1,369 matches
-
zgomotele și sunetele care tăinuiesc realitatea... Mergeam pe stradă și vedeam un domn bătrân care era însoțit de o doamnă în vârstă, în capul meu se năștea o poveste, o poveste care n-avea încă finalitate, dar o priveam trăind, scormonind înauntrul a ceea ce nu știam... O inventai... A inventa face parte din realitatea care te definește. Da, nu poți să trăiești fără să imaginezi. De multe ori ți se întâmplă, tuturor ni se întâmplă, a treia, a patra, a zecea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ați fi regizor și la o a doua opțiune? Aș spune Nu. E o experiență care, reluată, nu ar mai avea același impact asupra mea. M-aș face... explorator, undeva...în creierul munților sau printre stele, undeva unde să pot scormoni adâncurile înaltului și să nu știu ce caut, dar să fiu posedat de această căutare. Dacă nu ard, de ce exist?... De ce să mor? De ce să trăiesc? Ce înseamnă perfecțiunea? Perfecțiunea înseamnă... că ești prost. Foarte prost. Că umbli după o himeră, că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
săparea unui lăcaș pentru o rachetă balistică menită, după propria-i mărturisire făcută în ajun barmanului de la Trei Salcîmi, să arunce în aer pista. De ce? Nu știa nici el de ce. Dar avea Aruștei la el ceva unelte? Aș! Începuse să scormone pămîntul ierbos cu tocul pantofului. Dă-i și dă-i. Pînă cînd l-au găbjit purtătorii de kalașnikoave. Înșfăcat, luat pe sus, dus. Atît. Dacă gingașii mînuitori de avtamate ar fi știut că Aruștei tocmai atunci scria nuvelița Peretele iubit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
păcate, prin sînge. Fotografie inversată. Odată retușul dispărut, fața, cu destule și adînci riduri, era pusă, neiertător, în crudă lumină. Presă dură, cotrobăind cu plăcere perfidă în pliurile unui abdomen care n-a cunoscut atîția ani higiena. Literatură, încă precară, scormonind derizoriul. Artele toate? Căutînd, disperate, un liman pierdut. Complăcîndu-se adesea, conștient? iconștient? ca reflex al unui național-comunism rezidual, în defăimarea subtilă a nobilului regat al României. E adevărat, toate astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stil de a da totul pe văicăreală. Divizii întregi, bine înarmate cu plisc sau cu pix, își exersează talentele în a se afla în treabă unde vrei, unde nu vrei. E o emulație malefică (de altfel, bine plătită) de a scormoni în fetid și în pagubă și de a ne fi expuse pe tarabă. Nu spune nimeni că nu e încă de arătat cu degetul, într-o țară ce a supraviețuit, pînă mai ieri, în anormalitate, iar acum vrea, se zbate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spuneți nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache: ...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nimic?! Marieta: Eu sînt sătulă pînă-n gît de chestiile astea... Ei am venit să fac verificarea... Costache: ...Și eu... am venit să te întreb de ce marfă mai ai nevoie... să... Voi vă certați... voi vă-mpăcați... Știu eu... Matei: Scormonești, scormonești, doar ai să descoperi în mine un securist! Ei, află că n-am fost securist! Și asta nu pentru că am avut mai multă conștiință ca alții! Aiurea! N-am vrut să fiu. Și-am plătit chestia asta cu bani, cadouri
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
atâta, că moș Ion Roată, după câte văzuse și după câte pățise el În viața sa, nu prea punea temei pe vorbele boierești și avea gâdilici la limbă, adică spunea omului verde În ochi, fie cine-a fi, când Îl scormonea ceva la inimă [...]. Într-una din zile, cum vorbea frumos un boier dintre cei tineri, iaca și moș Ion Roată sare cu gura: Aveți bunătate să vorbiți mai moldovenește, cucoane, să ne dumirim și noi; căci eu, unul, drept să
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
înspumați cenușii se aud horcăind de dincolo de zările risipite-n întuneric. Din copitele lor scânteietoare se aruncă piatră, molimă și moarte. În ei fierbe furia lumii. Paznicul nopții se retrăsese sub o pânză de păianjen. Legat la cele două capete scormonea ca un cerșetor prin pietrele Căii Lactee. Jos un câine își depăna amintiri cu un altul. Din jocul lor de cuvinte se clădise insistența canină. E necesară pentru unii oameni. Alții stau și se anină primejdios în funiile vieții precum pasărea
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
calcinate, ca după un incendiu mistuitor. Tudor Vianu a atras atenția asupra recurenței cuvântului „cenușă” în visările poetului, atinse de „tristețea metafizică”. „Dezmărginirea” din Poemele luminii și Pașii profetului e căutată acum nu spațial, în afară, ci interior și temporal, scormonind străfundurile memoriei. Comunitatea cu Marele Tot are loc printr-o coborâre spre tiparele originare ale ființei, spre „obârșii”, la „mume”. Lauda somnului, cel mai înalt punct al liricii blagiene, împinge universul într-o noapte ancestrală, grea de latențe zămislitoare. Aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
doctoriță care poate exista. A trebuit să-i implor să mă primească și pe mine. — Ei, atunci să nu ne uiți cînd o să fii faimoasă, draga mea! spune mama. — N-o să vă uit! Hei, vreți să vedeți ecografia? Îi Întreb, scormonind În geantă, să scot rola de fotografii și i-o Întind mamei. — Uite la el! zice ea, cu răsuflarea tăiată și ochii lipiți de imaginea neclară. Uite, Graham! Primul nostru nepot. Seamănă bucățică ruptă cu mama mea! — Mama ta? răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
raliindu-mă automat tonului ei disprețuitor. E groaznic. Deși, sinceră să fiu, cred că o să cumpăr și eu cîteva lucrușoare... — Hai să-ți arătăm, Jess, iubita mea! spune mama săritoare. Becky a găsit deja un pătuț de vis pentru copil! Scormonește printre cataloage. Unde o fi? Are spectacol de lumini... și sistem de vibrații... Înțepenesc de spaimă. Nu-i arăta lui Jess pătuțul de 1200 de lire. — Poftim! Îi Întinde mama Funky Baba. — Jess nu vrea să vadă asta! intervin, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să teoretizeze. Ele nu constituie obiect al poeticii. După ce a rezumat cele trei Discursuri ale sale, își termină Scrisoarea către abatele de Pure din 25 august 1660, astfel: "cred că după toate astea, nu mai există nicio chestiune importantă de scormonit și că ceea ce rămâne nu este decât broderie pe care o pot alipi acolo retorica, morala și poetica." Acestea ar fi fost fără îndoială chestiunile tratate în cel de-al patrulea Discurs anunțat de Corneille, dar pe care nu a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tindă către miazăzi și cu două încăperi, una cu vatră și alta cu priciuri pentru dormit vara. Au învățat vacile să are pământul în vederea însămînțării, trăgând după ele o creangă groasă cu un ciot, de care se leagă unealta de scormonit, care putea fi chiar cornul de cerb; o unealtă de-i spuneau rîmoc, pentru că răscolea pământul întocmai ca un porc mistreț, ceea ce i-a făcut să-și mărească mult câmpul cu cereale, pentru a le da nu numai boabele pe
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
război mondial era un adevărat spectacol al sărăciei și dezolării. Fotografiile și documentarele vremii Înfățișează cortegii jalnice de civili neajutorați traversând orașe În ruină și câmpuri pustiite de bombardamente. Copii orfani se Învârt disperați pe lângă pâlcurile de femei epuizate care scormonesc pe sub cărămizi. Deportați rași În cap și prizonieri În pijamale vărgate privesc fix la camera de luat vederi, Înfometați și bolnavi. Până și tramvaiele, propulsate șovăielnic pe șinele distruse de un curent electric ce se Întrerupe des, par În stare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn știut din timpul vieții lor. Aici, la deshumarea lor, s au vărsat lacrimi multe. Căpitanul a fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au! câte-au fost, Câte și fără de rost! Numai însetatul poate Scormonind prin vremi și fapte Prin hățiș tăind poteci Ca și cei trecuți în veci, Va găsi un strop de apă Pentru suflet, pentru sapă, În lugubra noastră groapă! Nu-mi da plânsul neputinții Ci dă-mi Doamne noi puteri Clipa
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
in Europe, M. Hroch (1985) dezvoltă modelul în trei faze a dezvoltării mișcărilor naționale: Faza A momentul "descoperirii" de către cărturari a națiunii, fapt care inaugurează o agendă de cercetări filologice și istorice realizate cu scopul de a trezi conștiința națională. Scormonind imaginativ în trecut, plăsmuind descendențe etnice și stabilind filiații lingvistice, cărturarii care au descoperit națiunea dau expresie, pentru întâia oară, unui profetism național. Corelativ acestei faze inițiale este un program intelectual de teoretizare a națiunii pe baza probelor lingvistice și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
din satul „de peste Răstoaca-Sabar”, mânat în lume de ambiția mamei de a-și vedea feciorul „domn cu multă carte”, care, însă, n-a ajuns dascăl decât la 30 de ani, când „și-a găsit Bacăul”, unde s a apucat să scormonească arhivele și să dea la iveală, printr-o droaie de scriituri și cărți, oameni de seamă și faptele lor din trecutul istoric al acestui ținut, cum ar fi Budenii, Gr.H. Grandea, Alex. Gheorghiu Doinaru, Ion Luca, Gr. Tabacaru, G. Bacovia
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]