1,930 matches
-
să taci. Și câte și mai câte: o grămadă de îndatoriri și probleme de care eram nevoit să mă ocup în permanență. Noroc cu bunul Dumnezeu. Care, de acolo de la el, din cerul acela înțesat de îngeri îngerași și steluțe sclipitoare, m-o fi văzut cât pătimesc pentru supușii mei. Și, pesemne ca să mă izbăvească de toată truda și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
său sistem de oglinzi ("Voi fi prizonierul oglinzilor"). Dar mai mult decât atât, el devine una cu oglinda. Este iarăși o devenire circulară, care nu oferă scăpare: Revin iarăși în fața oglinzii, revin la "motivul oglinzilor". Da, da, fața mea e sclipitoare, scânteietoare ca și fața oglinzii. (Hop-la!) Acesta ar fi un salon. Oglinzi la dreapta, la stânga, oglinzi spațioase, prin care frați de-ai mei gemeni se plimbă... (Liniștiți și neliniștiți) Oglinda este memoria care nu trăiește în trecut și nu iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sfărâmă liniștea apăsătoare ce se așternu deasupra pământului ca o descătușare de forțe, în căderea mânioasă a ploii. Alte tunete mai îndepărtate, cutremurară văzduhul vălurind peste crestele negre ale norilor. Și, fulgerele nu mai conteneau... spintecau cerul cu un tăiș sclipitor de secure. Iorgu simțea răcoarea dureroasă a geamului pe fierbințeala frunții, de-i venea să plângă... Fața îi era scăldată în lacrimi. Acum, putea... putea să plângă în voie, să plângă după Fata lui. Și plâse cu sughițuri... Era plânsul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un colț umbrit unde și-a putut legăna păpușa și că jos, pe locul unde tivul rochiei ei atinge pulpa cu pieliță dulce și transparentă am găsit acum un furuncul mizerabil care se numește Lulu? Ninge acum pe marile și sclipitoarele ferestre ale vilei. N-am aprins Heloc lumina în hol. Privesc cum amurgul își interpune filtrele fotografice între mine și crengile înzăpezite de pin care respiră lângă geam, care tac acolo, care răspândesc liniște cenușie afară. Și liniștea cenușie pătrunde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ele? Au fost alunecări ale realității 14 în vis și-n halucinație. Viața mea s-a-mpărțit de-atunci în perioade cu Lulu și perioade fără Lulu. în primele, bruioane din viscerele acelea psihice îmi reveneau mereu, nelăsîndu-mă să respir, tulburîndu-mi fața sclipitoare a conștiinței. Țin minte șirul de sanatorii în care, în plicticoase după-amieze, stând pe patul meu de metal alb, reluam fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așa cum, oricâte chipuri himerice vezi în focul de vreascuri, privești de fapt numai flacăra. Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje ectoplasmatice abia se deslușeau între mobile. Se mișcau lent în câmpul camerei fixe, ca niște pești alburii într-un iaz, într-o pantomimă ciudată, de neînțeles, cum ai vedea o scenă pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi părea acum mai largă și mai încîlcită. Cu părul încins de căldură, am traversat câmpul și am ajuns iarăși pe șosea. Ne-am întors spre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
înfășurat în pătură, umed de excitație și, după ce am tresărit auzindu-mi numele strigat printre gemete, am trecut în vis fără să-mi dau seama. Coboram într-o vale mlăștinoasă, acoperită cu lintiță, mătasea-broaștei, stânjenei veștezi, aproape putrezi, și 62 sclipitoare roua-cerului. O construcție pătrată, cenușie, se afla în mijlocul văii, la capătul unei cărări de cărămizi sparte și încrustate cu licheni. Când am ajuns în fața micii construcții mi-am dat seama că era un WC public, cu două intrări și câteva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
caverna imensă din centrul plasei. Era un mare cuib de păianjen. îl umplea în întregime animalul cât o sută de 71 elefanți. Zvâcnea acolo, cu labele strânse, cu toracele puternic, cu chelicerii însîn-gerați, cu ocelii mari cât fața mea și sclipitori ca boabele de roua-cerului, cu sfera moale a pântecului atât de mare, încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
senzația că am mai fost pe-acolo, că totul are un înțeles simbolic, adânc, doar mie revelat. Voi recita iarăși, cu voce tare, versuri pe care pereții zugrăviți ieftin ai ruinelor mi le vor întoarce prin aerul saturat de moloz sclipitor. 128 Voi fi iar văduvitul, sumbrul, în veci neconsolat prinț aquitan... O bucurie tristă îmi însoțea reveria, așa încît abia mi-am dat seama când s-a aprins focul de tabără. M-am dezmeticit când am văzut întregul rug, înalt
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
se terminase. Am luat-o pe Dimitrov, apoi pe Viitor și ne-am oprit în curtea liceului, de unde porniserăm cu o săptămână în urmă. Nu mi-am luat rămas bun de la nimeni. Am plecat singur spre casă prin asfințitul galben sclipitor, tîrîndu-mi valiza cu greutate. Pe drum, o imagine stranie m-a izbit și mi-a rămas apoi gravată adânc în suflet: era o fundătură cu case vechi, în ruină. La etaj geamurile erau sparte, obloanele albastre atârnau putrede într-o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
m-am născut așa. Adică știam să cânt și să spun poezii. În grădiniță am luat premiul I la Cântarea României, cum era pe atunci. Încă din școala primară am compus prima mea poezie: „Văzându-te din depărtare/ Lună, lanternă sclipitoare/ Pătrunde în a noastră casă/ Și-mi luminează somnul lin“. Vă place? O prostioară. Am scris foarte multe poezii de-a lungul timpului, de dragoste, despre natură, unele comice, despre profesori sau colegi care mă enervau. Cum mă supăra cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de inimă. Dacă află că am fost aici cu tine, că m-ai sărutat, poate moareă - Nu moare! Și dacă moare e mai viu decât a fost vreodată ca mort! - Ești cu adevărat Diavolul, a spus o fetiță cu ochi sclipitori. - Da, i-a șoptit „Eros“ la ureche, dar să nu spui la nimeni, vino cu mine și voi face din tine femeie! Nimic nu e mai greu și mai ușor decât iubirea! Fetița s-a îndepărtat gânditoare. Și „Eros“ și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de pijamale copleșitor de galbene și cu pantalonii îngrozitor de evazați. Arăta extrem de grotesc și, ca să înrăutățească și mai tare lucrurile, fuma o țigaretă lungă și subțire, plasată într-un portțigaret lung și subțire, iar gura femeii era de un roșu sclipitor. — Dragul meu penis, murmură ea răgușit, unduindu-se. Vino-ncoace! Am de gând să-ți sug sfârcurile până când o să mă faci să am orgasm oral. Wilt se răsuci pe călcâie și o luă la fugă în jos pe scări. Javra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unei biserici, zise ea. Gaskell se cățără și el alături de Sally. — E o turlă de biserică. Și ce-i cu asta? Păi dacă facem semne cu o lumină sau ceva de genul ăsta, s-ar putea să ne vadă cineva. — Sclipitor! într-un loc atât de populat cum e vârful unei turle de biserică nu au cum să nu fie niște oameni care să ne aștepte să facem semne cu o lumină! — N-am putea să dăm foc la ceva? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dăm foc. Și să incendiem stufărișul? Și ce dracu’ mai vrei? Un afurisit de holocaust? — Ge, dragule, nu faci decât să mă descurajezi. — îmi folosesc creierul, nimic altceva, răspunse Gaskell. Dacă mai continui să vii și cu alte idei la fel de sclipitoare ca asta, o să ne bagi într-un bucluc și mai mare decât cel în care suntem deja. Nu văd de ce, se apără Sally. — O să-ți spun eu de ce, zise Gaskell. Pentru că tu te-ai dus și-ai furat afurisitul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și mă uit la cutia cu imagini în mișcare sau citesc și mă duc la culcare. Nimic nu se schimbă, în nici un sens. — S-a schimbat acum, spuse inspectorul. Soția dumitale a dispărut de pe fața pământului, împreună cu un tânăr savant sclipitor și cu soția lui, iar tu stai aici și aștepți să fii pus sub acuzare pentru uciderea lor. — Pe care, accidental, nu am comis-o, zise Wilt. O, da, asemenea lucruri se mai întâmplă. O Mână-Ascunsă scrie și trece mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nevastă-mea și îmi plimbam privirile prin sală, când brusc mi-a atras atenția un grup de afaceriști care ocupaseră o masă încărcată ostentativ. În mijlocul lor și în centrul atenției se afla el, cu figura lui lungă și slabă, înțolit sclipitor, dar arătând tot a golan cu găvanele ochilor stinse. Zăcea blazat pe scaun, pe când ceilalți trăncăneau cu o anume veselie cam mitocănească. Am simțit totdeauna repulsie față de obrajii aceia lucioși și hainele de cioclu indecent prin care oamenii de felul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ne-am suit în castan. Copacul făcuse fructe mari și țepoase. Am dezghiocat toată dimineța castanele lucioase. Sandu a găsit atunci, și îmi amintesc țipătul lui de surpriză, sub o coajă verde cu țepi, un cristal mare și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin. Când un castan face asemenea fructe, m-am gândit atunci, nu e bine. Pe la douăsprezece, cum la Scara Unu Mendebilul nu apărea și totul părea să lâncezească, ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prietenă din același detașament cu Livia. În timpul liber, tot acel grup se izola în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să fim dați jos de vânt. Ne turteam căciulile de blană una de alta, încercam să ne cuprindem peste cojoacele greoaie, ne priveam în ochi în frigul acela întunecat care ne prindea steluțe de gheață în gene. Gina era ninsă, sclipitoare în lumina vitrinelor de autoservire, decorate cu beteală, copii pe săniuțe de carton, becuri și globuri colorate. Părul și fața ei, sub spicul delicat al căciuliței de vulpe, se înroșeau brusc de la staniolul purpuriu al veșmântului vreunui Moș Crăciun tronând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
specific ei, și și-a ațintit degetul arătător spre oglinda. Dar imaginea din cadrul oglinzii nu repetă acest gest. Mâna Ginei din oglindă era sprijinită de umărul meu, pe când a celei reale își purta degetul cu unghia dată cu lac transparent, sclipitor, atingând direct pe sticla rece fruntea mea, coborând de-a lungul nasului, stăruind pe buze, urmând apoi, cu încetineală, linia gâtului, până se opri în piept. O linie de abur ușor îmi secționa acum figura, stropii mărunți tremurând o culoare
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aprindeau ochii tuturor. Dar cea mai mare senzație a făcut-o Radu G., un coleg cu figură de armean, cu sprâncene groase ca pictate de Baba, și care se ocupa intens de "muzici": el venise cu un album roșu, lăcuit sclipitor, pe care era o fotografie reprezentând sute de personaje așezate într-un grup ca un polip gregar, în fața cărora se aflau patru tineri într-un fel de uniforme vechi, cu ceaprazuri. "Maaamă, bătrâne, ziceau toți, Sgt Pepper'sV !Și apoi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de țeastă, sferturi de maxilar, resturi de vertebre. Timpul șuierase pe deasupra lui cu o viteză și o furie de necrezut. Am ieșit abătute din acest osuar și ne-am continuat drumul, peste câmp, spre foișorul care se înălța sub cerul sclipitor. Ciulini cu flori albastre ne zgâriau picioarele încălțate în sandale de pânză. Albine pântecoase se opreau din zbor pe o buză de gura-leului, o deschideau și intrau înăuntru. Cotrobăiau acolo și ieșeau galbene de polen pe spinare. Zburau mai departe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare păianjen uscat și trist, făcîndu-mi, încet, semn cu mâna. Am întors de mai multe ori capul spre el, în timp ce mă îndepărtam pe cărare. Era mereu acolo, în ușă, nemișcat. Dând colțul, n-am mai văzut decât foișorul cu fereastra sclipitoare din turnuri. Ajunsă acasă, am mâncat repede, răbdând sâcâielile lui Marcel cu stoicism și tăcând, rnai mult distrată decât încăpățînată, la întrebările și alintările mătușii mele. Dânsa, de altfel, săraca, până și la masă cosea un tiv la vreo fustă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]