1,514 matches
-
au educat unii pe alții în ateliere de dramaturgie sau actorie. „Diversele mișcări și organizații anarhiste au reușit să construiască, în câteva rânduri, adevărate sisteme de producție, distribuție și consum pentru activitatea lor culturală. În ceea ce privește teatrul, au format dramaturgi, actori, scenografi, critici și, desigur, un public care finanța în diverse feluri aceste producții. De aici se remarcă mai întâi de toate o concepție despre cultura aplicată practic: nu o cultură elitista și aristocratizantă, privilegiu al câtorva aleși, (actori și spectatori) suficient
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
<![CDATA[[:ro]Sâmbătă, 15 octombrie, ora 19, la Macaz-Teatru Bar Coop. se va juca piesa Docuanimal în regia Olgăi Macrinici. Cu: Andreea Ajtai, Oana Nemeș și Paul Sebastian Popa Dramaturg: Emőke Bodor Scenograf: Denisa Berceanu Mentor: David Schwartz ►Intrare: 20 lei / 10 lei pentru elevi, studenți, pensionari Rezervări la goo.gl/Js9AEz</a> Pentru informații 0728072362 sau macazcoop@gmail.com◄ <img class="aligncenter size-full wp-image-3603" src="http://artapolitica.ro/wp-content/uploads/2016/10
DOCUANIMAL – Un spectacol despre conviețuirea oamenilor cu animalele () [Corola-website/Science/296132_a_297461]
-
inspirat multe alte proiecte: un musical din Japonia, piese de teatru din Franța, Belgia, SUA, Turcia, Italia, Elveția. Este, de asemenea, tema a două simfonii în Italia și SUA, iar textul său a fost ilustrat de celebrul artist francez Moebius (scenograful filmelor Al cincilea element și Alien). Înainte de a deveni unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii a fost un hippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment
Paulo Coelho () [Corola-website/Science/298308_a_299637]
-
( Ioan Liviu, n. 7 iulie 1923, București, România - d. 25 octombrie 2011, München, Germania) a fost un regizor, actor, scenograf, arhitect și profesor universitar român. A studiat teatrul la Conservatorul Regal de Muzică și Teatru din București (1946), apoi arhitectura (1949). A debutat ca actor în 1945, la Teatrul Mic în piesa Încătușarea, după piesa Animal Kingdom scrisă de Philip
Liviu Ciulei () [Corola-website/Science/297517_a_298846]
-
de frontieră polono-română Sniatin), Săliște (gara de frontieră româno-polonă Grigore Ghica-Vodă), Sibiel (Halta Sihlea), Sibiu (gara respectiv triajul Buzău). Tronsoanele de cale ferată alese pentru filmare erau cu linie dublă și neelectrificate. Dorind să fie recreată cu acuratețe atmosfera timpului, scenograful Victor Țapu a pus prin toate birourile oficiale românești portretul regelui Carol al II-lea, iar pe biroul lui Armand Călinescu a așezat sculptura „Lupoaica cu gemenii”, care fusese închiriată cu greu de la Casa Șuțu. Producătorul delegat al filmului i-
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
a pus prin toate birourile oficiale românești portretul regelui Carol al II-lea, iar pe biroul lui Armand Călinescu a așezat sculptura „Lupoaica cu gemenii”, care fusese închiriată cu greu de la Casa Șuțu. Producătorul delegat al filmului i-a cerut scenografului să le scoată din cadru pentru că încălcau dispozițiile partidului, dar scenaristul Grigorescu a intervenit diplomatic și l-a convins să le lase la locul lor. Redactor muzical a fost Anna Iżykowska. Muzica a fost interpretată de Orchestra Radio-Televiziunii Române din
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
(n. 29 iunie 1945, Cistei, județul Albă) Studii: Studii: Institutul de Arte Plastice ,Nicolae Grigorescu” din București (secțiile pictură și scenografie), specializarea sculptură, promoția 1945. 1973-1977 - scenograf la Teatrul de păpuși Albă Iulia Din 1999 - Lector la Facultatea de Arte Vizuale Oradea. Doctorand al Universității de Vest Timișoara, Facultatea de Arte Vizuale Membru al filialelor UAP din România, Arad și Oradea Expoziții personale: 1990 - Galeria EFORIE București
Aurel Dumitru () [Corola-website/Science/315696_a_317025]
-
(n. 26 aprilie 1954, Timișoara) este un scenograf și pictor român. Studii: Institutul de Arte Plastice, “Nicolae Grigorescu” București, secția scenografie, promoția 1978. Membru al UAP din România, din 1990. Expoziții personale: 1983 “Peștii” Galeria ALFA Arad. Expoziții cu program: 1980 “Estetica Urbană”1, Galeria ALFA, Arad. 1981
Doru Păcurar () [Corola-website/Science/315876_a_317205]
-
Națională DELTA, Arad. 1995 Expoziția “Strângeri de mâini” Galeria Națională DELTA Arad. Expoziții de grup: din anul 1980 participă la majoritatea expozițiilor organizate de Filiala UAP în Arad și în țară. Alte activități: Lucrează la Teatrul de Stat Arad, ca scenograf, din 1979, montând 58 de spectacole, cu 8 regizori. “Proștii sub clar de lună”, premiu pentru spectacol, regizor Dominic Dembinski, Teatrul de Stat Arad. “Valiza cu fluturi”, regizor M. Moldovan, Teatrul de Stat Arad, “Traversarea Niagarei” - premiu pentru spectacol, regizor
Doru Păcurar () [Corola-website/Science/315876_a_317205]
-
(n. 14 ianuarie 1929, Craiova - d. 2 august 1996, București) a fost un pictor scenograf și grafician român. S-a născut la Craiova în mahalaua Dudulenilor (aceiași Duduleni din piesa "Gaițele" de Alexandru Kirițescu). A urmat școala "Petrache Poenaru" și Liceul Comercial "Gheorghe Chițu" din Craiova. S-a înscris la Academia Comercială din București, dar
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
Grigorescu", București, unde l-a avut profesor pe pictorul Camil Ressu. A fost membru în redacțiile revistelor "Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Secolul XX" și "Urzica". A fost redactor artistic la revistele "Ramuri" (Craiova) și "Tribuna României" (București). A fost pictor scenograf la Teatrul Dramatic Galați (decoruri și costume la piesa „R.U.R.” de Karel Čapek) și la teatrul din Craiova ("Doi tineri din Verona" de William Shakespeare, regia Vlad Mugur). La 2 August 1996 s-a stins din viață, după
Benedict Gănescu () [Corola-website/Science/318626_a_319955]
-
Max Hermann Maxy sau (n . 26 octombrie 1895, Brăila - d. 19 iulie 1971, București), a fost un pictor, scenograf și profesor universitar din România, de origine evreiască. S-a născut în 1895 la Brăila, dar familia se mută curând la București, unde artistul își face studiile. Între 1913-1916 urmează cursurile Școlii de Arte Frumoase, avându-i ca profesori pe
M. H. Maxy () [Corola-website/Science/316165_a_317494]
-
(n. 17 octombrie 1921, Oradea - d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Ciulinii Bărăganului" (1957), "Pasărea furtunii" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Telegrame" (1959), "Setea" (1960), "Dacii" (1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu" (1971), "Săptămîna nebunilor" (1971), "Felix și Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de Arhitectură, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și film, debutând în cinematografie cu decorurile filmului "Ciulinii Bărăganului" (1957). El citea textul înainte de începerea filmărilor și desena cadrele de filmare, realizând decorurile potrivit personalității sale. Avea talent și inventivitate spontană. Realiza schițe de atmosferă care se
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
destin de artist, ultim superb reprezentant al boemei interbelice. stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
reprezentant al boemei interbelice. stilist inconfundabil, colorist de o rară delicatețe”, care a lăsat în urmă o operă impresionantă în evoluția filmului românesc. Profesoara Elena Saulea, care i-a dedicat un capitol în volumul "„Maeștri scenografi ai filmului românesc: cinci scenografi la rampă”" (Ed. Reu Studio, București, 2009), considera că creația lui Liviu Popa se remarca printr-un „anume rafinament și simț aparte al culorii, o atitudine boemă și extravagantă față de viață și o retragere în lumea formelor și a eternului
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
așa cum era obiceiul la sfârșitul acestor desfânate ospețe, să se arunce în canal - cupele și platourile de argint aurite, ca un semn al disprețului pentru valori perisabile, meschin materiale. Se îmbrăca fără să țină seama de canoane, de moda actuală.”" Scenograful Liviu Popa a obținut, împreună cu Radu Boruzescu, Premiul pentru scenografie al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) (1972) pentru decorurile la filmul "Felix și Otilia".
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
pe 15 decembrie 2006 la stadionul Jamisil din Seul și a fost programat să continue în 2007 în următoarele țări: Singapore, Malaezia, Thailanda, Vietnam, China, Japonia, Taiwan, Australia, Statele Unite și Canada. Turneul său a avut în componența sa producători și scenografi talentați (ca Jamie King și Roy Bennett) care s-au implicat în turnee ale unor artiști precum U2, Michael Jackson, Ricky Martin, Madonna, Britney Spears, and The Rolling Stones. Vânzările biletelor trebuiau să fie de peste 100 milioane de dolari. Rain
Rain (artist) () [Corola-website/Science/320578_a_321907]
-
lui este un website.com și povestea lui scrisă de pe un disc. Pentru turneul de promovare al noului album, trupa a folosit un nivel superior cu decoruri regizate, artificii și flăcări, și iluminări deosebite, sub regia lui Diego Maradona, celebru scenograf argentinian. Acest turneu se va întinde până în țările din America de Sud (vorbitoare de spaniolă și portugheză). În anul 2002 trupa Maago de Oz scoate albumul live FOLKTERGEIST. În anul 2003 'Mago de Oz' scoate primul dintr-o serie de (3) albume
Mägo de Oz () [Corola-website/Science/321553_a_322882]
-
în Sankt-Petersburg/ Petrograd, cursuri de belle-arte, printre care cele ale pictorului Saveli Moiseevici Zeidenberg. Îi are ca mentori pe "peredvijnicii" Aleksandr Vladimirovici Maiakovski și pe Aleksandr Petrovici Aleksandrov. Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915, lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. "15 martie 1917: Țarul Nicolae al II-lea abdică." "25 octombrie/ 7 noiembrie 1917: Are loc Revoluția Rusă. Bolșevicii conduși de Lenin preiau puterea. Începe războiul civil." 1918-1921 Tatăl artistului, Laurențiu II
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca își descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecționează primele sale păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus ("lubok"). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii. "Ca urmare a Actului Unirii votat de Sfatul Țării de la Chișinău (27 martie/ 9 aprilie 1918), provincia Basarabia intră în componența Regatului
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Poetă, scriitoare, solistă-concertistă și, mai târziu, profesoară de limbi străine și canto, ea îl va sprijini întreaga viață, fiindu-i critic și sfătuitor competent. 1921-1925 Tinerii căsătoriți se stabilesc la București, unde artistul va învăța limba română. Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Grădina Blanduziei, Carol cel Mare (Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central, unde
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
perioada interbelică - organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București - îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți (în acel moment, cea mai tânără companie subvenționată din țară). Prin urmare, părăsește Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean. În aceeași perioadă aici lucrează nume de prim-plan
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
și străinătate. Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute. Participă la o expoziție de artă românească organizată
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența, ca actor și balerin. În 1918, când Basarabia s-a unit cu România, Lövendal a continuat să profeseze în noua sa patrie, inițal ca scenograf la teatrul din Chișinău. În 1928, la Cernăuți, George Lӧwendal a fondat primul teatru cult de păpuși și marionete din România. George Lovendal a creat la București "Academia liberă de arte plastice" (1938), fiind totodată unul dintre membrii fondatori ai
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]