KorAP: Find »[drukola/base=sărutare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...91 >

2,271 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

În toate haremurile din Persia, că un frumos străin a putut să petreacă o noapte Întreagă lângă mine fără ca măcar să se gândească să se dezbrace. Nimeni nu m-ar mai dori! După ce am așezat Manuscrisul În sipețel, am depus o sărutare pe buzele iubitei mele, apoi, printr-un coridor și două uși tainice, am alergat să mă azvârl din nou În tumultul orașului asediat. XLI Dintre toți cei care au murit În acele luni de suferințe, de ce am ales să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
a lungul punților și coridoarelor. Așezați În fotoliile de ratau de la Café parisien, citeam la Întâmplare câteva catrene, apoi, luând ascensorul, urcam până la locul de promenadă, unde, fără să ne pese prea tare că am putea fi spionați, schimbam o sărutare caldă În aer liber. Noaptea târziu, duceam Manuscrisul În camera noastră, unde petrecea noaptea Înainte de a fi pus la loc, dimineața, În același seif, prin mijlocirea aceluiași ofițer. Un ritual care o Încânta pe Șirin. Atât de mult Încât Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
himerelor trecutului: o frază azvârlită Într-un salon din Istanbul, două nopți albe la Tabriz, un brasero, iarna la Zarganda. Și, din ultima călătorie, această scenă: urcaserăm la locul de promenadă, Într-un colț Întunecat și pustiu, schimbaserăm o lungă sărutare. Ca să-i prind chipul În mâini, așezasem Manuscrisul pe un loc plat, pe o bornă de amarare. Când Îl zărise, Șirin izbucnise În râs, se Îndepărtase, apoi, cu un gest teatral, aruncase spre cer: — Rubaiatele pe Titanic! Floarea Orientului purtată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

azvârle mucul de țigară pe jos, îl strivește cu vârful pantofului și se repede să ia în brațe femeia. Ea se ridică pe vârfuri, întoarce capul spre umăr și îl lasă să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt grele, ele fac femeilor capul greu. Sărutările de la despărțire cântăresc cincizeci de kilograme, dar sunt ușoare de tot când le dau mamele. După ele se doarme bine. Când vin sărutările unde limba joacă un rol principal, scena se termină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
cu vârful pantofului și se repede să ia în brațe femeia. Ea se ridică pe vârfuri, întoarce capul spre umăr și îl lasă să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt grele, ele fac femeilor capul greu. Sărutările de la despărțire cântăresc cincizeci de kilograme, dar sunt ușoare de tot când le dau mamele. După ele se doarme bine. Când vin sărutările unde limba joacă un rol principal, scena se termină. După asta se adoarme târziu. Dacă aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt grele, ele fac femeilor capul greu. Sărutările de la despărțire cântăresc cincizeci de kilograme, dar sunt ușoare de tot când le dau mamele. După ele se doarme bine. Când vin sărutările unde limba joacă un rol principal, scena se termină. După asta se adoarme târziu. Dacă aș fi fost mai mare, aș fi avut un nume distins și i-aș fi strigat Annei „aspetta”. Așa, nu i-am spus nimic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii cu numărul unu stăteam noi. Pietro îi dăruise tatei un deșteptător. Când suna ceasul, tata ieșea din cameră, iar după zece minute venea înapoi, cu pielea jilavă. Se îmbrăca în tăcere și sărutarea de rămas-bun mirosea a săpunul pe care îl știam din reclame. Tatei nu-i trebuia o nevastă ca să-i dea sărutul dinainte de plecarea la lucru. Mă avea pe mine. Pietro și tata beau cappuccino la bar. Acolo, la bar, erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
cu femei. Afișele erau pictate în culori țipătoare, iar femeile aveau câte doi sâni mari, dezgoliți. Femeile acelea nu erau mame. Mamele n-au asemenea sâni, chiar dacă par să aibă. Mamele îți mângâie obrazul cu degete moi și îți dau sărutarea de noapte bună. Urcam scara încet, în dreapta mă sprijineam de perete și în stânga de balustradă. Etajul trei. Pauză, ca să-mi trag răsuflarea. „Când nu vor mușchii, trebuie să vrea plămânii”, spusese odată Pietro. La o săptămână după plimbarea cu Anna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
disperare pe Gabi, menajera noastră. De la un timp, și-a dat seama de șiretlicurile mele. „Vezi să nu întârzii la examen, șmechere”, mă dojenea și îmi trăgea căciula în jos, pe frunte. Înainte să plece, tata mi-a dat o sărutare. Cea dintâi în America. Deocamdată el nu era atât de îndemânatic ca tații din filme și nici nu-i trecea prin minte să mă ridice în brațe, desigur, pentru că aveam încă noaptea pe noi. Noaptea te face să atârni mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
avea un sunet mai limpede. Mi-a mângâiat părul la tâmplă, însă eu am tăcut. Îi spuneam în gând: „Tată, trebuia să mă lași să vorbesc cu mama”. Și așa e destul de greu să te trezești dimineața fără să primești sărutări ușoare ca fluturii, sau să trebuiască să fii bolnav, fără ca mama să-ți aducă laptele cald cu miere la pat. Când mama spunea febră, știam că sunt bolnav cu adevărat, fără glumă, și că mai târziu nu voi fi nevoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
au plecat mai departe. După două săptămâni s-au întors, ne-au povestit ce văzuseră în călătoria lor și au înnoptat la noi în oraș. Dimineața i-am însoțit până la ultimul sat, aproape de graniță. Acolo a fost o despărțire cu sărutări și strângeri în brațe. I-am strecurat lui Francesco o scrisoare pentru acasă. În toamnă, a murit Mihaela. Fusese în Parcul Central și, când a vrut să treacă strada, a fost lovită în plin de o mașină. A zburat douăzeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
mare. Luceafărul, așa se cheamă poemul.” „Celebru, nu-i așa? Atunci ar trebui să-l cunosc. Așteaptă o clipă.” Și-a lungit gâtul, dând capul pe spate, cu bărbia ridicată și ochii pe jumătate închiși. În asemenea momente se dau sărutări pe neașteptate, m-am gândit eu și am pornit să mă ridic. Însă ea căuta doar să-și amintească versurile. „Stai, că știu: În vremea asta Alin,/Viclean copil de casă/ Ce umple cupele cu vin/ Mesenilor la masă... Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

îmi este uscat, încerc să șoptesc, poate vrei să tragi pe dreapta, dar el mă ignoră și deja eu însămi încep să mă ignor, mii de aripioare îmi scutură trupul pe dinăuntru și chicotesc timid, lăsând în urma lor rămășițe de sărutări dulci ca nectarul în adâncurile pântecelui meu, iar în clipa în care deschid ochii, văd înspăimântată nori negri de fluturi lovind parbrizul mașinii, strig, ce se întâmplă, iar el spune, stai liniștită, asemenea lucruri se mai întâmplă pe aici din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
plângeam, iar toamna struguri roșii și albi, cu sucul gros curgându-mi printre degete, și vara prune, și când Udi se apropia de pădure, făcându-mi cu mâna plin de entuziasm, mă dezlipeam de pinul care îmi lăsa întotdeauna o sărutare cleioasă pe bluză, apoi ne amestecam pașii până ce ajungeam în camera mea, acolo mă întindea pe pat, se cățăra pe mine ca și când aș fi fost un prun, iar eu îl auzeam pe tata bântuind prin casa goală și tușind, propoziții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
mă întind, crezi că te poți mulțumi între timp cu sticla aceasta, îmi respiră el în ureche, iar eu spun, gata, Udi, ajunge, dar între picioarele mele își face deja loc gura rotundă a sticlei, buzele ei dându-mi o sărutare adâncă și rece. La cină îmi zâmbește luminos pe deasupra farfuriei pline, iar eu mă simt amețită din pricina mâncărurilor, a mirosurilor, a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nasc iar și iar organul, cu o resemnare blândă, de parcă asta mi-ar fi fost vocația, până ce el se prăbușește în fața mea, cu întreg trupul pulsând din pricina epuizării, iar eu trag pătura peste amândoi, am impresia că ne acoperă cu sărutări călduțe de bumbac, să nu dormi încă, mă gâdilă sărutările păturii, este interzis să dormi, îmi șoptesc ele, noaptea aceasta este plină de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
asta mi-ar fi fost vocația, până ce el se prăbușește în fața mea, cu întreg trupul pulsând din pricina epuizării, iar eu trag pătura peste amândoi, am impresia că ne acoperă cu sărutări călduțe de bumbac, să nu dormi încă, mă gâdilă sărutările păturii, este interzis să dormi, îmi șoptesc ele, noaptea aceasta este plină de dorințe, în noaptea aceasta se vor împlini toate, nu vei mai avea nici o noapte ca aceasta până în ziua morții. Mă ridic în șezut deodată și privesc în jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în rochia ei brodată și stilată, este încă impresionantă, cât de frumoasă fusese pe vremuri, se arunca asupra noastră cu sărutări umede, ca un vânt de iarnă, dispărea și revenea, croindu-și drum prin pădurea prostituției. Poate că și eu am fost prea bună, făcusem atâtea eforturi pentru a demonstra că nu sunt ca ea, pentru a-i liniști temerile lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
și trupul meu devenise mai ușor, ședem amândouă cu genunchii unul lângă celălalt, scufundate într-o senzație plăcută de jenă, aproape fără să ne atingem, doar apa aceea fierbinte duce de la una la cealaltă mângâierile și hohotele de râs și sărutările, prezența ei lângă mine îmi aduce o liniște necunoscută, nu sunt singură, am o fiică, iar acum vestea aceasta îmi șterge singurătatea, nu o accentuează. Este plăcut să simt unduirile apei fremătând între noi, răspunzând fiecăreia dintre mișcările ei, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

risipit, timp liber de călătorit și o propensiune pentru supranatural”. „Un reacționar coerent, care are curajul de a fi decadent. În fond, Îl prefer burghezilor democrați”, zise Amparo. „Women power, women power, și mai și cazi În extaz pentru o sărutare de mână”. „Așa ne-ați educat voi, timp de secole. Lăsați-ne să ne eliberăm puțin câte puțin. N-am spus că aș vrea să mă mărit cu el”. „Slavă Domnului”. Săptămâna următoare a fost rândul lui Agliè să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Frății Albe erau aceiași care Întemeiaseră prima lojă masonică pe timpul regelui Solomon. Că Dante fusese rozacrucean și mason - ca, de altfel, și sfântul Toma - era scris negru pe alb În opera lui. În cânturile XXIV-XXV ale Paradisului se găsesc tripla sărutare a prințului Rozei-Cruce, alambicul, mantiile albe, aceleași cu ale bătrânilor din Apocalipsă, cele trei virtuți teologale ale capitulelor masonice (Credință, Speranță și Caritate). În fapt, floarea simbolică a rozacruceenilor (roza albă din cânturile XXX-XXXI) a fost adoptată de Biserica din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975

luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea un gând bun, o chemare, o sărutare către mama ei prefigurată în cea mai luminoasă stea. Când toți erau cuprinși de aripa somnului, doar Prințesa și cei doi dulăi, Lupu și Boldur stăteau de veghe lângă focul ale cărui flăcări se pierdeau tot mai mult în jarul

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
cu părinții. Când trenul s-a pus în mișcare și-au făcut semne cu mâna. — Să ai grijă de tine!i-a spus Sebi. Să fii cuminte! Teofana, a sfătuit-o și Zina. — Săru’ mâna! Vă pup!, le-a trnsmis sărutări pe palmă Teofana. În compartiment se ocupaseră locurile. Doar unul rămăsese liber lângă Teofana care se bucura că are mai mult spațiu de mișcare și chiar ar fi dorit să nu se ocupe până la Constanța. La prima oprire a respirat

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
să-ți fac pe plac și uite ce-am făcut. — M-ai rănit, când ai vrut să fii și tu romantic, își încheie Teofana bluzița zâmbind. — lartă-mă, o așeză cu capul pe pieptul lui alintându-i sânul cu mângâieri și sărutări peste bluziță. Am fost bădăran, te-am rănit, am fost romantic, dar tot nu mi-ai răspuns la cererea mea. — Mă mai gândesc, îl pune pe jar Teofana. — Ce să-nțeleg? Ne întâlnim mâine în parc. Acum merg acasă să

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
viața n-ar avea sens. — Dar femeia despre care vorbești are tălpile atât de fine acum, ca obrazul tău. Hî!hî!hî! nu mai sunt tăbăcite. — Dar gropițele din obraji ca și buzele-i dulci i-au rămas aceleași. După sărutări și vorbe de iubire adormeau îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din somn alintările nu lipseau. Cel care era mai somnoros avea ce îndura din partea celuilalt, mai

Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa (2008) [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]