1,662 matches
-
dacă i-am pune, în plus, și ursul în cârcă. Engelhard îi sfătuia întotdeauna să renunțe, aproape duios, dar mereu înțelegător și, numai ca ei să aibă întotdeauna cu o fotografie mai mult decât ceilalți, se ducea în magazie să scotocească după șoimul acela de vânătoare putrezit, care altfel nu-i mai trebuia nimănui. După ce le uscam, puneam pe spatele pozelor ștampila cu Amintire de la Domnul... sau pe cea cu Amintire de la Doamna..., apoi scriam cu tuș deasupra punctelor numele celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Crezi că, de atâta inteligență, poți să și minți? Pentru asta nu trebuie să citești, suflețelul meu, ci să te naști. Dar n-ai decât să mă împingi mai departe, nu mă supăr. Când am ajuns acasă, a început să scotocească prin sertar și a scos o pietricică. — Am auzit că-ți plac amintirile. Asta, pe de o parte, e de pe Luna plină, iar pe de alta i-am dat-o împrumut cândva pictorașului dumitale, ce-i drept, cam forțat. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
doi câini se munceau de zor să prindă taurul slobod. Dondonel, speriat rău, a început să plângă ca un copil. Și ce i-a venit în gând să facă atunci, a fost cât se poate de rău. A început să scotocească în haina fratelui lui și a găsit un briceag, un pachet de tutun și o cutie cu chibrituri, pe care a scos-o din buzunar, a adunat o mână de paie și le-a dat foc. În arșița soarelui stogurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de-a v-ați ascunselea inițial dulce, apoi amar aud încă vocea ta numărând am pornit după tine apoi prin aer, cu aripile largi, bătând a dorință sălbatică, de nestăvilit am întâlnit numai nori din trecut, numai furtuni orbitoare am scotocit după tine în cele mai mici lucruri din casa mea cu o singură cameră și pe cerul cu stele am încercat să îți recunosc forma aud încă vocea ta numărând pe mări largi am învins pirați în speranța de a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întâmpla pentru prima oară. Ceva oribil, ceva monstruos! Milițianul i-a cerut buletinul și a întins mâna să-l primească imediat, deși vedea foarte bine că avea să dureze un timp până ce Ion Schipor avea să se dezmeticească, avea să scotocească prin sacoșele lui unde totul era vraiște, și avea să dibuie buletinul printre hârtii. Dar asta însemna mâna întinsă ferm a autorității și a legii: autoritatea n-are timp de pierdut. Și fiindcă Schipor a dat să protesteze și a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
comică și se strâmba atât de caraghios la Euripide, încât am pufnit în râs. Râdeam amândoi de nebuni și îmi era din ce în ce mai clar că acest Maro este un tip pe cinste. - Așaa... m-hm, făcu Euripide dregându-și glasul și scotocind printr-un morman de hârtii aflate în fața sa. Să trecem la treabă... Dragi locuitori ai iubitului nostru oraș... deschid lucrările cenaclului cu numărul 35 al ediției anului în curs și sunt încântat să vă anunț, cu adâncă emoție și prețuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nefolosit, am simțit ceva tare în tiv. Asta ce mai e? Balenă? Nu: un sul din hârtii uzate de zece lire - două sute de lire. Acum, locul ăsta nu e tocmai bun ca Selina să ascundă ceva în el, pentru că eu scotocesc tot timpul prin sertar și Selina o știe. Venise din baie cu un prosop prins în jurul șoldurilor. I-am arătat. Nici n-a clipit când a văzut banii - aruncați pe partea ei de pat. — De unde îi ai? — I-am câștigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urma? Nu știam. Probabil că nici el nu știa încă. Tipul aștepta într-o încordare tremurătoare, cu nervii întinși ca niște corzi gata să se rupă, cu nenorocita aia de sabie în mână licărind în lumină. Da, totul tremura. Martina scotocea după chei. Dinăuntru sosi un lătrat, nerăbdător, un oftat șuierător. Puștiul s-a încordat și mai mult, dar ajunsese și el la capătul încordării. Mai încordat de atât nu se putea. Și în timp ce ochii îi alergau spre ușă, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
glazurată, aceeași trupă numeroasă de concurenți. O vreme m-am uitat pe geam. Le-am telefonat lui Fielding, lui Felix, și lui Spunk, și Cadutei. După care m-am uitat o bucată de vreme pe geam. M-am gândit să scotocesc obsesiv și metodic prin lucrurile Martinei, dar ceva din prezența ei fizică a cărei plutire o simțeam prin casă m-a speriat, făcându-mă să renunț... Nu era nimic de interes general în sertarele biroului sau ale mesei de toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ușa. Iat-o plină de viață, cu un zâmbet care îi traversează toată fața... mai târziu am încercat să descopăr ce văzuse și cum o afectase. John Self întins pe burtă, cu un picior îndoit sfios, tulburat, dar jenat, în timp ce scotocea printr-un vraf de lucrări ale vechilor maeștri desfăcute ca un evantai. Oricum, iată ce a spus: — Te-am încuiat în casă. Unde e cheia pe care ți-am dat-o? Ești un tip greu de intuit, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei, am auzit ceva ce n-am crezut niciodată că mi-ar face vreo plăcere, mi-am auzit propriul nume - John Self - rostit pe pagerul localului. M-am dus la telefonul roz. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața în care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
penumbră albăstrie, căci fereastra era plină de arbori negri și stele. Era o lumină tristă și pură. Mi-am trântit valiza lângă pat și i-am deschis încuietorile. Fără să-mi scot ca nadiana (doar gândul îmi făcea rău), am scotocit după pijama, dar până la urmă am lăsat-o baltă. Începusem să lăcrimez și să-mi curgă nasul de frig. Mâinile îmi înghețaseră cum nu le mai simțisem de când făcusem armata. Nu, aveam să dorm îm bră cat, nu se putea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
s-au dus... Timpul nu se mai întoarce niciodată. Nici viața care a apus... Creație Dacă am folosit cuvinte-n text, Ele au fost doar un pretext. Am înmănunchiat idei și simțăminte, Purificate și turnate-n necuvinte. Strai de poezie Scotocind aducerile-aminte, Am transformat trăirile-n cuvinte. Și, cu un strop de fantezie, Le-am îmbrăcat în strai de poezie. Vrăjitorul de cuvinte De când în lumea literară a pășit, Un vrăjitor al slovelor, cu har, s-a dovedit. La un semn
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
mergi, adeseori, buimac, Iar lecții faci doar după bunul plac. Unui pierdant Ești un pierdant nefericit Numai de ghinioane urmărit. Tot ce e mai rău ți s-a-ntâmplat, Ai rămas singur și neajutorat. Ziaristul Cu pixul transformat în iatagan, Scotocește noul în cotidian Și, folosind cuvântul ca pe ghilotină, Scoate adevărul la lumină. Nu cred Nu cred în prieteniile interesate, Nici în cele, artistic, regizate; Nu cred în ura afișată Dar mi-e teamă de cea abil mascată; Nu cred
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
capcană întinsă pentru el și o puse la loc în scrinul întredeschis, deși ardea de curiozitate s-o citească. Se dedică în schimb astrologiei chaldeene, într-o încâlcită traducere grecească. Întorcându-se în bibliotecă, văzu cu ușurare că nimeni nu scotocise în scrin. În toamna însorită ce urmă morții lui Elius Sejanus, Gajus petrecea ore în șir citind sub porticul acela. Curtenii observară desele lui tăceri, înclinația spre singurătate, dragostea față de cărțile vechi și complicate. Constatară cu o admirație amuzată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se răzgândească, neliniștitul Callistus trimise cohortele pretoriene să-i dea de urmă prin saloanele, criptoporticurile, camerele și termele palatelor imperiale. Pretorienii se grăbiră, știind ce aveau de pierdut dacă nu-l găseau. Soarta imperiului fu hotărâtă atunci când un soldat care scotocea înjurând prin pavilionul de serviciu de pe terasele vechii Domus Tiberiana văzu o pereche de încălțări ivindu-se de sub o draperie. Bătrânul, care stătea ascuns acolo, crezu că veniseră să-l ucidă și-i implora bâlbâindu-se să-i cruțe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vedere. Prinse în piuneze pe pereți și stând întinse pe banchete printre tăvițele emailate erau sute de fotografii. Podeaua din jurul aparatului de mărit era plină de probe, developat și aruncate deoparte odată ce-și scoseseră la iveală imaginile. În vreme ce Vaughan scotocea pe masa principală, întorcând paginile unui album legat în piele, m-am uitat la pozele aruncate la picioarele mele. Majoritatea erau grosolane instantanee frontale cu mașini și vehicule grele implicate în coliziuni pe autostrăzi, înconjurate de privitori și polițiști, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o casă. Acoperind telefonul cu două unghii roz, se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Doar un minut mai durează. Adevărul e, îi zic, că i-am găsit numele într-o bază de date de la procuratură. Adevărul e că am scotocit prin arhivele medico-legale după toate cazurile de moarte în leagăn înregistrate în regiune în ultimii douăzeci și cinci de ani. Ascultând în continuare la telefon, fără să se uite la mine, își pune unghiile roz ale mâinii libere pe reverul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pasionat de cele petrecute, mai adăuga și el cîte ceva. - Absolut! Tata este imbatabil pe tema asta, nu-i așa? - Am donat muzeului tot ce se referea de aproape sau de departe la povestea asta. Nu prea e prudent să scotocim prin istoriile astea bune să aprindă imaginația minților slabe... Se pomeniră Întrerupți de zgomotul puternic al unui platou de argint care cădea pe podeaua cu dale. Ridicară cu toții ochii văzînd-o pe Jeanne care, rămasă În prag, scăpase platoul din mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Închis-o la loc, asta e tot. - Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau cu glas strident, strecurîndu-și mîna În buzunar. Rămase nemișcat, cu ochii holbați: - Cheile! Au dispărut! Lucas făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei. - Uite-le! - Nu se poate una ca asta, e o nebunie, e curată sminteală, dacă cineva mi le-ar fi luat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pătrunzătoare al cărei secret de fabricație Bretania pare să-l dețină dintotdeauna. Legătura cu continentul avea să fie curînd restabilită. La cafeneaua din port, Anne și mica chelneriță Împărțeau sandvișuri și căni cu grog celor care tocmai petrecuseră ceasuri bune scotocind insula În căutarea lui Nicolas și care făceau acum o pauză Înainte de a se reîntoarce pe teren. Sora lui Christian aprecia faptul că Ryan făcea parte din grup, atitudine care nu putea decît să-i atragă simpatia tuturor. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]