14,917 matches
-
Sălcii? Da. A plecat cu schiurile, că nevastă-sa... I-a născut spune Mihai. Două fetițe. Toți sînt bine. Zău?! se miră fata, explodînd de bucurie, și-n fericirea ei, îl ia pe Mihai cu brațele pe după gît și-l sărută pe amîndoi obrajii, apoi, stînjenită, se retrage un pas, murmurînd: Chiar eram îngrijorată. Abia aștept să-l văd deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
deseară la premieră, cred că-i așa de bucuros... Nu știu dacă mai are loc premiera; și-a scrîntit piciorul o actriță. Pot să te conduc pînă la autobuz? Fata întinde palma spre el: Violeta Călin. Mihai își declină numele, sărutînd mîna fetei. Știi ceva, îi reține Violeta mîna, să fie mai convingătoare ce mai contează o întîrziere de o oră, și așa ai mei nu știu că-s pe drum; hai să-i ducem niște flori lui Lazăr, cunoști unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sufragerie, urmărind o reluare a unui episod din Doogie Howser MD. Mâncă niște biscuiți sărați cu aromă de șnițel vienez și varză roșie. La etaj, Carol făcea același lucru. Se băgase în pat cam pe la unsprezece și jumătate. Dan o sărutase pe obraz și îi spusese „Noapte bună, iubito“. Se cuibăriseră în așternut, stingându-și concomitent cele două veioze de la capul paturilor: somnolență simultană. La un moment dat, în timpul nopții, armonia aceasta involuntară se tulbură. Carol, care se obișnuise să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
planul mediu și Carol pregătea cina. Ce-avem la masă? întrebă Dan și își trânti pe podea servieta modernă de aluminiu. — Ah, bună, dragul meu, spuse Carol. Se prefăcuse că nu observă intrarea lui și acum se grăbi să-l sărute prelung pe buzele cu colțurile lăsate. Dan observă imediat că se gătise și se dăduse și cu parfum. Purta un șorț dintr-acelea lungi, imprimat cu imaginea unui corp gol. Dar acesta nu-i ascundea pantofii cu toc cui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Spatele îi era delicat și lipsit de rigiditatea specifică musculaturii masculine, chiar și în momentele de erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de poala lui și se plecase în față pentru a mă săruta - avea aroma de vanilie din copilărie. Era o răsuflare inocentă, blândă, de încredere, neviciată. Mă sărută și mă dezbrăcă, apoi mă violă. M-a violat. Și, oricât de neobișnuit ar putea părea astăzi, ținând cont de vârsta mea și de societatea pluralistă în care trăim, m-a și dezvirginat. Îîn sensul că, în timp ce mă viola, țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
împotriva evreilor, a intelectualilor, a moderniștilor și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că violul repreyenta un act cu țintă precisă. Simțeam că, forțându-mă pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare și se folosi de starea în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându-și limba peste cusături, nasturi și fermoare. Eram incredibil de excitat, năpădit de dorință. Dar când ajunse la penisul meu, în loc să lingă, să sărute sau să sugă, mușcă. Mușcase tare și se folosi de starea în care mă aflam, împiedicat în haine, ca să repete ceea ce îi făcuse lui Dan. Mă răsuci ca să mă poată pătrunde. — Cine-a zis că fulgerul nu lovește de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
luase trusa și o pornise spre casă. Naomi dădea de mâncare copilului în bucătărie, exact cum făcea și când plecase el de acasă. Cuprinse obrazul lui Naomi cu o mână prelungă și fină, iar pe al fetiței cu cealaltă. Le sărutase pe amândouă și le spusese cât le iubește. Dintr-odată, fu frapat, ca de o lovitură încasată drept în moalele capului, de discrepanța accentuată dintre imaginile grotești care îi ocupaseră mintea pe tot parcursul zilei și aerul idilic al scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asta pentru că, la urma urmelor, e un familist. Imaginați-vă cum descuie ușa cu cheia și își pune servieta neagră în spatele cuierului din hol. Și pe Cecile, care aleargă spre el cu piciorușele-i durdulii. Alan o ridică și îi sărută obrăjorii lipicioși. Și imaginați-v-o și pe Naomi, cu aerul ei devotat. Proaspăt ieșită din baie, încă înfășurată în prosop, miroase bine. Cu toții miros bine când se îmbrățișează în hol. Naomi se gândește că e cel mai bun moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se și îi văzuse sorbind șampanie. De unde naiba să știe el, când îi privea pe cei doi tâmpiți împreună, că nu era o seară obișnuită la familia Margoulies? Deci Alan îl mințise și în privința mariajului său. Îi spusese că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
încremenit minute în șir, fără să-l mai aud, ca la un film cu sonorul tăiat. Nici acum nu pot să spun exact ce s-a petrecut cu mine. Am vrut să-l iau în brațe pe Hidoșel, să-l sărut. M-a oprit gândul că repet secvența cu milionarul bețiv și sinucigaș căruia Charlot, ud leoarcă, îi spune cu ochii la cer: „Tomorrow will be another day... The birds will sing...”. Oricum, Hidoșel s-a întors, s-a lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de acum, dar atunci glumele ei acre purtau alt nume și aveau altă greutate, fiindcă, trebuie să vă mărturisesc, eu pe ea o iubeam, și nu pe Nicoleta Neagoe, care săruta focos în aroma murăturilor și a celorlalte rezerve pentru iarnă. De altfel, Nicoleta s-a ridicat odată la ora de romană, nu în epoca de strălucire a pantofilor ciocați, mai târziu, și a rugat-o pe Marineasca, profesoară în pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu ca să lovească din nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu-i strica să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era la Uca, iar eu, abia apărut de la liceu, de data asta nu ca un fulger globular învelit în uniformă, ci ca un câine bătut, l-am tot mângâiat pe frunte pe vechiul și pe iubitul meu Mircea, i-am sărutat mâinile și i-am promis că o să urcăm în curând la Cruce, pe Caraiman, mă poticneam în lacrimi și-n nodurile din gât, iar el, Mircea Chiril, despre care toți ziceau că e într-o comă profundă, a ridicat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înainte din Balon, doar ca să-i distrag atenția. Însă ceea ce voiam neapărat să fac, de fapt aproape că am și făcut, a fost să ies În viteză din Gaura de șobolan, să mă arunc la picioarele lui și să-i sărut ca un dement pantoful. Gestul meu avea să-l miște profund. Atunci cînd se muta de aici, avea să mă ia cu el. E cît se poate de interesant faptul că iluziile nu au niciodată sfîrșit. Ce ar crede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am ajuns un criminal. Lumea a fost plămădită din nou după tiparul romanelor lui William Le Queux!“ Ochii maică-sii, zugrăviți parcă pe perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestei seri avea să rămînă și mai prețioasă. Dar dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintr-odată, fără nici un avertisment, visul se prefăcu Într-un coșmar: În Întuneric, cineva scoase un urlet de groază! Nu era fata pe care o așteptase, pe care Încă nu o sărutase și pe care probabil n-avea s-o sărute niciodată, ci altcineva, foarte cunoscut, mai cunoscut chiar decît părinții lui, deși făcea parte dintr-o altă lume, din trista lume a iubirii Împrăștiate... Un agent de poliție, răsărit lîngă el, Îi spuse cu o voce de femeie: „Ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc pe „Nenea“, adăugă individul, și-și vîrÎ o bucățică de pîine Între buze, astfel Încît vrăbiile Începură să ciugulească din ea, ca și cum l-ar fi sărutat. — Îmi Închipui că e cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe. — Da, e destul de greu, răspunse individul, dezvelindu-și dinții stricați, negri ca niște tăciuni. Apoi, presărînd un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fetiță prea mică pentru a-ți rămîne În memorie. Era sigur că n-avea de ce să se teamă de ea. Deși avea sentimentul că politețea e deplasată, se ridică, neștiind ce să facă: să-i strîngă mîna, sau s-o sărute? Nu făcu nici una, nici alta. Se uita la ea de la distanță și inima Îi bătea cu putere. — Cum te-ai schimbat! exclamă ea. — Mi se spune totuși mereu că arăt ca Înainte. — Părul ți-e mult mai cărunt. Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar putea scrie cu sprayurile lor cu dioxid de carbon sloganuri obscene sau comice pe cimentul fierbinte, iar călăii și-ar putea îmbrăca victimele în costume grotești. La rândul lor, victimele ar stiliza trecerile lor spre moarte cu gesturi ironice, sărutând solemn paturile puștilor călăilor lor, pângărind steaguri imaginare. Chirurgii s-ar tăia neatenți înainte să facă primele incizii, soțiile ar murmura în treacăt numele amanților în momentul orgasmului soților lor, târfa care molfăie penisul clientului ar putea mușca fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dusă îmi amintea de guvernatoarea italiană angajată de contabilul-șef milanez la care stătuserăm o vară la Sestri Levante. Aceasta, o fată bătrână și afectată, își dedicase toată viața organului sexual al băiatului de doi ani pe care-l îngrijea, sărutându-i necontenit micul penis, sugându-i gonada aproape s-o înghită, arătând-o tuturor cu o imensă mândrie. Clătinam înțelegător din cap, ținându-i mâna pe coapsă, sub fustă. Mintea ei, încântător de promiscuă, alimentată ani întregi de un meniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
decorate de-un neguțător excentric de mărunțișuri. Sperând să potolesc supraexcitarea pe care-o născuse în ea accidentul meu - acum tot mai mare în amintire, mai crud și mai spectaculos -, începeam să-i masez clitorisul. Absentă, pleca în scurt timp, sărutându-mă ferm pe gură, parcă aproape sigură că nu mă va mai vedea din nou în viață. Vorbea fără-ncetare ca și când ar fi crezut că accidentul nu se petrecuse încă. Capitolul 5 - Ai de gând să conduci? Dar picioarele... James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]