3,072 matches
-
43, 79, 89, 143 ~ absurdă (vezi „absurd“) INDEX RERUM 211 S scandal (al minții) 30, 35, 37- 38, 42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147, 180, 194 absența ~ 84, 92, 100-102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
această privință, paginile unor filozofi sensibili la așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și Wittgenstein. Dar și paginile unor scriitori pe care îi socotesc admirabili, precum Kafka sau Borges. Unora dintre ei, aparent mai sceptici, le-am oferit pe alocuri rolul călăuzei din umbră. Un îndemn neașteptat în această privință l-am resimțit odată cu lectura unor scrieri semnate de Eugeniu Coșeriu, Umberto Eco, Arthur C. Danto sau Graham Priest. Cred că lor și altora apropiați
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
a omului. Însă îi este proprie, fapt care, dincolo de ceea ce avertizează logica clasică, îți cere să o recunoști nemijlocit. Și să o privești altfel, la distanță de reacțiile obișnuite în fața a ceea ce trece dincolo de regulile comune ale sensului. Un argument sceptic ne spune că, de fapt, ceea ce sesizăm - sub numele sensului sau al nonsensului - nu reprezintă ceva în sine. Ceea ce sesizăm privește modul în care ceva se arată într-o anume experiență. Nu se arată univoc și dintr-odată, ci cunoaște
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Așadar, destule reprezentări și imagini pot fi considerate „lipsite de sens“. De altfel, unii autori au simțit nevoia să ia distanță față de constituirea obișnuită a sensului și față de modul obișnuit în care semnificăm. Este ceea ce întâlnim, de pildă, la unii sceptici vechi (Sextus Empiricus oferă destule mărturii) sau la autori precum Năgărjuna, Dionisie Areopagitul și Nicolaus Cusanus. Spusele lor nu ignoră logica obișnuită, doar că, imediat ce sesizează limitele acesteia, asumă un alt mod de vorbire. Nu mai evită paradoxul și antinomia
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absența sa completă. Iar aceste limite ar fi în definitiv intangibile. Doar că iarăși operăm cu două variante, chiar dacă actualizarea lor este văzută gradat, în trepte. Nu s-ar putea aduce în discuție și alte variante? Ne amintim că vechii sceptici se opresc la o cvadruplă posibilitate. Astfel, vorbind în termenii care ne preocupă aici, ceva poate fi: (1) cu sens, (2) lipsit de sens, (3) și cu sens, și lipsit de sens, (4) nici cu sens și nici lipsit de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
totuși puțini filozofii care îndrăznesc să afirme deschis acest lucru și, pe deasupra, săși motiveze întrun fel afirmația. De pildă, Socrate, cu dexteritatea sa aparte în a recunoaște locurile prăpăstioase ale gândirii. Sau, așa cum am văzut, Aristotel (Metafizica, XII, 10). Deopotrivă scepticii și stoicii vechi, în dese rânduri. Cicero face și el acest lucru, spre cinstea sa. Afirmația pe care o am în vedere se află în Despre divinație, II, 58: „Însă, nu știu în ce fel, nimic nu poate fi spus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Ajung să creadă exact ceea ce nu e de crezut (quae non sunt credenda). Încât, te poți gândi că ei caută mai curând neinteligibilul ca atare decât ceva ce poate fi înțeles. Reacția lui Cicero nu se datorează doar atitudinii sale sceptice, proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
straniu. Nu e simplu de înțeles de ce ar căuta cineva, în discuțiile sale, mai ales situații aporetice, fără nici o ieșire. Aveau destule motive cei vechi săl socotească átopos, nicicând la locul său. La fel sa spus însă și despre câțiva sceptici sau, puțin mai târziu, despre unii stoici și învățați creștini. Știm că lui Tertulian (cca 160-220), scriitor creștin din Cartagina, i sa atribuit o spusă care, după multe secole, a generat discuții nesfârșite: „Credo quia absurdum“ („Cred deoarece este absurd
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
față imediat un argument neo bișnuit: „Dumnezeu se poate preschimba în orice, neîn cetând să rămână precum era.“ Este o afirmație ce pune la încercare logica aristotelică. De fapt, Tertulian cultivă gândirea antino mică, însă cu totul altfel decât unii sceptici sau sofiști ai tim pului. O consideră justificată de însăși diferența radicală dintre cele divine și cele umane. Își dă seama că Marcion, când a com pus canonul biblic al învățăturii sale, a lăsat deoparte ceea ce lar fi tulburat peste
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aici, în spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dânduși totuși seama că este cu neputință o astfel de cunoaștere. Sau când, întrebânduse cu privire la criteriul adevărului, știe bine că nu deține așa ceva, dar că, în același timp, pare să dețină un adevăr prealabil, anume că adevărul îi este necunoscut. Scepticii vechi, la care trimite aici gânditorul danez, aveau o plăcere suspectă în a da la iveală asemenea paradoxuri. Însă când în atenție este tocmai faptul de existență, parado xul nu mai este unul al intelectului.<ref id="166">Søren Kierkegaard
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
122-129 sensul ~ 65, 130 semnificații multiple ale ~ 23 filozofie absurditatea unor enunțuri ale ~ 18-19, 21, 30, 60, 68- 76, 82, 85-86, 90, 92- 95 aporii și limite ale ~ 64-67, 70-76, 82-83, 102- 106, 113- 114, 151-158, 161, 164, 178-180 argumentul sceptic al ~ 15-16, 34, 166 atitudini ~ excentrice 30, 34- 35, 60, 177-178 nonsensuri ale ~ 110-113, 116 privirea speculativă a ~ 10, 15, 18, 59, 83, 94, 106 finitudine experiența propriei ~ 155, 159, 169 (n. 171) (vezi și „limită“) simț al ~ 16 (n.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
43, 79, 89, 143 ~ absurdă (vezi „absurd“) INDEX RERUM 211 S scandal (al minții) 30, 35, 37- 38, 42, 53, 146 (n. 146), 147, 150, 151 (n. 151), 156, 158, 159, 170-171, 174, 175 absurdul drept ceva ~os (vezi „absurd“) sceptic argument ~ 15 atitudine ~ă 11, 79-80, 155 filozofie ~ă 20, 68, 146, 152, 166 semn (în sens semiotic) 27, 48, 74, 84, 194 semnificație 27 (~ simbolică), 53 (n. 41), 58, 135-139, 142 (~ analogică), 147, 180, 194 absența ~ 84, 92, 100-102
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei, câțiva oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
figură populară în politica portugheză de la sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că ajunge aici cu o armată până la sfârșitul lunii, ai uitat? La cuvintele acelea, în sală se ridică un cor de exclamații sceptice. Atunci, Waldomar luă din nou cuvântul, pentru a spune doar că, de data aceasta, romanii se vor lupta, observând că, oricum, adunarea pe care Gundovek o convocase în Pretoriul din Genava ar fi fost locul cel mai nimerit pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poate cel mai inteligent. Fără nici o învățătură (patru clase primare, cum se făceau acum 50 de ani), fără nici un mediu, căci nu cunoștea un singur om de cultură, el a reușit să fie un om modern. În politică era absolut sceptic și nu era cu nimeni. Dacă ar fi fost atunci un partid nou în Roman, un partid revoluționar, poate ar fi fost cu dânsul, dacă nu i s-ar fi părut utopic, căci el era mai mult critic și ironist
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit, căzând, din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
crezi. Cine poate să știe dacăeste? Numai... Dumnezeu știe. Haim Duvid și-a permis să fie frivol. A făcut spirit. Vai! nu există om fără slăbiciuni. Mai curios e că Haim Duvid, meseriaș din Pașcani și filozof de ghetto, e sceptic și poate chiar ateu. Muzica, militară cânta adinioarea în parc un vals de altădată. La o modulație a valsului vechi, am văzut zâmbetul Elizei când a apărut într-o seară pe poarta grădinii publice și a dat cu ochii de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în brațe, îi sperie uneori cu dezmierdările ei vijelioase, le dă bani, le dă bomboane, care nu lipsesc pentru acest scop niciodată din săcușorul ei... Mutra mea, cu oricâtă ipocrizie m-aș sili s-o compun favorabilă, rămâne puțin cam sceptică. (E uimitor cu câtă preciziune simțul muscular transmite creierului cele mai fine nuanțe ale expresiei figurii noastre.) Adela observă și-mi cere iertare, mai serios sau mai în glumă, că mă plictisește. Ultima dată, însă, mi-a spus răspicat: "Ești
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unei înțelegeri adecvate. Experiența de viață, puterea cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai trebuie ținut cont însă de specificul estetic al genului, de istoria lui. Un adevăr elementar și izbitor este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
femeilor galante", ce presupune o mare distanță, anume de la năvala primitivă a satisfacerii plăcerii fizice la negocierea actuală. O altă grupă, cuprinzând circa cincizeci de aforisme, se referă la relația femeie - bărbat, la iubire. Și aici, poziția lui este marcat sceptică, în ciuda multor prietene femei pe care le-ar fi avut (vezi corespondența, mărturisirea soției sale). Ca în La Rochefoucauld, Chamfort, Amiel etc. găsim opinii misogine. Mai apropiată de natură, deci mai subiectivă, femeia este inaptă de idei generale, de sentimente
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
filozofică propriu-zisă: materialitatea lumii, categoriile spațiului, timpului, cunoașterea. Din ce am prezentat până acum, mai ales aforismele despre condiția omului și amor, deși abordarea era din perspectivă morală, ar putea indica vag pe filozof. Noi l-am și desemnat un sceptic, atent la precaritatea naturii umane, la deteriorările pe care timpul și societatea le pricinuiesc individului. Nu este o perspectivă îmbucurătoare, omul se menține în contingență, insensibil la idealitate. Chiar suprastructura (sistemele filozofice, artistice, preceptele morale și ideoliogia) au drept nucleu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
realității prin partea morală decât prin cea intelectuală" (83). * * * Eul ficțional nu diferă de imaginea cu care ne-am obișnuit. În Amintiri... ni se releva ca un frustrat, ca un orfan cultural. În Privind viața, ca un abulic, inadaptat și sceptic. Aceeași imagine o vom găsi în Adela, pseudo-jurnalul sau pseudo-romanul unui sentimental juiseur care își cenzurează senzualitatea în realitățile iubirii, dîndu-i frâu liber în spațiul imaginarului și simbolizării. Sobrietatea expresiei, repulsia față de orice formă de patetism (și retoric) ori cabotinism
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să poți pătrunde forțat În cercurile de afaceri americane, rămâneai toată viața cu oftatul...! Asigurându-ți existența bătând cu ciocanul este adevărat, puteai avea strictul necesar pentru o viață fără grija zilei de mâine dar, numai atât. Tony Pavone, era sceptic, nu Își putea imagina viitorul după care jinduise din anii copilăriei...! Poate dacă rămânea În Grecia, să agonisească ceva capital ar fi avut mai multă șansă. Dar așa...? Venise În America cu două geamantane și cu buzunarele goale...! Ce pretenție
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]