1,766 matches
-
replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și se mută pe altă bancă. Și-și spuse: „La fel ne jucăm și noi, adulții. Tu nu ești tu! Eu nu sunt eu! Și sărmanii ăștia copaci sunt oare ei înșiși? Le cade frunza mult, mult mai devreme decât fraților lor de la munte, și rămân oase goale, iar scheletele acestea își proiectează umbra scurtată pe pavaje sub strălucirea felinarelor electrice. Un copac luminat de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
când ea îi devenise acum călăuza de orb, cu același aer trufaș și cu aceeași atitudine sfidător arogantă ca mai înainte. „Ați văzut vreo femeie mai frumoasă?“, întreba el, și toți, știind prin ce trecuse, erau cuprinși de milă față de sărmanul fogueteiro și-i proslăveau frumusețea soției. — Și ce, pentru el nu continua să fie frumoasă? — Poate chiar mai mult ca-nainte, ca și nevasta ta pentru tine după ce ți l-a dăruit pe intrus. Nu-i spune-așa! — Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
creează și cine se creează moare. Veți muri, don Miguel, veți muri și dumneavoastră, și toți cei ce mă vor gândi. Să murim, așadar! Acest suprem efort al pasiunii de a trăi, al dorinței de nemurire, îl lăsă stors pe sărmanul Augusto. Și l-am împins către ușă și a ieșit cu capul plecat. Apoi se pipăi, ca și cum s-ar fi și îndoit de propria-i existență. Eu mi-am șters o lacrimă furișă. XXXII În aceeași noapte Augusto plecă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
homuncul, Augusto Pérez al meu - așa l-am creștinat sau botezat - a fost cel care a-nceput să se agite în rărunchii minții mele, cerându-mi existență fictivă. Și s-a declanșat o luptă. Acolo, în romanul meu, povestesc cum sărmanul și purul personaj a aflat în cele din urmă că nu era decât o ființă fictivă, o născocire a fanteziei mele, și sentimentul tragic ce i s-a trezit din acea împrejurare și toată tragedia care a decurs din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
toată tragedia care a decurs din ea. Și când plângea el, îmi venea și mie să plâng, iar eu, ca să nu fiu văzut plângând, râdeam de el și ajungeam chiar să râd de mine însumi și de râsul meu. Acelui sărman Augusto Pérez al meu, când spunea că efectul cel mai eliberator al artei este de a te face să-ți uiți de propria existență și că unii se cufundă în lectura romanelor ca să-și abată atenția de la ei înșiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
avea dreptate. Și că omul care nu s-a îndoit niciodată de propria-i existență substanțială, de faptul că nu-i altceva decât o ficțiune, o umbră, un vis, sau visul unei umbre, cum zicea Pindar, nu este eliberat. Și sărmanul Augusto Pérez avea poate dreptate să exclame, când i-am comunicat decizia mea de a-l obliga să moară, că toți cei ce i-au citit istoria nu sunt altceva decât tot ființe fictive. Căci un om foarte convins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din morți, deoarece mulți dintre iudei plecau datorită lui la Isus și credeau. Teribil e să fii înviat din morți, și încă mai teribil printre cei care, având reputația că trăiesc, sunt morți potrivit Cărții Revelației (Ap., 3, 1-2). Acești sărmani morți pășitori și vorbitori și gesticulatori și făptuitori care se culcă în praful pe care a scris degetul cel gol al lui Dumnezeu, dar nu citesc nimic în el și, necitind nimic, nu visează. Nu citesc nimic nici în verdeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a vorbit Otto. Îi simt trupul de copil cum se maturizează sub atingerea mea și viața îmi țipă în urechi sau poate sunt doar sirenele ce anunță raidul aerian. Închid ochii, dar Anne, tata, mama și toți ceilalți, chiar și sărmanul Pfeffer, îmi sunt întipăriți pe interiorul pleoapelor. Nu pot scăpa de ei. Deschid ochii. Picături de apă stropesc chipul lui Anne de pe coperta prăfuită. A început să plouă. Mă întind să ridic geamul. E deja ridicat. Mă uit în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sirenă apropiindu-se și își imaginează că îi văd pe cei morți. Denumirea bolii, un cuvânt german, evident, este Verfolgungsbedingt. Înseamnă că tulburarea, orice ar fi ea, este rezultatul a ceea ce a îndurat individul în mâinile naziștilor. Înseamnă și că sărmanul nenorocit are dreptul la o despăgubire mizeră din partea guvernului german. De aceea Verfolgungsbedingt este așa de greu de dovedit. Am citit despre câteva dintre regulile stabilite de comitetul german de psihiatri. Chinuit de depresii? Ce legătură are asta cu faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fără siluete întunecate furând din zona cenușie a supraviețuirii, fără, în acest caz, oameni în toată firea care se luptă pentru trupul neînsuflețit al unui copil. Câțiva stâlpi ai acestei așa-zise comunități susțineau cauza lui Levin. Alții cereau ca sărmanul Otto să fie lăsat în pace. O a treia tabără își unea vocile rostind Sst! în cor. Nu vă spălați rufele murdare în public. Nu vă arătați neînțelegerile în fața unora care nu sunt evrei. Cu siguranță, doi oameni bine intenționați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a unui scriitor evreu american pe nume Meyer Levin, susțineau ei. Sărmanul Levin mereu afirmase că vorbea cu adevărata voce a Annei. Și eu tot nu am zis nimic. Oameni mai importanți ca mine luaseră cuvântul. Otto dăduse în judecată pe câțiva din acești noi naziști și câștigase, dar asta nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pentru asta. Mă acuză că sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată sărmanul Levin în pielea lui evreiască, subțire. Madeleine mă apără în fața surorii ei. Cearta a fost atât de groaznică, încât nu se mai sunară una pe alta timp de zece zile, ceea ce, în familie, era un record. Madeleine insistă că Susannah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum „onoare și moare“, „sânge și înfrânge“, „fanfare și ardoare“ ar trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman, și-ar fi găsit expresia absurdități rasiste pe socoteala sărmanilor kașubi: un cavaler cu capul lunguieț decapitează duzini de slavi cu capul rotund. Și alte produse ale demenței inoculate. În cazul cel mai bun, sunt sigur că într-un teanc de desene, dacă acestea ar fi fost găsit, de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe când discuțiile în contradictoriu între Est și Vest adânceau tot mereu aceeași fisură, îl vedeam pe Bert Brecht zâmbind ori șezând pe podium ca și când nu ar fi avut nici o opinie despre războiul din Coreea ori despre moartea atomică. Dar, în vreme ce sărmanul B.B. își molfăia încă mut trabucul, iar reprezentanții intelectuali ai puterilor mondiale - Melvin Lasky la vest, Wolfgang Harich la est - îi înșirau celeilalte puteri crimele comise de ea și se amenințau pe rând cu atacuri nucleare pe care aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aripioarelor, am desenat frontal și din profil, cu plumb, cărbune sau peniță, călugărițe de la Sankt Vinzent. Una dintre călugărițele care veneau și plecau a promis pe fugă și fără să i-o fi cerut nimeni: „Curând, bunul Dumnezeu are să izbăvească sărmanul ei suflet...“ Aveam cumva flori la mine, flori de gura-leului, pe care le iubea ea în mod special? Despre asta, ceapa nu vrea să dezvăluie nimic. În timp ce eu - nu știu cât timp - am dormit așezat pe pat, ea a murit, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiecare atom, sau disperînd pulsatoriu în Samsara reîncarnării. Încă un pas și va deveni zeu căci fiecare privire, dincolo de albeața tavanului înseamnă rituri, sacrificii. Soma. Sau anulează moartea substituind îndoielnicei nemuriri, prin inițierea într-un iad abstract, o fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind, simți o putere nemărginită de parcă ai putea săruta ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari și sărmani, cu garsoniere cât o nucă aliniate auster, de o parte și de alta a coridorului lung, prost luminat, cu perdeluțe în capăt și flori de plastic în ghivece de plastic, înfipte în spațiile dintre uși, zgomotele indecente ale băii vecinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu are în vedere aceste lucruri. Aici e vorba de eficiență. Când o întreprindere nu e profitabilă, o închizi. Este una dintre primele - și cele mai simple - lecții pe care o învață orice om de afaceri. Din păcate, domnul Scargill, sărmanul, nu pare s-o fi învățat încă. De aceea, când se pune problema administrării banilor din industrie, eu, una, aș prefera ca oricând să preia frâiele abilul domn McGregor. Redactorul-șef adjunct citi articolul de două ori, apoi își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că e cel mai cumsecade unchi pe care ți l-ai putea dori. 15 decembrie 1942 Cea mai oribilă zi din viața mea de până acum, clar. Scene de groază la Winshaw Towers când am venit să ne aducem omagiul sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar nu sunt În stare să citească un cuvânt În limba engleză“. Iar acum se străduia să găsească un mod de a-i ajuta. Mi-am strecurat mâna pe sub tricoul lui și am Început să Îl masez pe spate. Arăta, sărmanul, atât de nefericit, Încât mă simțeam vinovată că Îl deranjam cu amănuntele interviului, dar simțeam pur și simplu nevoia de a vorbi cu cineva. — Știu. Îmi dau seama că În postul ăsta nu voi face muncă de redacție, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
bine-sănătos, din cîte se părea, lucra - și-a dat ea seama tot din frînturi de frază - Într-o fabrică ciudată, una pentru invalizi și cazuri de caritate. Viv vorbea Întotdeauna despre el Într-un mod deosebit; deseori spunea, de exemplu: „Sărmanul Duncan“, ca acum cîteva clipe. Dar tonul ei putea marca o limită a enervării, depinde În ce ape se scălda: „O, el e foarte bine“. „Nu pricepe nimic.“ „Trăiește În lumea lui.“ Și apoi cădea cortina. Helen, totuși, nutrea respect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
verii. Ce fel de pasăre e aia? Întrebă ea arătînd cu degetul. — Aia? Un uliu. Îl Înghionti. — Ce-i, de fapt? El Își puse mîna streașină la ochi. — VÎnturel. Vezi cum se rotește? Așteaptă să se repeadă. Urmărește un șoarece. — Sărmanul șoarece. — Uite-l! Își săltă capul, iar mușchii pieptului și gîtului se Încordară sub obrazul ei. Pasărea se năpustise asupra prăzii, dar acum se ridica fără nimic În gheare. Reggie se Întinse la loc. L-a pierdut. — Foarte bine. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce ține de îndeplinirea îndatoririlor sale și pentru a-I fi mai pe plac lui Dumnezeu. 16. Din acest principiu provine comportamentul constant al creștinului desăvîrșit. Creștinului nu-i plac schimbările, indiferent de starea în care se află, oricît de sărman, oricît de disprețuit și lipsit de ce le place oamenilor ar fi, el se simte mulțumit, vesel și nu-și îngăduie să se gîndească la vreo schimbare; în afara cazului cînd știe că așa e voia Domnului. Este caracteristic pentru oamenii acestei
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
necuviința cerșetoriei se amplifică în festivități profane și în chiolhanuri abominabile, pe bani jefuiți: "Stau chiaburii și se miară/ Pe ce beau calicii, iară, măi!", încep să răsune răgușeli deșucheate, în rândurile îngroșate ale argățimii. Strategia momirii cu rachiu a sărmanilor flămânzi se extinde, obrajii lor se scobesc iar colții tovarășilor scânteiază în rânjete de satisfacție, pe linie de partid și de stat. Agonizând într-un îndelungat efort de supunere și de împăcare, cu aceste fețe de cenușă, încercând cernerea noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale fostei sale agoniseli de fruntaș al Goldanei Petrea Păun îl îmbie pe Nicanor: Dă-te, mai aproape, măi băiete ! El, Nicanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]