2,236 matches
-
4. Solomon a clădit Templul de la Ierusalim lângă palatul regal; el asociază astfel cultul sanctuarului monarhiei ereditare. Templul devine reședința lui Iahve printre isracliți. Chivotul legii, care însoțea până atunci armatele, este așezat în obscuritatea "Sfintei Sfintelor" (debir). Dar din sanctuarul său, sfințenia lui Iahve iradiază peste orașul și pământul întreg (Ps. 14: 1; 23: 3; 45: 5; Isaia, 31: 4; 48: 2 etc.). Muntele S ion pe care a fost ridicat Templul este un Centru al Lumii 5. Templul din
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Iahve iradiază peste orașul și pământul întreg (Ps. 14: 1; 23: 3; 45: 5; Isaia, 31: 4; 48: 2 etc.). Muntele S ion pe care a fost ridicat Templul este un Centru al Lumii 5. Templul din Ierusalim devine sanctuarul național, și cultul regal se identifică cu 1 Cf. G. Fohrer, Hixtory oflsraelite Religion, p. 147. Poporul lui israel era, de asemenea, "țiul" lui Iahve (G. Fuhrer, op. Cit., pp. 185 sq.). 2 Chiar în texte atât de strâns legate de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
forme canaaneene. Sincretismul a atins proporții necunoscute până atunci, căci; *. Onarhia încuraja fuziunea ideilor și practicilor împărtășite de cele două straturi ale populației, israeliții și canaaneenii. In plus, Solomon a acceptat cultele nevestelor sale străine și a permis construirea de sanctuare în cinstea zeilor lor (III Regi, 1: 6-7), Regii se considerau șefii religiei de stat. Dar suntem puțin informați asupra funcției lor sacerdotale. Când Arca (Chivotul) a fost transportată la Ierusalim, David s-a manifestat ca un preot: el a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
La moartea lui Solomon, regatul s-a scindat în două: acela de la nord, sau al lui Israel, și regatul de sud, sau al lui Iuda. Deoarece Chivotul a rămas la Ierusalim și triburile din nord nu mai aveau acces la sanctuarul comun, Ieroboam, primul rege al lui Israel, a fundat două sanctuare, la Bethel și la Dan, unde Iahve era adorat sub forma a doi viței de aur (III Regi, 12: 28-29). Este posibil ca statuile tauromorfe să fi servit de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de la nord, sau al lui Israel, și regatul de sud, sau al lui Iuda. Deoarece Chivotul a rămas la Ierusalim și triburile din nord nu mai aveau acces la sanctuarul comun, Ieroboam, primul rege al lui Israel, a fundat două sanctuare, la Bethel și la Dan, unde Iahve era adorat sub forma a doi viței de aur (III Regi, 12: 28-29). Este posibil ca statuile tauromorfe să fi servit de lăcaș Dumnezeului nevăzut. E vorba totuși de o influență canaaneeană care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
israeliții i-au găsit în Palestina. Către ~ 1000, "vizionarii" iahviști (precum Nathan) și nâbâim-ii coexistau încă (I Regi, 10: 5). Treptat, cele două funcții au fuzionat și rezultatul final a fost profetismul clasic vechi-testamentar. Ca și nâbâim-ii, profeții erau asociați sanctuarelor și cultului și aveau experiențe extatice. Ilie și Elisei ilustrează perioada de tranziție, dar vocațiile și activitățile lor religioase anunță de pe acum profetismul clasic. Ilie își face apariția în Regatul de nord, sub regii Ahab și Ahazias (- 874-850). El se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
3: 11). Lăsând la o parte ghicitorii și vizionarii ambulanți, se disting două categorii de profeți: primul grup este constituit de către profeții cultuali: ei locuiesc în preajma templelor și participă la rituri alături de preoți 16. Aceștia sunt profeții de curte, asociați sanctuarelor regale. De multe ori ei prezic regelui victoria dorită (cf., de exemplu, HI Regi, 22). Această însemnată categorie de profeți profesioniști îi cuprinde pe aceia care sunt cunoscuți în Vechiul Testament, ca profeți mincinoși. Mai important pentru istoria religioasă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a lui Israel este al doilea grup, constituit de marii profeți scripturari, de la Amos la "Al doilea Isaia". Aceștia nu-și proclamă mesajul în calitate de membri ai unei profesiuni, ci în numele unei vocații speciale. Ei nu reprezintă anumite clanuri sau anumite sanctuare, nici pe regi, ci se declară trimiși ai lui Dumnezeu 17. Vocația lor este decisă de un apel direct al lui Iahve. După cum relatează Ieremia: "Fost-a cuvântul Domnului către mine și mi-a zis: "înainte de a te urzi în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cei care au furat, au ucis, au comis adulter, au jurat strâmb, au adus tămâieri Iui Baal, zicându-și: "lată-ne izbăviți!", ca apoi "să facă iar toate ticăloșiile". Căci Iahve nu este orb (7: 9-11). Domnul le amintește soarta sanctuarului din Silo, distrus de filisteni: Altădată făcusem acolo "să petreacă Numele meu; vedeți ce am făcut eu cu el, din pricina necredinței poporului meu Israel" (7: 12-13). Ieremia a fost prins și probabil că, fără protecția unor înalți demnitari, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iudaismul medieval. Cultul, în primul rând sacrificiile sângeroase, era de asemenea criticat; el era nu numai adulterat de către elementele canaaneene, dar preoții și poporul considerau activitatea rituală ca forma perfectă a adorației. Or, proclamă profeții, în zadar e căutat în sanctuare Iahve; Dumnezeu disprețuiește sacrificiile, sărbătorile și ceremoniile (cf., inter alia, Amos, 5: 4-6; 14-15,21-23); el cere dreptatea (5: 24). Profeții preexilici n-au precizat niciodată care trebuie să fie activitatea cultuală a credinciosului. Problema nici nu se punea atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considera Anthesteriile drept cea mai veche sărbătoare a lui Dionysos. Ea era, de asemenea, cea mai importantă. Prima zi se numea Pithoigia, deschiderea butoaielor de pământ (piâhoî) în care se păstra vinul de la recolta din toamnă. Se aduceau butoaiele în sanctuarul lui "Dionysos din mlaștină" pentru a face libațiuni zeului, și apoi se gusta vinul cel nou. În ziua a doua (Choes, "urcioarele") avea loc un concurs de băut: băutorii aveau câte un urcior care era umplut cu vin, și la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universal răspândit, una din cele mai importante moșteniri din preistorie, care se bucură încă de un loc privilegiat în orice formă de societate. Dionysos sau beatitudinile regăsite de un cântăreț din flaut și purtători de ghirlande, se îndrepta către singurul sanctuar deschis în ziua aceea, vechiul Limnaion. Acolo aveau loc ceremonii variate, la care participau Basilmna, "Regina", adică soția Arhontelui-Rege, și patru doamne de onoare, începând din acea clipă, Basilmna, moștenitoarea vechilor regine ale cetății, era considerată drept soția lui Dionysos
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nici ca fuziune (krasis), ci ca o comunicare (antidosis) a "idiomurilor" sau a celor două naturi. În această "comunicare", acest schimb între doi termeni ce se transformă fiecare în contrariul său fără a-și pierde natura proprie aici se află sanctuarul logic și politic al creștinătății. De aici provine dorința de a face din ea un adevăr al credinței, inaccesibil rațiunii naturale. Biserica triumfătoare va prelua răspunderea titlurilor conferite care o fac să fie recunoscută drept purtătoare a cuvîntului lui Dumnezeu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ca statuia sau tăblițele din biserici). A fost logistica ideală a celui urmărit. A persecutatului. Deteritorializat = dematerializat. Teritorializat = greoi. Dumnezeul fără trup este cel al proscrișilor. Strămoșii lui Abraham erau idolatri, ei îl adorau pe zeul "El" așezat într-un sanctuar palestinian, ca un spirit al locului. Pentru idolatru, riscul era schimbarea zeului odată cu schimbarea locului, din curtoazie, oportunism sau prin forță. De aici și procesul idolilor și interesul de a avea propriul zeu, un zeu pentru sine, pe care să-1
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
astăzi capii de școală. Este înfrîngerea republicanului, care ne îndemna: Separați, distingeți, detașați-vă. Faceți abstracție. Luați distanța necesară în raport cu cultura voastră, această masă de prejudecăți care vi s-au lipit de piele." Respingerea discursivului a căpătat întîietate în vetustele sanctuare ale discursului, reduse la stadiul de organe de comunicare. Toate reformele contemporane ale școlii tind să subordoneze scrisul oralului, distanța contactului. Ceea ce este liberal, să zicem, căci orice scriere este de stat, iar dictarea e un act represiv. Ceea ce este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Grecia antică și reluate în timpurile moderne sub formă de concursuri internaționale complexe. Olimpiadă -în Grecia antică - intervalul de patru ani dintre două serbări succesive ale Jocurilor Olimpice, devenit unitate cronologică convențională. Olympia -oraș în Grecia antică, centru religios vestit prin sanctuarele ridicate în cinstea Herei și a lui Zeus Olimpianul și prin Jocurile Olimpice ce se celebrau, în onoarea acestuia, la fiecare 4 ani. Olimp (Olympos) -cel mai înalt masiv muntos din Grecia, altitudine max. 2911m; în mitologia greacă era considerat lăcaș
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
trei, fiecare grup prezidând un eveniment separat (evenimentul ecvestru, pentatlonul, celelalte probe). Pregătirea spațiului de concurs era deosebit de importantă: se curăța terenul, se amenajau traseele de curse (săpare, nivelare), se pregăteau gropile cu nisip. O altă sarcină deosebită era pregătirea sanctuarelor (reparații, întreținere generală). Sportivii greci antici participau fără haine la Jocurile Olimpice, cunoscut fiind faptul că aceștia aveau o deosebită admirație pentru armonia corporală, și considerau că musculatura trebuie să fie plăcută vederii. Nu se știe exact ce anume a determinat
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
bun să vă ocrotească. Încă ceva: cât timp va dura crivățul insist să rămâneți acasă. Ne aflăm în circumstanțe de maximă alertă meteorologică: stare de necesitate. Vă mulțumesc, domnule doctor. Mama, a ieșit pe hol, dar înainte de a coborî treptele sanctuarului hipocratic s-a bodorojit cum a putut mai bine, pentru a face față unui adversar nemaipomenit de agresiv și fără milă. Ținuta vestimentară a mamei nu era de cea mai bună calitate. Fusese achiziționată de multă vreme iar timpul își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
30 decembrie 1924 s-a căsătorit cu dirijorul și profesorul Antonin Ciolan, ce a însemnat nu numai un nou drum în viață, ci și începutul unei colaborări rodnice a două personalități înzestrate cu daruri muzicale excepționale, casa lor devenind un sanctuar al Muzicii. În activitatea didactică, Eliza Ciolan a fost profesor, disciplina Pian, la Academia de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu“ din Iași (1932-1949) și la Academia de Muzică „Gheorghe Dima“ din Cluj (1949-1960), unde a format pianiști valoroși. În
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Suprem Comandor al Astrelor, Sublim Pontif al lui Isis, Prinț al Colinei Sacre, Filosof de Samotrake, Titan al Caucazului, Copil al Lirei de Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
același timp cu înfățișarea divină, deci cu harul; ceea ce îi făcea să cunoască și să simtă în profunzime întreaga amplitudine a religiei sublime pe care o profesau. Cu siguranță, din cunoașterea acelui popor provin aceia ce se pot numi slujitorii Sanctuarului; și de i-am fi cunoscut numai pe credincioșii vremurilor de început și sfintele lor adunări, deja am avea suficient pentru a înțelege cum trebuiau să fie Preoții lor. Așadar, se explică de ce pasajele care par ochilor noștri mai degrabă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
lor, și de la care învățătura ecleziastică ar trebui să se dezvolte progresiv, ei nu au nici macar o idee despre ce vrea să însemne știința Sacerdotală, nu știu ce înseamnă a fi Sacerdot și ce urmează să învețe atunci cînd pătrund în școala sanctuarului. 26. Și este cu atît mai jalnic cu cît o astfel de lipsă a pregătirii corespunzătoare a celor care se înscriu în rîndul Clerului pentru a primi învățătura preoțească nu se oprește aici. Pentru că nu se poate construi acolo unde
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
unde terenul nu este solid, mai ales cînd este vorba de o doctrină precum aceea a preotului catolic, care presupune necesitatea de a fi creștin; cu toate că a fi creștin nu este decît prima treaptă a preoției. Rău este că elevii sanctuarului poartă în ei o nulitate de gîndire ecleziastică, dacă nu chiar ideile acestui secol, atît de bine însușite de ei, tocmai pentru că nu au beneficiat de o altă școală, adevărată, drept contrapondere, și prin aceste idei, spiritul secular se insinuează
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din școală a tuturor celor care nu sînt mișcați de sfînta dorință a dobîndirii acelei științe. O astfel de grijă se manifesta la începuturi, atunci cînd era mai ușor să alegi cu știință elevii care urmau să facă parte din sanctuar; pe atunci îți stătea în putere să ții seama de acel unic criteriu moral și, cu siguranță, se face deosebire între cei ce aveau chemare și cei ce nu aveau; iar tinerii înșiși care se apropiau de acea școală știau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de legi clare pentru a determina scopurile principale de întrebuințare a marilor bogății din posesia caselor religioase. Ca rezultat, Abații și alți superiori controlează, după bunul lor plac, finanțele cheltuite și veniturile încasate. 155. Dar cînd a pătruns feudalismul în Sanctuar, cum s-ar mai fi putut menține această prea sfîntă distribuire? Era în interesul domnului și, mai bine zis, al aristocrației violente la care se reduce feudalismul ca bunurile să se acumuleze în mîna marilor familii, în mîna celor puțini
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]