1,540 matches
-
acuitate. Tu Înțelegi ce spun eu? Va răspunse: Îhî, oleac-așa. Bine, am să spun de la Început! Știi vr-un corp sau organ care la temperatură se mărește? Nț! Fieru’ băi! Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Și sapa Înfierbântată În soare la prășit? Da, băi căpățânosule! Și sapa și ceva ce ai tu și habar n-ai ce! Adică, tu crezi că demiaza, când soarele Îi cel mai fierbinte Îi sporu’ mai mare la prășit pentru că sapa se face mare, mare? Rozalița spuse Înciudată: Mădăliță, să-i arăt că am dreptate? Dacă te spune mă-tii?! Așa-i, fa! Dorind să nu-și lase elevul nelămurit, Rozalița se apropie de Va și ușor-ușor Începu să-l sărute
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
în toată mahalaua Cuțaridei n-aveau decât oltenii. A plecat cu fierul încins, plin de cositor, în mână, să-i ucidă. Nu vedea bine înaintea ochilor. Grădina era departe. Ăl mai mic dintre frați ședea lângă un pălimar. Dregea o sapă. Chirică a dărâmat poarta de sîrmă: - Ia ascultă, mă! Precupețul s-a întors: - Bă! a mai strigat o dată, suflecîndu-și mânecile. 208 I Veni și celălalt, Victor, cel mare. Era plin de pământ și se uita la ceferist. - Ce-i? -Vă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iar nu mai știu nimic. Îl împînzi o lene dureroasă. Parcă se scufundase într-o apă fierbinte. Capul i se rostogoli și se prăbuși de pe ladăv Gheorghe tremura de frică pe dușumea. Îl luară și pe el și frânghia udă sapă și în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În România, acum un bătrân de aproape 70 de ani, care a ținut neapărat să-l mai vadă măcar o dată pe zvăpăiatul mezin de odinioară. Nu-i purta pică pentru faptul că, În urmă cu trei decenii, Îl adusese În sapă de lemn, pierzând toată averea familiei la cărți. A dat-o pe glumă, mulțumindu-i chiar pentru inspirație, fiindcă În felul acesta l-a ferit de represaliile pe care regimul comunist instalat În România după război le-ar fi Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca sine. Hindusul care-și îmbrățișează soția spunând că ea este Pământul, iar el Cerul, este în același timp pe deplin conștient de umanitatea sa și de cea a soției sale. Țăranul austro-asiatic care dă același nume, lak, falusului și sapei, și asemuiește sămânța cu semen virile, ca atâția alți cultivatori, știe foarte bine că sapa este o unealtă pe care și-a făcut-o singur și că, lucrând ogorul, face o muncă agricolă care presupune un oarecare număr de cunoștințe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este în același timp pe deplin conștient de umanitatea sa și de cea a soției sale. Țăranul austro-asiatic care dă același nume, lak, falusului și sapei, și asemuiește sămânța cu semen virile, ca atâția alți cultivatori, știe foarte bine că sapa este o unealtă pe care și-a făcut-o singur și că, lucrând ogorul, face o muncă agricolă care presupune un oarecare număr de cunoștințe tehnice. Cu alte cuvinte, simbolismul cosmic adaugă o nouă valoare unui obiect sau unei acțiuni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în acțiune: „La perspicacitatea ta, nici nu-ți trebuie documente palpabile, prinzi spiritul lor și te-apuci și trântești un documentar de ne aprobă bugetul și la anul, pă chestia investigațiilor care le desfășurăm. Căci nu uita, deviza noastră este: sapă, sapă și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acțiune: „La perspicacitatea ta, nici nu-ți trebuie documente palpabile, prinzi spiritul lor și te-apuci și trântești un documentar de ne aprobă bugetul și la anul, pă chestia investigațiilor care le desfășurăm. Căci nu uita, deviza noastră este: sapă, sapă și papă. De-asta avem buget, să săpăm și să păpăm. Crezi cumva altceva? La cinematografie nu-i niciodată târziu să părăsești platoul. Și-n lavstori, la culmea deznădejdii, ce-a zis tipa, în iubire niciodată să nu spui aimstori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din timpul lui de somn. Folosi și alte fîșii din piele, care-i prisoseau, pentru a-și lega rămășițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să-i ducem pâine și apă. Luasem o cană de un litru plină cu apă rece. O întrebasem dacă era singură, că nu era nimeni acasă la vecinii ei, și ea zise că-i văzuse când trecură pe drum cu sapele pe umăr. Una din noi trebuia să stea la poartă, cealaltă să intre repede și să-i lase babei pâinea și apa. Eu doream mult să intru și s-o văd pe baba Ioana, dar singură mă temeam. Până la urmă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca un sfredel și cu fuse-n loc de labă Cum i se ședea mai bine purcelușului de treabă. Pe un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că și eu mi-am trăgănat De frunza s-o legănat. 52 Codrule, codruțule, Dismorțește-ți apele Și grăbește de-nfrunzește Că drăguța te dorește. 154 {EminescuOpVI 155} 53 Vine badea de la plug Zicând în frunză de rug, Nana vine de la sapă Zicând în frunză de ceapă. 54 Ce mi-e drag mie în lume Cărările pin pădure Căpătând cu nana mure; Și mi-i drag prunul cu prune Și omul cu vorbe bune; Și mi-i drag nucul cu nuci Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
bând și mai chiuind Și din bice lungi pocnind, Caii noștri în curând, Pe-a lor nări flacări lăsând Din copite scăpărând. Am sosit și v-am găsit, Cerem floarea să ne-o dați, De unde nu, nu scăpați, Căci cu sape de argint Scoatem floarea din pământ S-o sădim cu rădăcină La - mpăratul în grădină, Acolo să strălucească La curte împărătească. Și ca să nu credeți doară Că --ndrugăm ca și la moară, Vorbe de-ale satului Pe seama - mpăratului, Am adus
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
care ar fi putut să sape cele douăzeci și șapte de gropi în mai puțin timp decât ai spune doamne-ajută dacă groparii cimitirelor, și ei atașați tradiției, nu s-ar fi prezentat ca să execute lucrarea în mod artizanal, adică, cu sapa și lopata. Ceea ce a venit să facă mașina a fost exact să smulgă o jumătate de duzină de pomi care încurcau treaba, terenul rămânând, după ce a fost bine tasat și nivelat cu cilindrul, ca și cum fusese creat de la bun început pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Primăvara și toamna, cînd sînt muncile agricole, venim și din două-n două săptămîni”, explică, la rîndul său, un „copil” de la oraș. „Ne mai aranjăm concediile în așa fel încît să ne luăm toamna două săptămîni, primăvara o săptămînă, la sapă, la cules...” „Cînd mi-o trebui mie sau la fată bani, vînd porumbul”, explică un bătrîn. „Păi eu pentru cine muncesc, pentru cine trăiesc ? îmi opresc doar pentru mica cheltuială. Mi-aduce fata de acolo carne, șuncă, ce-mi trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de aseară ți-a rupt un braț. Hai să mai vedem ce mai putem face! Așa curăță, taie, adună, apoi când soarele timid începe să topească urmele iernii trecute, bunicul intră în livadă să vadă urmările bătăliei grele. După aceea sapă pomii la rădăcină, îi dă cu var până la jumătatea trunchiului de zici că le face straie noi, ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
catarg. Retroactiv, orice tragedie amoroasă devine vodevil. La senectute, unele visuri capătă irizări rupestre. Fiecare oră e cu nitroglicerina ei. Cândva, pe înțelegerea dintre oameni se puteau ridica biserici. În zorii vieții, mă împiedecam de plug, de seceră și de sapă. Acum, copiii mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată : ludice, erotice, faustice, și morbide. Spiritele alese îmbătrânesc cu încetineala maestuasă cu care se stinge focul. O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cât se poate de hamangiană. Marea artă trebuie să aibă ceva din tensiunea arcului lui Ulise. În unele concursuri literare, valorile sunt selectate după principiile prohabului. Arta împletește realitatea cu visul : doi ochi pe față, unul pe dos. Și arta sapă. Dar în sus. Surtucarii scrisului frăgezesc solul marilor scriitori. Arta surprinde cel mai bine raportul dintre Om și Absolut. Dacă arta este intelectualizată excesiv, fanii ei fug în brațele divertismentului. Trivialitatea în artă poate contura un singur stil. Cel al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de noi, personajele. Oare noi mai trăim, tovarășe, pe vremea când nici măcar Liviu Rebreanu nu o întrebase pe Ana (auzi ce tupeu!) dacă voia să se spânzure sau nu? Sau pe Ion bunăoară, dacă vrea să moară lovit mișelește, cu sapa-n cap? Ha, ha! Au trecut vremurile alea, tovarășe scriitor. Noi, personajele, nu suntem mingile dumitale de ping-pong, ca să faci cu noi ce-ți pot mușchii? Și nu uita. Va veni o clipă când veți umbla voi, dramaturgii și scriitorii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încep să se materializeze. Acuma ne dăm seama cât de fericiți am fost. Fericirea nu e niciodată, o chestiune de prezent. Damă cultă, pleonasm? Cei șapte ani de-acasă nu pot fi cinci, nici șase. Dacă merge așa, ajungem la sapă, nu de lemn, că lemnul e scump. La sapă de polistiren. De față cu mine însumi, ca în Satiră. Duhului meu, a lui Grigore Alexandrescu, pe un ton cât mai tăios: “Gerard, oricum ai lua-o, ești un om slab
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de fericiți am fost. Fericirea nu e niciodată, o chestiune de prezent. Damă cultă, pleonasm? Cei șapte ani de-acasă nu pot fi cinci, nici șase. Dacă merge așa, ajungem la sapă, nu de lemn, că lemnul e scump. La sapă de polistiren. De față cu mine însumi, ca în Satiră. Duhului meu, a lui Grigore Alexandrescu, pe un ton cât mai tăios: “Gerard, oricum ai lua-o, ești un om slab. Începi de multe ori bine, un lucru, dar nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul își pune mîna pe stînca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. 10. Sapă șanțuri în stînci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? 13. Omul nu-i cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Mai întîi a luat un par în cap Adela, dar nu i-a crăpat capul. Apoi a luat un cap în gură Pardailan. După asta luau toți și dădeau toți cu parul. Raj a fost scos din luptă cu o sapă bine țintită în moalele capului. A căzut lat, a dat ochii peste cap și dus a fost. Lupta s-a oprit și Adela răcnește. De sub o piatră aflată sub capul bărbatului iese o broască. Aoleu mamăăăă! A ieșit și broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pîine unsă cu margarină și apoi îl instruiește. Cozmin face progrese și, după două zile de încercări, chiar se descurcă, dar supravegheat. Tot era bine. Într-o zi mă plimbam pe strada Florilor și Harpagon ieșise în stradă cu o sapă. Trec pe stradă ca să nu-i folosesc trotuarul. Ați văzut animalul? Ce animal? Taximetristul, a întors în dreptul porții mele. Și? Dacă îmi lovea poarta? Chiar. Deci ați ieșit la război cu sapa? Da, că m-a fugărit cu un levier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]