KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

pentru moment, luând În stăpânire Castelul Kiyosu și pe Samboshi. Apoi, puteau să denunțe crimele lui Hideyoshi, să-i reunească pe ceilalți seniori și să pornească cu o armată zdrobitoare. Pe de altă parte, aveau o armată numeroasă și, ca samurai, le-ar fi plăcut să-și croiască drum prin luptă, nimicind inamicul printr-o victorie rapidă. În timp ce cântăreau rezultatele ambelor variante, Își dădură seama că planul dintâi ar fi declanșat un război prelungit, câtă vreme al doilea implica o decizie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Nagahama nu mai erau forțele puțin numeroase din trecutul apropiat. Din zona de miazăzi a provinciei Omu și până În unele regiuni din Fuwa și Yoro, un mare număr de oameni din castele mici, familii provinciale puternice și reședințe răzlețe de samurai aveau legături cu Hideyoshi. Cei aflați În relații cu clanul Shibata erau foarte puțini. — Oricât de adânc aș cugeta, nu pare să existe nici o strategie bună pentru a ne confrunta aici cu Hideyoshi, spuse Katsuie, reluând sfatul generalilor. Fără-ndoială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
copiii ca ostatici. Gohei era de aceeași părere: — N-a existat niciodată vreo discordie Între dumneavoastră, stăpâne, iar Seniorul Inuchiyo v-a slujit cu credință În tot timpul Îndelungatei campanii din miazănoapte. Cu mulți ani În urmă, când era un samurai tânăr În Kiyosu, Seniorul Inuchiyo avea reputația de a fi sălbatic. Dar, de atunci, s-a schimbat. În ultima vreme, numele lui este echivalat cu integritatea și cinstea, iar oamenii se grăbesc să-și afirme Încrederea În el. Astfel, decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe care i-o făcea Katsuie, zâmbi la adresa efuziunilor sale emotive. Doamna Oichi era prezentă și ea să-l Întâmpine, dar Inuchiyo spuse galant: — Trebuie că vă este neplăcut să vă aflați În această Încăpere friguroasă, cu un grup de samurai aspri, doamnă. Îndemnată astfel să se retragă, Doamna Oichi plecă În propriile ei apartamente. Katsuie o luă drept aroganță, dar Inuchiyo o făcuse În semn de simpatie față de Oichi, În care Îl vedea pe Nobunaga, răposatul ei frate. — Te ridici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
au familiile În Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa Înțelege, Însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar fi dificil să rămâneți fideli Căii Samurailor părăsind clanul Shibata și Întorcându-i spatele Seniorului Katsuie. Aceia care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cartierul meu general? — Nu, nu. Aici e locul cel mai potrivit pentru o discuție secretă. — Crezi? În regulă. Și, Întorcându-se spre paji, Genba le ordonă să se retragă mai la distanță. Pajii luară oglinda și lighenașul și se Îndepărtară. Samuraii se retraseră și ei. Frații Sakuma rămaseră față În față, pe culmea muntelui. Nu mai era cu ei decât un singur om - Mizuno Shinroku, care venise cu Yasumasa. În conformitate cu poziția lui, Shinroku rămase la distanță, prosternat În fața celor doi superiori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
rebeliunii. — Cum ai aflat toate astea? — Alaltăieri, Shogen a chemat trei preoți buddhiști de la Templul Shufuku din apropiere, ca să țină o slujbă pentru strămoșii lui. Pe unul dintre acești oameni l-am mai văzut și Înainte și era, cu certitudine, samurai al clanului Shibata. Am fost surprins și, după slujbă, omul s-a plâns că-l durea stomacul și a rămas În tabără, după plecarea celorlalți doi. A plecat a doua zi dimineață, spunând că se Întorcea la Templul Shufuku, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Purta coiful cu coarne de cerb și armura din piele neagră, călărind cu lancea sub braț. Arăta, Într-adevăr, ca un războinic gata să spintece vântul și cel mai viteaz dintre vasalii lui Katsutoyo, dar se abătuse deja de la Calea Samurailor, iar sunetele idealurilor cinstite și nobile nu se auzeau În ropotul copitelor În galop. Dintr-o dată, fu Împresurat de trupele lui Hayato. — Nu-l lăsați pe trădător să scape! Începură să-i arunce lui Shogen invective, dar acesta se lupta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe firele de păr din nări. Dinspre malul lacului se auzeau plescăituri, râsete și glasuri animate. Iscoadele trupelor atacatoare se lăsară imediat În patru labe, pornind târâș Înainte pentru a cerceta să vadă cine se afla În mijlocul ceții. Găsiră doi samurai și vreo zece grăjdari din fortăreața de pe Muntele Iwasaki; tocmai intraseră În apa mică de la marginea lacului și spălau caii. Isocadele așteptară ca trupele din avangardă să se apropie și le făcură semne cu mâna. Apoi, când nu se mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
acoperea armata lui Hideyoshi, care refuza să-și continue drumul În raza armelor. După ce se despărțise de Genba, Inuchiyo se oprise la marginea muntelui, observând, de departe, situația. Intențiile sale Îi nedumereau chiar și pe generalii din jurul lui. Doi dintre samurai, Însă, Îi aduseră calul. „Ei, acum s-a hotărât să intre În luptă.“ În adâncul sufletului, asta părea să fie speranța soldaților. Dar, În timp ce se sălta În scări, Inuchiyo Îi șopti ceva unui mesager care tocmai sosise cu un răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cal speriat din spatele formației Își rupsese priponul și fugea, Înnebunit, prin tabără. Pe timp de pace, n-ar fi fost o situație dificilă, dar, În acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo Întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de vreo douăzeci și cinci de ani doar, fusese disprețuit de oameni ca Genba și Katsuie din cauza gentileței, grației și iubirii lui pentru Învățătură - trăsăturile inocente ale lui Shosuke erau Încă ascunse de coif. — L-am ucis pe Shibata Katsuie! răcni un samurai. Mâinile astea au luat stindardul de comandant! strigă altul. Apoi, se stârniră toate glasurile, un om revendicând una, altul afirmând alta, până Începu să se zguduie tot muntele. Și totuși, oamenii lui Hideyoshi Încă nu știau idee că acel cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo Îi vorbi cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general care a venit să-i bată la poartă, doar pentru ca propriul lui clan să aibă de câștigat? Cu atât mai mult, cu cât a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu o furie nedisimulată: — E scandalos să-i șoptești seniorului tău la ureche un plan imoral și laș, pe care oricărui om ar trebui să-i fie rușine să-l rostească. Te consideri samurai, dar habar n-ai de Calea Samurailor! Ce fel de om ar vinde capul unui general care a venit să-i bată la poartă, doar pentru ca propriul lui clan să aibă de câștigat? Cu atât mai mult, cu cât a petrecut Împreună cu acel general În campanie atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
intenții avea și vorbise, pe neașteptate, din șa. Neluând În seamă expresiile șocate ale generalilor, Își mână imediat calul Înainte, În buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua Înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar, când ajunsese abia la zece metri În fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva Împușcături, țintind spre tigvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
grabă, lui Toshinaga să conducă musafirul În bucătărie. După ce-și puse fiul să alerge pe urmele lui Hideyoshi, porni grăbit pe coridor, să-și avertizeze soția. Cei mai surprinși dintre toți fură bucătarii și slujnicele. Se pomeniseră cu un samurai scund - general, se vedea bine - În armură cu mantie de culoarea prunei, intrând nonșalant În bucătărie și strigând ca și cum ar fi făcut parte din familia stăpânului: — Hei! Doamna Maeda e aici? Unde-i? Nimeni nu știa unde era. Toți păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
prin pâclă, dar, deodată, Încetară și Împușcăturile, și strigătele de război ale avangardei. Chiar atunci, un călăreț singuratic ieși din ceață, dând pinteni calului dinspre postul lui Kyutaro, către scaunul de campanie al lui Hideyoshi. În urma lui alerga un singur samurai inamic, Însoțit de trei fete. — Nu trageți! Opriți atacul! strigă călărețul. Fugarele erau, desigur, nepoatele lui Nobunaga. Neluându-le În seamă pe purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Încălțați foarte sumar pentru a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase grea. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se Întoarcă la castel. Samuraiul care le Însoțea de la castel o calmă, luând-o În cârcă. — Unde mergem? Întrebă fetița, cu un fior. — Mergem acasă la un om cumsecade, răspunse Shinroku. Nu! țipă ea. Eu nu vreau să mă duc! Fetele mai mari Încercară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
soldații atacatori pierduseră mai mulți oameni decât de-a lungul Întregii dimineți. Curtea și turnul erau o mare de flăcări. Hideyoshi ordonă o retragere temporară. Poate fiindcă vedea că progresau foarte Încet, retrase toate unitățile. În acel răstimp, alese dintre samurai câteva sute de războinici dârji. Nici unul nu avea să poarte arme de foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum În turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită Învălui imediat turnul, ca un roi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
probitate și hotărâre. Dacă s-ar fi lăsat convins de tine și ar fi ajuns să-și schimbe loialitatea, numai acest lucru În sine m-ar fi putut face să-mi pierd respectul față de el. După un moment, adăugă: Ești samurai și ai știut-o, În adâncul inimii, așa că, e firesc că nu l-am putut face să se răzgândească. — Îmi cer iertare. Te rog să mă scuzi că te-am deranjat cu problema asta. Dar Genba n-a mai spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Întrebat și de ce Își petrece zilele În captivitate, așteptând să fie decapitat, În loc de a se sinucide. — Și ce-a spus? — M-a Întrebat dacă eu cred căseppuku sau moartea pe câmpul de luptă sunt cele mai curajoase fapte ale unui Samurai, după care, a spus că el e de altă părere: consideră că un războinic trebuie să-și dea toată silința pentru a supraviețui. — Și altceva? — Când a scăpat din Bătălia de la Yaganase, nu știa dacă Shibata Katsuie era viu sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de statutul său. La fiecare punct de lucru exista o ierarhie de comandă formată din muncitori calificați, maiștri și muncitori necalificați din toate breslele. Responsabilitățile șefilor de echipă erau clar stabilite. Dacă cineva se lăsa pe tânjeală, era decapitat imediat. Samuraii din fiecare clan care serveau ca inspectori nu așteptau pedeapsa, ci Își făceau seppuku pe loc. Însă ceea ce-l preocupa cel mai mult pe Hideyoshi, În acel moment, era Tokugawa Ieyasu. Pe tot parcursul vieții sale, Hideyoshi nutrise, În secret

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
deveniseră un motiv de iritare În plus pentru Hideyoshi. Ca rezultat, Anul Nou trecu fără ca cei doi să-și facă urările cuvenite. La Anul Nou, când Nobuo juca mingea În grădina din spate cu pajii și doamnele de onoare, un samurai anunță că venise un vizitator. Era Gamo. Avea cu doi ani mai mult decât Nobuo și era căsătorit cu sora acestuia. — Gamo? A picat chiar la momentul potrivit, spuse Nobuo, lovind, cu grație, mingea. Va fi un partener bun de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și cu vasalii săi, cu preoții și chiar și cu preotesele fecioare de la capela din apropiere. Fusese vesel și vorbise cu glas tare, dar, cum toți plecaseră și era din nou singur, Începu să-și Întrebe Încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori Încă nu s-au Întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur saurobei? Îl Întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu era cea obișnuită și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-l! Asasinul Îl ținea pe Nagato de beregată dar, prinzând un moment prielnic, Îl Împinse În lături. În aceeași clipă și fără a-l aștepta pe Nobuo să lovească, Îl Înjunghie pe Nagato cu sabia sa scurtă. Un grup de samurai, Îngenunchind la ușa camerei, anunțară că-i uciseseră și pe ceilalți doi vasali. Nobuo dădu din cap, aprobator. Apoi, Însă, oftă adânc. Indiferent ce crime comiseseră, faptul de a fi executat trei vasali superiori, care ani de zile Îi fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]