngrozit și el, îl culcă pe sărmanul său stăpân. — Și acum, Domingo, spune-mi la ureche, încetișor, Tatăl nostru, Ave Maria și Salve. Așa..., așa..., încet, încet..., încet, încet... - și după ce le repetă și el în gând -: Acum, uite, apucă-mă de mâna dreaptă, condu-mi-o, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și-acum aici, rece și alb, nemișcat, îmbrăcat, da, dar fără vorbire nici pe-afară, nici pe dinăuntru. Și nu mai ai nimic de spus Orfeului tău. Și nici Orfeu nu mai are nimica să-ți spună cu tăcerea lui. Sărmane stăpân al meu! Ce-o fi acuma cu el? Unde-or fi ce vorbea și visa în el? Poate sus, acolo, în lumea neprihănită, pe podișul înalt al pământului, pe pământul pur și plin de culori pure, așa cum l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dăruiască unul altuia este un om posibil, un om viitor. Cel care produce dragostea e geniul speciei, după cum geniul ficțiunii e cel care ne împinge să scriem. Don Quijote a fost cel care a pus în mișcare pana lui Cervantes. Și sărmanul meu homuncul, Augusto Pérez al meu - așa l-am creștinat sau botezat - a fost cel care a-nceput să se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și apocaliptice! Căci nu doar m-am tot apropiat de moarte, dar au murit, mi-au murit ai mei, cei ce mă făceau și mă visau mai bun. Mi s-a dus sufletul vieții, picătură cu picătură, iar uneori șuvoi. Sărmani smintiți cei care cred că trăiesc torturat de propria-mi nemurire individuală! Bieți oameni! Nu, ci de-a tuturor celor pe care i-am visat și-i visez, de cea a tuturor celor care mă visează și pe care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
despre Pablo sau opinia lui Juan despre Andrés? Nu, nu mă interesează așa-zisele probleme de actualitate și care de fapt nu sunt. Pentru că adevărata actualitate, cea pururi actuală, e cea a prezentului etern. Adeseori în aceste zile tragice pentru sărmana mea patrie aud întrebându-se: „Și mâine ce-o să facem?“ Nu, ci ce o să facem acum. Sau, mai bine zis, ce-o să fac eu acum, ce-o să facă acum fiecare dintre noi. Prezentul și individualul; ceea ce e acum și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viața zilnică, pe mama lui nebună - și ce să fi făcut, să o fi aruncat într-un ospiciu? - m-am cutremurat, căci oare eu n-o păstrez, și încă atât de strâns la pieptul meu, în viața mea zilnică, pe sărmana maică a mea, Spania, nebună și ea? Nu doar pe Don Quijote, nu, ci și Spania, Spania nebună ca Don Quijote; nebună de durere, nebună de rușine, nebună de deznădejde și, cine știe, nebună poate și de remușcare. Cât despre Don Quijote, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]