2,314 matches
-
exercitată în numele publicului, al schimbului de opinii, se optează pentru aprecierea exigentă a oricărei scrieri, indiferent de poziția socială a autorului ei. Cele mai multe versuri incluse în cuprinsul jurnalului (pagini de proză apar cu totul sporadic) sunt ocazionale, mai cu seamă satire politice, fabule, cuplete comice, ode festive, prin care autorii răspund prompt la evenimentele legate de înfăptuirea Unirii și de lupta pentru realizarea unor reforme sociale. Dintre poeții de seamă ai epocii publică, destul de rar, V. Alecsandri (Hora Unirei), Gr. Alexandrescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289894_a_291223]
-
Ornitologia poporană română (I-II, 1883; Premiul „Năsturel Herescu” al Academiei Române) și Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (1903), ca și colecțiile Descântece poporane române (1886) și Vrăji, farmece și desfaceri (1893). Tot acum folcloristul dă la iveală culegerile Satire poporane române (1893) și Poezii poporale despre Avram Iancu (1900), ilustrative pentru sfera largă a preocupărilor sale. Reușite remarcabile înregistrează M. mai ales în domeniul etnografiei. El are meritul de a fi studiat fenomenul etnografic într-o firească interdependență cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
pref. Antoaneta Olteanu, București, 2000. Culegeri: Poezii poporale din Bucovina. Balade române culese și corese, Botoșani, 1869; Poezii poporale române, I-II, Cernăuți, 1873-1875; Tradițiuni poporale române, Sibiu, 1878; Descântece poporane române, Suceava, 1886; Vrăji, farmece și desfaceri, București, 1893; Satire poporane române, București, 1893; Tradiții poporane române din Bucovina, București, 1895; Răsplata. Povești din Bucovina, Suceava, 1897; Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina, I, Suceava, 1900; Poezii poporale despre Avram Iancu, Suceava, 1900; Hore și chiuituri din Bucovina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
fortifiant găsește în natură, înțeleasă ca manifestare a divinității, în momentele ei de liniște maiestuoasă, cu note bucolice accentuate. Având ca model opera lui Goethe Reinecke Fuchs și scrierea populară franceză Le Roman de Renard, compune poemul Povestea vulpei (1903). Satira sa are asemănări numeroase și cu Istoria ieroglifică a lui Dimitrie Cantemir. Într-o manieră comică, adesea de parodie, poetul imaginează o dispută dusă în parlamentul animalelor pe marginea nedreptăților săvârșite de Vulpe în timpul cât fusese prim-ministru, acuzatorul fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288372_a_289701]
-
un începător“. În final, cei doi sunt prinși la frontieră, unde, sunt împușcați. În Pelerina se observă că reapare tehnica suspansului. Acum sunt prezenți indivizi dubioși, piste false și anchetatori care banuiesc mereu un complot. În consecință, este o virulentă satiră politică la adresa sistemului totalitar. Complotul, pentru descoperirea căruia s-au risipit atâta timp, energie și perspicacitate, se dovedește până la urmă inexistent. Mesajele din exemplarele antedatate ale ziarului partidului, descifrate cu ajutorul computerelor printr-un cod ce ține seama de fazele lunii
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
dat prânzuri îmbielșugate, apoi magistrații Atenei, în loc să-l otrăvească, s-ar fi socotit onorați să fie poftiți la masa lui. În vreema lui Law, Voltaire își începea istorisirile cu bandiți, printr-o frază devenită celebră: "Era odată un fermier general..." Satira își are justificarea în scopul ce urmărește. Romanul intră adânc în studiul moravurilor, grupelor umane și caracterelor, pe când piesa de teatru nu dă decât indicații sumare și poartă și povara convențiilor scenei. Artistul e și om: constatarea asta ar rezolva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme oscilează între elogiu și satiră, elogiu și palinodie, a dat drumul recent, într-un spectacol al cenaclului „Flacăra”, la încă una din afirmațiile sale piramidale: „Căci pînă la urmă, calul (apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mine), e o treabă neserioasă. Actualmente, el forțează succesul de public (sînt destui nepricepuți care-l aplaudă) cu texte ambigue, pline de lucruri heteroclite, de aluzii indecente și de expresii întoarse pe dos. Pe de altă parte, moralizările lui din Satiră duhurilor mele, volumul din care citește în ultima vreme la șezători, sînt, ca să folosesc o vorbă de-a lui Baudelaire, „o scrimă vid”, iar pluralul din titlu trădează o maladie proprie inșilor cu sciziuni sufletești, oscilanți, de o conduită fluctuantă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Chirița". Cum am fost toată viața un om echilibrat, mi-am păstrat capul pe umeri și nu m-am lăsat dus de "vârtejul Roma". Știam că în meseria noastră totul este posibil așa că... Într-o perioadă deținusem o rubrică de "satiră" la Gazeta de perete a ministerului și îmi aduc aminte de două interpretări "originale" la două expresii clasice: "Toate drumurile duc la Roma... numai al meu a dus la Ulan Bator"; Unde dai și... cine crapă"! Ambele aveau să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ni se adresează direct, pe românește, în sensul cel mai profund al termenului. Acest tip de utilizare implică un anumit indice de deformare al operei care o apropie uneori de distopie (Lucian Pintilie) sau de cea mai corozivă și disperată satiră (Mircea Iorgulescu). Avem în Nicolae Manolescu din Istoria critică a literaturii române poate pe cel mai decis inamic al suprainterpretării operei sau a interpre- tării ei excesive în cheia absurdismului ionescian în context totalitar. Istoricul literar distinge cu subtilitate între
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
plâns”, conchide criticul, nu sunt eroii caragialieni, ci moravurile, dar, esențial, tragicul nu se situează la nivelul socialului pentru care moravurile constituie o ipostază, - Max Scheller și Nicolai Hartmann sunt invocați -, ci la nivelul istoriei. Interesul pe care-l suscită „satira de moravuri” a lui I.L. Cara giale ar fi unul estetic, social, dar nu moral sau istoric. Ion Negoițescu proiecta o abordare fenome no- logică a moralului, tragicului și sublimului, primul termen fiind cardinal, pe care i-o încredința lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Acest pom ajunge la înălțimi de până la 15 metri. Are ramuri spinoase și este mult folosit de specialiștii în pomicultură ca portaltoi. Un alt arbore-pom, mult apreciat de om în general, dar și de locuitorii satului nostru este Părul (Pirus satira) din familia rozaceelor, înalt de până la 20 metri, flori albe și roz, și fructe mari, cu pulpă apetisantă. Se utilizează mult în fabricația rachiurilor, compoturilor, marmeladei și dulcețurilor. Apoi Prunul (Prunus domestica), tot din familia rozaceelor atingând înălțimi de 6
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui materială atrage mai multe persoane, dintre care una reușește să se insinueze, satisfăcându-i o serie de iluzii, cea erotică fiind dominantă. Pentru a o menține în preajmă, bătrânul joacă la Caritas și pierde totul. Deși nu este apăsată, satira la adresa unor moravuri nu e de neglijat. Critica se întoarce și asupra vremurilor anterevoluționare, viața „femeii nimănui”, povestită de ea însăși cu cinism și frison, fiind un exemplu de imoralitate a unor potentați. Cartea dă o surprinzătoare deschidere unei opere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
de radio cu piesa ”Patima roșie”, de Mihail Sorbul. Al doilea premiu ”Uniter” îl va primi în 1998. La teatrul Radiofonic, alături de Dan Puican au fost și alți trei mari regizori: Mihai Zirra, Constantin Moruzan și Paul Mihail Stratilat. Nici satira și umorul n-au lipsit din preocupările regizorului. În cadrul emisiunii ”Unda veselă”, pe care o realiza de obicei Ion Vova, Dan Puican a avut o contribuție însemnată, mai ales după ce titularul acesteia va lipsi o perioadă de timp din radio
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
din reușita lui și să încerce să-l depășească. Text publicat în Curentul, 3 martie 1998 Ratare, da; ratați, ba În anii ’80, apărea în revista Știință și tehnică un pseudo-serial SF. Sub masca lui, grupul „Ars Amatoria” publica o satiră la adresa societății totalitare. Într-unul dintre episoade era vorba despre o călătorie intergalactică în care naveta spațială 2002 ajungea în Țara Tălâmbilor. Locuitorii acelor ținuturi aveau două caracteristici: a) prin venele lor curgea o mare cantitate de brom; și b
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fi seduși de chemările spre înălțimile idealului, numai că ostenesc repede și ajunge o ispitire a realității materiale, ca năzuințele lor spre neprihănitele culmi ale unui ideal să fie oprite. Henrik Ibsen, în poemul dramatic Brand, a realizat o cumplită satiră asupra năzuinței spre culmile idealului. Brand a reușit să antreneze, grație puterii sugestive a verbului, pe credincioșii parohiei lui spre înălțimi, dar atunci cînd primarul a anunțat că un banc de heringi și-au făcut apariția pe coastă, oamenii fiordului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
În anul 1837, dă tiparului traducerea poemului „Țiganii” de Pușkin, iar în 1840 și 1842 strânge în două plachete fabulele pe care le publicase în diferite reviste ale vremii. În anul 1844 publică, împreună cu prietenul său C. Negruzzi, volumul de „Satire și alte poetice compuneri”, traduse din poetul rus de origine moldovenească Antioh Cantemir. Alexandru Donici se consacră tot mai mult carierei sale juridice și, deși până la moarte (în 1866, la Iașiă nu mai scoate nici un volum, continuă să „viseze la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
un desen sculptat în secolul III lângă Palatino, cartierul imperial al Romei. Figura ce suferă pe cruce are un cap de asin: la picioarele sale, o persoană în genunchi și cuvintele: "Alexamos se roagă la Dumnezeul său". În concluzie, o satiră a Crucifixului. Mărturisesc faptul că în biroul meu am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
prodigioasă, datorită străvechii, autohtonei vorba ceea, prin apropierea tărâmului fabulos de cel real. Toată această operă e scăldată de umor care nu are nimic forțat, fiind izvorât din inimă, ceea ce conferă o notă optimistă, fortifiantă. Spre deosebire de alți autori care fac satiră, jovialitatea lui Creangă și umorul său provin din zona clasicismului structural și nu sunt deloc optimism superficial, ci mai degrabă nostalgic disimulată. El e înțeleptul care, pătruns de stabilitatea celor omenești, în ciuda aparențelor schimbătoare nu se simte ispitit să reia
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
povestitorului. Jean Boutiăre apreciază că Ion Creangă este unic prin bogata colecție de expresii, zicale și proverbe populare, care nu are echivalent la niciun alt povestitor european. Într-un studiu intitulat Recitind poveștile lui Creangă, Nicolae Manolescu face distincție între satiră și umorul lui Creangă; criticul apreciază că mentalitatea umoristică a lui Creangă se întemeiază pe un bun-simț și pe natural; este o dovadă a înțelepciunii, a măsurii lucrurilor. Creangă are totdeauna ce povesti semenilor, ca să-i înveselească, trăind ceea ce povestește
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu Natalia Davidescu); Mihail Lukonin, O zi de muncă, București, 1953; L. N. Tolstoi, Cât pământ îi trebuie unui om, București, 1953 (în colaborare cu Tatiana Golim); Boris Bednâi, Marele torent, București, 1954 (în colaborare cu I. Barat); Serghei Mihalkov, Satiră și umor, București, 1954, Iepurașul încrezut, București, 1955; Tölgyesi László, Aventurile lui Elec Troni, București, 1954; Pierre Gamarra, Mâinile oamenilor, București, 1955; Carte nouă de povești maghiare, București, 1955 (în colaborare cu Margareta Butuc-Codrescu), București, 1955; Paul Éluard, Poeme pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
al ziarului politic „Albina” și se află, astfel, sub influența politică a familiei bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin pana, uneori inspirată, a lui Iulian Grozescu, satira capătă un sens mai general. Schițele, anecdotele, versurile satirice critică politicianismul, parvenitismul. Hazul nu lipsește, deși referirile frecvente la evenimente nesemnificative, cu răsunet local, fac astăzi textele mai greu de înțeles. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]
-
Cuplu etern"321, așa cum în Nihilonia lui Sillitoe "nihilismul devenise etern" în "sufletul poporului său și chiar în regula instituțiilor sale"322. Puține ar fi șansele eliberării din tentacolele unui asemenea regim sortit nemuririi în aceste distopii dramatice în care satira întâlnește burlescul și grotescul 323. Nihilonia lui Alan Sillitoe este o satiră a revoluției socialiste care "a luat-o razna", probabil Revoluția rusă și filosofia ei influențată de Nihilismul rusesc, a cărui emfază pe materialism în opoziție cu idealismul a
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
sufletul poporului său și chiar în regula instituțiilor sale"322. Puține ar fi șansele eliberării din tentacolele unui asemenea regim sortit nemuririi în aceste distopii dramatice în care satira întâlnește burlescul și grotescul 323. Nihilonia lui Alan Sillitoe este o satiră a revoluției socialiste care "a luat-o razna", probabil Revoluția rusă și filosofia ei influențată de Nihilismul rusesc, a cărui emfază pe materialism în opoziție cu idealismul a ajutat mai târziu la pregătirea drumului spre comunism. Termenul nihilism vine din
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și Europa. Se pare că criticele radicale, culturale și politice, nu erau contrabalansate de un program bine stabilit de alternative. De fapt, nihiliștii nu prea aveau ce să ofere în schimb pentru ceea ce doreau să răstoarne. Travels in Nihilon e satiră la adresa revoluției comuniste: o satiră a anarhismului (nihilismului), cinismului, sectarismului. Nihilon e un mediu cinic, lipsit de orice valoare morală. Un loc unde legea fărădelegii este luată drept democrație. Un loc unde valorile tradiționale, sociale, politice, morale și religioase și-
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]