3,958 matches
-
cu Dachau, mai bine. - Ați putea face o schiță a lagărului? Existau diferențe Între cele două lagăre referitor la barăci? - Blocurile erau altfel. Erau blocuri mari În care Încăpeau, tot așa, pe patru rânduri, vreo patru sute de oameni... Pereții din scânduri, paturile din scânduri, plafonul din scânduri, priciurile toate erau din scânduri; paturile aveau somieră - nenorocită, dar totuși somieră; la Dachau erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bine. - Ați putea face o schiță a lagărului? Existau diferențe Între cele două lagăre referitor la barăci? - Blocurile erau altfel. Erau blocuri mari În care Încăpeau, tot așa, pe patru rânduri, vreo patru sute de oameni... Pereții din scânduri, paturile din scânduri, plafonul din scânduri, priciurile toate erau din scânduri; paturile aveau somieră - nenorocită, dar totuși somieră; la Dachau erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o puteai pune pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
face o schiță a lagărului? Existau diferențe Între cele două lagăre referitor la barăci? - Blocurile erau altfel. Erau blocuri mari În care Încăpeau, tot așa, pe patru rânduri, vreo patru sute de oameni... Pereții din scânduri, paturile din scânduri, plafonul din scânduri, priciurile toate erau din scânduri; paturile aveau somieră - nenorocită, dar totuși somieră; la Dachau erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o puteai pune pe tine, că era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Existau diferențe Între cele două lagăre referitor la barăci? - Blocurile erau altfel. Erau blocuri mari În care Încăpeau, tot așa, pe patru rânduri, vreo patru sute de oameni... Pereții din scânduri, paturile din scânduri, plafonul din scânduri, priciurile toate erau din scânduri; paturile aveau somieră - nenorocită, dar totuși somieră; la Dachau erau numai niște fire de fân. Și fiecare avea câte o jumătate de Învelitoare, ceva mai groasă, pe care o puteai pune pe tine, că era frig și acolo. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că nu supraviețuiești mai mult de trei-patru luni? Cum de ați venit?”. Păi, să explic cum. Am lucrat până În octombrie-noiembrie zece ore dimineața, zece ore după-masă - greu... Îmi mai luam inima În dinți și noaptea mă mai furișam sub ceva scânduri, sub tufișuri, chiar sub malaxor, mai trăgeam o oră, două de somn, ca să nu mă găsească, pentru că riscul era mare dacă adormeai și nu te mai găseau dimineața: te omorau În bătaie. Din octombrie-noiembrie ne-am dat seama, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
energie și că după un anumit timp obosești tot mișcîndu-te și abia după aceea organismul nu se mai poate apăra împotriva frigului. Mă făcui deci covrig, îmi strânsei brațele la piept, îmi pusei capul pe genunchi și adormii lipit de scândura, care mi se păru caldă, a acestei invenții menite să elimine pe cei care odată închiși mai vroiau să rămână oameni și să reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe genunchi și adormii lipit de scândura, care mi se păru caldă, a acestei invenții menite să elimine pe cei care odată închiși mai vroiau să rămână oameni și să reacționeze ca ființe umane. Instinctiv îmi lipeam pe rând de scândura carcerei acea parte a corpului care simțea mai tare frigul, când umerii, când coastele, când șalele, dar mai mult spinarea, unde știam că sânt plămânii... restul putea să mai înghețe... picioarele, de pildă, tălpile goale, simțeam că ard după ce mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ei, înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi auzii pașii îndepărtîndu-se. Nu mai putui dormi. Mă copleși întîi o mare mâhnire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
suferința atingea creasta înaltă a eliberării, eliminând, ca pe-un microb periculos, duioșia abjectă a stârpiturii umane, gardianul care crezusem o clipă că venise să-mi dea drumul să mă duc în dormitor și să dorm cu ceilalți. Printre crăpăturile scândurii zării lumina răsăritului și curând auzii goarna care suna deșteptarea. Un gardian veni și îmi dădu drumul, alergai să mă îmbrac și să mănânc, apoi coborârăm în întunericul minei. Seara, mă desbrăcai și căzui într-un somn asemănător plumbului pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cămașă și desculț. În carceră simții primejdia: ăsta spusese ieri, ciocănindu-mi tâmpla cu vătraiul, că acolo ar trebui să mă lovească. Ar trebui, asta însemna că nu putea, dar mă putea lichida vîrîndu-mă seară de seară între cele patru scânduri ale carcerii, obținând același rezultat. "Ei bine, îmi spusei, cu o hotărâre mai rece decât frigul care mă învălui, n-o să mor, dar în schimb o să te omor eu pe tine. Dacă nu cumva mi-e scris să mor totuși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
picior ridicat pe un bolovan de minereu și mâna cu lampa în sus, să vadă ce se întîmpla de survenise această pauză, această tăcere de adâncuri în care el nu mai era nimic. Trecui pe lângă această umbră și trebăluii dând scândurile la o parte; se puneau totdeauna deasupra peste gaură după o rostogolire de minereu, să nu nimerească vreunul din noi în ea, cum nimerise unul și se făcuse jos zob. Mă retrăsei prin spatele lui și deodată, cu o lovitură
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Nici măcar nu mă grăbii să-mi caut felinarul uitat într-un colț: știam că o să-l găsesc și îl și găsii după bâjbâieli care nu mirară pe nimeni. Doar întru târziu cineva drăcui că nu s-au pus la loc scândurile după ultima rostogolire de minereu, un maistru civil, ai cărui ochi se holbară de câteva ori spre noi auzind jos răcnete... Dar aceste jumătăți de priviri, prinse în fulgerări scurte de propria-i lampă, erau dinainte resemnate: Te pomenești că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și am venit să beau un pahar cu apă, a zis mă-sa. Du-te la bucătărie, zice. Se duce la bucătărie, că ea acolo își petrecea viața. Își amenajase ea, așa, două scaune fără spetează, două taburete, punea două scânduri peste ele și își întindea oasele, se simțea ea acolo bine, fiindcă își crescuse copiii în două camere, patru copii, și acum cu o singură fată nu-și mai găsea loc în casă... nu vrea să deranjeze pe nimeni... Și-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Singură și-a aruncat pantofii din picioare și rochia de pe ea. Aaaau! Pe unde n-am fugărit-o și n-am prins-o! Unde nu și-a pus fundul! Pe capota mașinii, în spate pe portbagaj, înăuntru pe banchetă, pe scândura unde își schimba mereu picioarele și eu simțeam că îmi cade motorul pe mine. Ne-am hârjonit noi așa până spre seară și odată o aud că îmi spune! Mi-e frică! să nu dea cineva peste noi. Gata! Eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mă îndrept spre comutator să sting lumina și să ieșim. Ia stai așa, o aud că zice. Ce e chestia-aia acolo pe perete? Ce chestie? Vino încoace și te uită. Mă apropii eu, mă uit, și ce văd? În dreptul scândurii, pe perete, două urme foarte bine imprimate de tălpi de picioare de femeie, așa, cam îndepărtate una de alta, și îngheț... Am înțeles imediat. Când o pusesem pe scândura aia, fata se proptise cu picioarele în perete și cum alergase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te uită. Mă apropii eu, mă uit, și ce văd? În dreptul scândurii, pe perete, două urme foarte bine imprimate de tălpi de picioare de femeie, așa, cam îndepărtate una de alta, și îngheț... Am înțeles imediat. Când o pusesem pe scândura aia, fata se proptise cu picioarele în perete și cum alergase de colo până colo prin garaj, luase ulei pe tălpi și tălpile ei se desenaseră perfect pe zidul: cu călcâie, secul piciorului, degetele, ce mai, dom' profesor, se vedea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care mă apărase: călăii își merită pedeapsa; cât despre o așa-zisă dorință a mea obscură de a ucide, trebuie să spun că în fiecare seară trăiam clipe de groază când eram smuls din așternut și trimis între cele patru scânduri, în acel sicriu în picioare printre crăpăturile căruia șuiera adesea vîntul: dacă mă prinde că am un pulover pe dedesubt și mi-l ia? dacă cineva m-a turnat? s-a zis cu mine! Cât despre ultimele lui cuvinte, atât
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și tu?" De astă dată tăcui eu. Dacă nu-mi organizează ea ceva definitiv aici, gândii, ași veni, de ce nu? Altfel îmi va fi imposibil, fiindcă aranjamentele ei îți restrâng foarte tare sfera de activitate, între cei patru pereți de scândură în care te pune. Da, desigur, îi spusei, să mă fac sănătos și.." Dar cu toate că în timpul povestirii avusesem de câteva ori clipe grele simțind că între mine și această lume, pe care el mi-o desvăluia, se așeza foarte des
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atunci individul s-a întors brusc!... s-a apropiat și l-a luat în mină. De sub el țâșni un șoricel... Omul reveni să-și vadă de ras, dar se întrebă: pe unde a intrat șoricelul? Se întoarce să vadă dacă scândura n-avea vreun nod scos. Nu, n-avea. Atunci craniul avea vreo găurică? da, o găsi, era chiar în moalele a ceea ce fusese odată un cap, dar nu mare, însă se știe că șoriceii au trupul moale și pătrund cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
organismul era foarte slăbit, după luni și ani de înfometare, torționarii inventau pozițiile cele mai chinuitoare: să intri și să ieși de sub prici, la "șerpărie", în zece secunde, dar ore în șir, la comandă; să stai în șezut nemișcat, pe scîndura priciului, cu privirea fixată la degetul mare de la picioare sau cu mîinile întinse la vîrful picioarelor, cîte 16 ore pe zi, timp de cîteva săptămîni, ceea ce-ți crea o stare demențială, ajungînd să miști intenționat cîte un deget, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
peste spate, fese și la tălpi de către doi dintre ei, care se schimbau, cînd oboseau, cu alții doi, așezați de o parte și de alta a mesei, cu nuiele, bețe, pari, picioare de la caprele priciurilor, cozi de mătură, bucăți de scîndură, cabluri, curele împletite, vînă de bou. După bătaia la tălpi, te puneau să joci pe cîrpe ude, pentru ca tălpile să se dezumfle și să poată continua bătaia. După ce tocau pe tot corpul pînă cădeai în nesimțire, erai înfășurat în cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Hudescu (Segal) specialist în anchetă și tortură. Anchetele se desfășurau după miezul nopții, după următorul tipic: "Caraliul izbea ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile, cu bastoane de cauciuc și bîte, pînă cînd strigătele de durere încetau: cel bătut leșina. Îți băgau ciorapii în gură, te udau cu apă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tortură. Anchetele se desfășurau după miezul nopții, după următorul tipic: "Caraliul izbea ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile, cu bastoane de cauciuc și bîte, pînă cînd strigătele de durere încetau: cel bătut leșina. Îți băgau ciorapii în gură, te udau cu apă și o luau de la capăt. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
senzație de greață în momentul cînd am deschis ușa celulei, unde era închisă fără nici o aerisire. Pe ciment mișunau viermii, iar ea nu mai avea asemănare de om. Era așezată pe un pat de spital fără nici un așternut, afară de două scînduri așezate pe zăbrelele patului. De altfel în celelalte camere, nu există nici un pat, arestații dorm pe jos. Întrebat de mine, de ce nu a internat-o într-un ospiciu pe Irina, tov. maior Fucks, mi-a răspuns că aceasta știe multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
seama ce fel de informații putea să dea asemenea oameni Securității din Județul Baia. Dăscălescu Elena era arestată de 4 zile, nemîncată cu rochia plină de (h)emoragie, fără altă îmbrăcăminte, tremurînd de frig, avea un pat de spital, fără scînduri, fără așternut, direct pe o rețea de balot de tablă cu deschizătura de cca. 10 cm. În tot timpul nu a încetat din plîns, cerînd să nu mai fie chinuită în asemenea condiții, fără nici un rost. Am dat ordin să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]