2,378 matches
-
și pentru ca și unii, și ceilalți să-i poată privi într-o zi pe evrei în globalitatea lor, și nu doar din unghiul nenorocirilor lor seculare. Prin relația deosebită pe care au întreținut-o cu discursul despre suferință, intelectualii și savanții evrei din secolul al XIX-lea au inițiat o mânuire nouă a ei, anunțând, prin anumite laturi, practicile contemporanilor noștri. Astfel, între secolul al XIX-lea și mijlocul secolului XX se publică mai multe colecții de surse prezentând răspunsurile literare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
își va continua, probabil, drumul pentru un timp, dar, pentru a transmite, într-o zi nu va mai rămâne decât istoria. Până atunci, Holocaustul ca religie a fost adoptat de masele evreiești, impermeabile la istoricizare, care preocupă în principal mediile savante. Această "convertire" a modificat profund fața iudaismului, cu excepția mediilor ortodoxe și mai ales ultraortodoxe, care nu aveau nevoie de noua religie pentru a continua să fie sau să redevină iudaice. Ne putem întreba, de altfel, în ce măsură această religie civilă poate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de documente istorice pe acad. prof. dr. Radames Kollar. (23 septembrie 2049) Nemaiexistând documente justificative, atât pacea, cât mai ales hotarele istorice sunt în mare primejdie. Totuși, nimic nu este încă pierdut definitiv: de pe băncile universităților pot apărea oricând noi savanți. Iar anul 2050 ar putea fi decisiv. Sperăm, sperăm! 11. De șapte ori trădător, varianta rusă Grigori Ivanovici Sâlkin, al treilea fiu al lui Ivan Ivanovici Sârkin 1, este un mare ticălos. Și trădător, pe deasupra! De șapte ori trădător! Ticălos
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
determină modul de organizare. Modelele economice reieșite din aceste determinisme tehnologice determină la rîndul lor un anumit tip de comportament al producătorilor și consumatorilor. Arbitrajul acestora este decisiv, inclusiv în plan cultural. Ei aleg, de pildă, între loisir și cultura savantă. Deci tehnologia precede mutațiile economice, iar acestea provoacă mutații în modelele culturale, în consumul cultural, în structura însăși a imaginarului. Media joacă aici un rol foarte important. Consumatorul este beneficiarul incontestabil al acestei reorganizări și restructurări care-i oferă multiple
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
aerodinamice și de accesorii cromate pentru a impresiona privirea și a crea o imagine a superiorității sociale. Tot așa cum oamenii sunt mândri să exhibe obiectele ca embleme ale standing-ului social, publicitatea glorifică produsele ca simboluri ale rangului: femei machiate savant, elegante și cu „clasă” joacă în clipuri publicitare pentru autoturisme, mixere sau aspiratoare. Analizând comportamentele anilor ’50, V. Packard vorbește de „cei obsedați de standing”4. Această combinație a două logici eterogene (cursa către stimă/cursa către plăceri) evidențiază specificitatea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în cunoștință de cauză”, pentru a diminua riscul consumului de substanțe nocive și pentru a pune la punct strategii de prevenire a riscurilor. În faza III, actul cumpărării nu se mai săvârșește fără cunoștințe, fără recul informat, fără o deliberare „savantă”. A trecut vremea cumpărării nevinovate și lipsite de griji; iată-ne ajunși în stadiul reflexiv 10 al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii și al interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie de cap și conștiință reflectată. Astfel, „stadiul oglinzii” a fost înlocuit cu „stadiul speculativ” al consumului, cel în care comportamentele de cumpărare se efectuează în lumina cunoștințelor „savante” vehiculate de media. Transformare care contribuie substanțial la edificarea noii lumi a indivizilor. Într-o epocă în care oamenii au tot mai mult sentimentul că pierd controlul existenței lor colective, marile întrebări și atitudinile critice referitoare la modurile de viață
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
estetice și o mulțime de produse cosmetice. Decorarea sufrageriei, imaginată ca loc „practic” și convivial, este făcută cu mare atenție, cea mai mare importanță fiind acordată luminii - ca element de confort vizual în sine. Violenței iluminatului direct îi succedă lumini savant filtrate, lămpi și alte corpuri de iluminat care încălzesc atmosfera, becuri cu halogen și variatoare care creează ambianțe îmbietoare adaptate orei, modelând intensitatea luminii. Ciclul precedent s-a dezvoltat în jurul valorilor de funcționalitate și raționalitate pură. Dar, între timp, lucrurile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
of Seeing, British Broadcasting Corporation/Penguin Books, Londra, 1972, pp. 131-148. 16. Daniel Bell, op. cit., p. 33. 17. Lucrețiu, De rerum natura, cartea a II-a, vv. 1-14. 18. Max Weber, „Le métier et la vocation de savant”, în Le savant et le politique, UGE, Paris, 1959, p. 70. 19. Louis Dumont, Homo aequalis, Gallimard, Paris, 1977; Paul Dumouchel, „L’ambivalence de la rareté”, în Paul Dumouchel, Jean-Pierre Dupuy, L’enfer des choses, Seuil, Paris, 1979, pp. 139-151. 20. Helmut Schoeck, op. cit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
sfârșit, cu pensula și pensonul. Îngropate ca niște morți care așteaptă momentul ieșirii la lumină pentru a vorbi din nou, aceste fragmente apar câteodată din casa vreunui patrician care avea și bibliotecă. Și se descoperă atunci, în cazul unui proprietar savant sau al unui loc reprezentativ pentru o școală, un ansamblu coerent de volume tematice: epicurismul campanian în vila familiei Piso din Herculanum, cele opt sute de suluri de papirus constituind biblioteca lui Philodem din Gadara, gnosticii egipteni într-un urcior de la
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cunoștințele, cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a porcilor... 4 Patru, adică trei sau șapte. În mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, la a altora... Littré
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
egală distanță de două excese: cultul formei pure, fără nicio preocupare pentru sens, și celebrarea fondului independent de orice formă. Nici artă pentru artă, nici instrumentalizarea ei în serviciul unor cauze extrapoetice. Nici religia euforiei, nici defectul pedagogic, ci un savant echilibru între lucrul spus și modul de a-l exprima. O gândire corectă într-o formă săracă își ratează scopul la fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. În modul său de abordare a retoricii găsim
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Césars și Vivre et philosopher sous l’Empire chrétien, publicate la Privat, Paris, epuizate, dar reluate în Le Divin César. Etude sur le pouvoir dans la Rome impériale, Tallandier, Paris - sau care era jocul relațiilor dintre Filosof și Principe. Spiritual, savant, strălucitor, inteligent, erudit - acesta e stilul celui care a fost inițiatorul meu în filosofia antică, așadar în filosofie pur și simplu... De același autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier, Paris. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
bulbucați; ochi; om fără minte; om normal; omenesc; papițoi; paranoia; pastilă; păcat; păsărică; pedeapsă; pericol; periculos; pian; pică; pierdut; piesă de șah; pion; plecat; președinte; prihănit; profesorul; profund; și prost; prostie; psihic; psiholog; puternic; regină; relaxat; respins; retard; retardat; sandilău; savant; sărit de pe fix; sărit; schizofrenic; scriitor; senil; simpatic; singurătate; societate; spaimă; special; spital de nebuni; spital de psihiatrie; stare; sunt; supărare; superb; șopan; teamă; teatru; tînăr; tristețe; tură; țară; violent; vulcan; zău; zbucium; zburdalnic; zîmbet (1); 772/298/91/207
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
intelect: mod de a exista care este Într-adevăr mult mai imperfect decât cel În care există lucrurile În afara intelectului; cu toate acestea nu e vorba despre un nimic pur, după cum am spus deja mai sus. Iar, atunci când acest teolog savant spune că există un echivoc În aceste cuvinte, un nimic pur, pare să fi vrut să mă avertizeze asupra a ceea ce tocmai observasem, de teamă că nu voi lua seama. Pentru că el spune, În primul rând, că un lucru, care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care conține, În sine, Într-adevăr Întreaga această perfecțiune, a unui Dumnezeu existând În mod real. Și bineînțeles că dificultatea nu va părea mai mare Într-un caz decât În celălalt, deoarece, având În vedere că nu toți oamenii sunt savanți sau mecanici, nu ștoțiț pot avea ideea unei mașinării foarte ingenioase, așa cum nu toți au aceeași capacitatea de a concepe ideea de Dumnezeu. Dar, pentru că ea este imprimată În același fel În mintea tuturor, și pentru că vedem că nu ne
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
trecere rapidă în revistă a textelor de la Qumran ne demonstrează că lucrurile nu au stat întotdeauna așa și că, de fapt, s-a ajuns la acest rezultat doar prin eliminarea anumitor forme textuale care se dezvoltaseră extrem de repede în afara mediilor savante. Suntem tentați să credem că fariseii se bazau de obicei pe acele forme textuale care li se păreau cele mai conforme cu gramatica și vechea ortografiere a ebraicii biblice. Respectul față de litera textului biblic era atât de mare, încât nu
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) Stagiunea Teatrului Național "Vasile Alecsandri" s-a deschis, la 15 octombrie, cu piesa lui Const. Popa "Regulamentul de bloc". În ciuda tuturor opozițiilor, a grimaselor și a teoriilor savante despre repertoriu, deschiderea a fost ceea ce trebuia să fie: un eveniment teatral onorabil, avînd la bază textul literar al unui dramaturg român în afirmare, a cărui valoare nu-i cu nimic mai prejos decît textele suprasolicitate de scenele noastre numai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lor dement, ca-n Flandra." Al. Andrițoiu este un poet autentic pe care simți nevoia să-l citezi, pentru emoțiile pe care le transmite, pentru metaforele realizate într-o atmosferă plină de muzică, printr-o integrare nuanțată într-o gradație savantă, de corespondențe, cum ar fi această artă poetică, în care depărtarea este profundă și hotarele precise dispar, iar vagului spațial îi răspunde fascinația amintirii: "Cea mai frumoasă lună e în lac cel mal frumos luceafăr e pe mare,/ Și cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
le rup frâiele și să umblu cu ele în dinți,/ să amețească, privindu-mă astfel, bărbații." Poeta se cufundă ostentativ în materia curgătoare și, cu o mare acuitate a simțurilor, transpune în act poetic trăiri spirituale rare: "Dar sub mângâierea savantă a ploii,/ satir vegetal, copacii cu seva-n uncrop/ Încep să își joace pe șolduri inelele anilor/ Zănatic dansând hula-hop". În "Călcâiul vulnerabil" pune problema cuvintelor și a sunetelor care au rolul de-a abstractiza sau de a concretiza lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de cunoaștere și conștiința demnității umane. Pornind de la conceptul lui Ptolomeu, că pământul stă în centrul universului, Nichita Stănescu demonstrează, contemplă, meditează, pentru ca apoi, de undeva din afară, să recompună universul din pământ, aer și foc, într-un joc voit savant și naiv, dar oricum demiurgic. În poemul al IV-lea, "Despre firile contemplative...", el se îndoiește de propria demonstrație. Rațiunea a demonstrat heliocentrismul cu cifre, dar nu și cu înfățișările lumii sensibile, fapt ce-l determină să se bizuie mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Doamnă Verde Camforă?..." ("Dulce cupa mea de piele"). Cert este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată, ar fi devenit minor, dacă în el nu s-ar fi îmbinat atât de armonios folclorul și argoul orășenesc și limba savantă, topite parcă în expresia concentrată blagiană, în forma eliptică a lui Ion Barbu sau în formula jocului arghezian: "Ca și ouăle din puică/ eu rămân în tine, muică,/ tu, cea care pururi cloșcă/ m-ai luat ca și o ioșcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ai Grupului ce-lor Zece ca o informație indiscutabilă ("Știm acum că avem trei creiere"), relevantă pentru absența spiritului critic, datorată cunoașterii prea superficiale a domeniului vizat? J. de R. Întîlnirile (Grupului celor Zece) nu erau cele ale unei societăți savante, nu erau nici cele ale unor specialiști disciplinați, în care fiecare își "cimentează" domeniul, fiind absolut sigur de ceea ce spune. Deloc. Personal, cred că se comunică mai bine pe baza unor eșafodaje decît pe cea a unor construcții terminate. O
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
grupuri. Prin intermediul scrierilor și interviurilor celor care au făcut parte din acest grup se conturează contradicții, concepții duale pe care voi încerca să le evidențiez. Ce înseamnă știința pentru acești oameni (practic, sînt cu toții bărbați)? Ce funcții sociale le atribuie savanților? Ce loc le acordă acestora? Cum văd relațiile dintre oamenii de știință și oamenii politici? Dacă unii membri erau marcați la început de o viziune pozitivistă asupra științei și de o credință indiscutabilă în capacitatea acesteia de a rezolva tot
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
165 Interviu cu Jacques Robin. 166 Déclaration de Vienne (Declarația de la Viena), a 3-a conferință Pugwash, septembrie 1958. 167 Max Born, La responsabilité du savant (Responsabilitatea savantului), Payot, Paris, 1967. 168 Robert Gilpin, American scientists and nuclear weapons policy (Savanții americani și politica armelor nucleare), Princeton University Press, New Jersey, 1962. 169 Jacques Robin, Changer d'ère, Seuil, 1989. 170 Georges Waysand, Sziland et Majorana (Sziland și Majorana), în Les pouvoirs de la science: un siècle de prise de conscience (Forța
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]