85,183 matches
-
de eseuri despre viitorul României, și toate sînt scrise de bărbați, ei bine, asta nu poate rămîne așa. Și cum să corijezi acest lucru? Foarte simplu, invitați o femeie să scrie. M.T.: Ce părere aveți despre corectitudinea politică aplicată unor scriitori de genul lui Francis Stuart, cunoscut pentru vederile lui pro-fasciste? V-am citit eseul "The Wartime Broadcasts of Francis Stuart edited by Brendan Barrington" (Emisiunile din timpul războiului ale lui Francis Stuart, publicate de Brendan Barrington) și mi s-a
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
emisiuni a spus niște lucruri atît de greșite! Nu folosea, de exemplu, cuvîntul "evreu", spunea doar "conspirația internațională a bancherilor". A făcut parte din mișcarea ideologică, aceea care a adus Holocaustul. Nu a atacat fizic pe cineva, dar dacă ești scriitor asta ai la îndemînă, deci, da, a făcut asta, iar după război și-a luat toate măsurile să se acopere. Era, și acest lucru e important, un bătrîn extrem de drăguț. Și un romancier foarte bun. Răul, răul politic care a
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
cu locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare. Textul de mai sus nu poate fi interpretat nici rasist, nici denigrator deoarece a apărut pe timpul lui Ceaușescu, mare prieten și admirator al Orientului. În plus, autorul este Vicente Blasco Ibáñez, cunoscut scriitor realist care a făcut vogă în perioada interbelică. Și mai convingător, Ibáñez a fost antimonarhist și activist de stânga (!). În general, în ziua de azi astfel de opinii nu mai sunt acceptate firesc, relaxat. Dacă ești "fan Occident" trebuie să
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Ioana Pârvulescu. O prejudecată nu se corectează prin verdicte nemotivate, unele absurde la rândul lor, ci prin testul adecvării la specificul disciplinei în care a fost enunțată. Așa de pildă, prejudecata "adevărului parțial". În ultimul deceniu, cei mai curajoși dintre scriitorii postbelici (curajoși și în sensul artelor lor poetice) au fost arătați cu degetul de a nu fi spus "totul", fără curiozitatea măcar de a vedea ce au reușit totuși să spună, mult, puțin cât a fost. Problema e greșit pusă
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
de a face ceva, de a găsi o soluție? Și tare mi-e teamă că nici astăzi nu ne-am vindecat, de vreme ce continuăm să desfigurăm operele, cu aceeași nepăsare și aceeași nepricepere în ce privește codurile lor specifice, codurile literare. Toți marii scriitori postbelici sunt astăzi puși la colț cu "decriptări" aiuritoare, imposibil de susținut cu argumente raționale. Reduse la similitudinile dintre firimituri de cuvinte, indiferent de sensul lor din operă, și lumea lui Ceaușescu, "interpretările" cenzurii, dar și ale publicului amator de
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
extraordinar colorist) e un simbol al partidului comunist. Dar să revin la Augustin Buzura și să spun măcar atât, că singurul monopol pe care l-a avut în bătălia cu cenzura, singurul monopol pe care îl poate avea un mare scriitor e monopolul asupra propriei formule auctoriale. Nu voi intra aici în detalii, dar subversivitatea romanelor sale înseamnă cu totul altceva decât similitudini aleatorii, înseamnă o întreagă cazuistică a "morții psihice", a reducerii omului la nucleotidă. Adică tocmai critica șopârlei, în
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
e un teren minat, amenințător parcă, înaintarea se face mai greu decât s-ar fi crezut"), care, neîncadrându-se în tiparele oficiale, trec în redacție drept "documentare de-a moaca", incapacitate de a observa "esențialul". I se reproșează "aerele de scriitor", e criticat că face "gazetărie de cenaclu", i se rețin textele de la publicare, iar după ultimul documentar, evocând un episod de muncă patriotică început cu cel mai sincer elan și sfârșit într-o coridă absurdă, este "demascat" politic și arestat
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
triadice, cel mai important. E codul palimpsestic, codul hermeneuticii canonice, care vine și el cu sperieturile lui, încă și mai intense decât teroarea politicului. E vorba de uimirea sensului, de uimirea în fața cuvântului viu, care ține de condiția însăși a scriitorului. Așa vede el adevărul lumii, în undire arhetipală (de aici, nevoia construcției, în interpretarea operei de rezistență, unor echilibre metodologice între pragmatică și metafizică): "Spaima de scris... Știu acum de ce mi-e frică să scriu... și amân cu tot felul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
tertipuri - (precum acest turneu care începe să se transforme într-o aventură periculoasă). Scriind e ca și cum aș umbla la cuvinte, care dincolo de sensul și întrebuințarea comună, au o latură periculoasă - un fel de focos al lor cu care se joacă scriitorul declanșând un fel de forțe amorțite care te iradiază... sensuri vechi se trezesc... stai cu ochii holbați și te uiți la hora cuvintelor - dănțuială, zbenguială, vârtej... Slăbești, ești "fermecat". Aștepți să te vindeci terminând ce aveai de spus sau lăsând
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
și câteva ieșiri pro domo În presa vremii (Între ianuarie 1937 - februarie 1938), biografia lui a fost răsucită, despletită și răstălmăcită politic, chiar din timpul vieții savantului (pe când locuia la Chicago). După popasuri diplomatice (oficiale), la Londra și Lisabona, vocația scriitorului și-a multiplicat sporul narativ, Început În România, alternând fericit cu a Profesorului ex cathedra, pentru care istoria religiilor a deschis un capitol fundamental În cultura universală a popoarelor. Primii pași au fost făcuți În Franța, ulterior, și pentru totdeauna
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
deschis un capitol fundamental În cultura universală a popoarelor. Primii pași au fost făcuți În Franța, ulterior, și pentru totdeauna, În USA. De acum Încolo, În aceeași ființă sălășluiesc armonios savantul (gândind și scriind În limbile franceză și engleză), cu scriitorul de limbă română. În câteva interviuri oferite unor reviste franceze și românești, Mircea Eliade motiva admirabil puterea de seducție pe care o are lexicul limbii În care s-a născut, propunându-i parcă instinctiv, revelatoriu, nuanțele adecvate În comunicarea așteptată
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
politică, n-are atribute de supraveghere ori de calificare. De rapt, nici atât! Iată de ce după 1940 (murise Nae Ionescu la 15 martie, iar el pleca În misiune diplomatică la 10 aprilie), În personalitatea lui Mircea Eliade s-a-ntrupat doar savantul și scriitorul. Prin prisma unei asemenea modalități de gândire - stenică, rațională -, a căutat să scrie o carte incitantă medicul Francisc Ion Dworschak intitulată În apărarea lui Mircea Eliade (două ediții - 2003, 2007), Criterion Publishing, București. Referințele noastre vizează „ediția a doua, revăzută
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Dworschak intitulată În apărarea lui Mircea Eliade (două ediții - 2003, 2007), Criterion Publishing, București. Referințele noastre vizează „ediția a doua, revăzută și adăugită”, 312 pagini, cartea fiindu-mi oferită, la Montréal (Canada) de dl. Alexandru Cetățeanu, președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români. Cartea beneficiază de un Cuvânt Înainte, redactat de Mac Linscott Richetts, un fost apropiat al lui Mircea Eliade, cu care a studiat la Universitatea din Chicago, el Însuși profesor la Departamentul de Filosofie a Religiilor la Louisburg College, din
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
se pronunța În cunoștință da cauză: „Cărțile despre care ați vorbit au apărut fără nici o problemă În Israel. Aproape toate recenziile au fost lungi și pozitive. Nu este o campanie Împotriva lui Eliade. El a Început și a rămas un scriitor și un cercetător de origine română până În ultimul moment, deși a devenit omul cel mai important În secolul XX care a scris despre religii [...]”. „E simplist să găsim la Eliade o legătură Între ideologie și cercetări” (sunt două dintre cele
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
ori perspicacitatea lui Cioculescu, fără volutele ipocrit-malițioase ale stilului lui Perpessicius, dar și fără recea chirurgie critică din cronicile lui Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu se distinge prin noutatea și curajul multora dintre analizele sale, îndeosebi, dar nu exclusiv, cele despre scriitorii clasici. Nici unul dintre contemporani n-a fost mai decis modern în preferințe decît el. , Vladimir Streinu are o popularitate incomparabil mai mică decît ceilalți mari critici interbelici, pe care însă n-o merită cîtuși de puțin. Recitiți-l și veți
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
este confortul cinismului. Rezumând: bunăstarea materială și intelectuală ce deschide vieții un orizont larg, liber, contrar oricăror conveniențe stânjenitoare, un orizont putem să-i spunem estetic. Este momentul existențial notat de Niccolo Machiavelli, moment pătruns în mod evident de stilul scriitorului, al autorului Mătrăgunii, mascat de mantia somptuoasă a omului politic, a consilierului principilor de tot felul. Prozatorul Machiavelli anticipează pe la 1500 viziunea stendhaliană asupra scrisului, părăsind misticismul dantesc sau imagismul medieval, sărind peste revoluția franceză ca peste toate celelalte evenimente
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
puțin la noi, zicerea clasică, fină și oricum elevată, s-a transformat în cel mai abject cinism de doi bani. Or, confortul, de care vorbeam, nu la acest tip primitiv de comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
și pasiune" se mărită cu primul venit, își vede ambițiile spulberate, apoi se sinucide. Pe de altă parte, îndrăgostit de Louise Colet, poetă pasională și "carnală", Flaubert cunoaște alcătuirea spirituală a Emmei Bovary. Louise e ardentă, posesivă. Dar "cei doi scriitori sunt astfel alcătuiți, încât trebuie să se așeze la masa de lucru în clipa în care sunt despărțiți trupește. Separați, își scriu pasiunea, o proslăvesc. își scriu zilnic. Cuvintele înlocuiesc gesturile... Totuși, Gustave își revine repede. Această exaltare îl înspăimântă
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
făcut din ea o carte!" Emma își datorează existența celor două femei care au mizat prea mult pe sentiment. Capitolele cărții, cu viață separată, sunt de fapt mici romane polițiste, în căutarea "răufăcătorului" care a invadat până la obsesie fantezia unui scriitor. Prin traducerea Aureliei Ulici, destinele revelate își demonstrează aceeași forță de a captiva." Ceea ce oamenii trăiesc este întotdeauna mult mai extraordinar decât ceea ce ei inventează". Patrick Pesnot.Necunoscuți celebri. Eroii de roman au existat cu adevărat. Traducere de Aurelia Ulici
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
90 de ani cîți avea cînd murise linia își păstrase aceeași eleganță. Pe cît îi îngăduiseră vîrsta și boala, părea să fi rămas o femeie frumoasă pînă în clipa din urmă. În capela de la Bellu venise puțină lume; din partea Uniunii Scriitorilor parcă numai Traian Iancu, însoțitorul unei jerbe bogate; de la Teatrul Național "I.L. Caragiale" nici o figură cunoscută, doar o coroană mare, din "flori pe virament", obiect de protocol lăsat acolo devreme, de nu se știe cine. Maestrul de ceremonii funerare - care
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
clasic al sumbrei meserii, trecea aferat de la catafalcul doamnei Logadi la supravegherea atentă a pregătirilor pentru altă înmormîntare; de zidul capelei stătea sprijinit capacul unui sicriu fastuos îmbrăcat în mătase roșie. Murise o activistă a mișcării sindicale internaționale, soția unui scriitor suprarealist cîndva, ajuns, cu vremea, un personaj de vază al zilei și se aștepta, probabil, venirea la ceremonie a unor importante oficialități. Nu știu de ce credeam că la plecarea doamnei Logadi ar fi trebuit să fie mai multă lume; mă
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
Catrinel Popa Cu cîtăva vreme în urmă, citeam în presa culturală o mărturisire a lui Nicolae Balotă, care - mărturisesc - mi-a rămas întipărită în memorie. Scriitorul pomenea acolo de fascinația pe care sunetele, cuvintele, expresiile limbii franceze au exercitat-o asupră-i încă de mic copil; de faptul că vorbirea acestei limbi îi apărea învăluită într-o aură de mister, distincție și eleganță, că îi impunea
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
la maxim. Astfel se derulează o mulțime de consecuții și cauzalități în care se amestecă fără restricții planul operei cu planul vieții. Textul literar devine document de comentat. Teoria literară care ne îndeamnă să facem diferență între autorul real, omul, scriitorul și personajul din Amintiri din copilărie e neputincioasă în fața unor astfel de pasaje: "Copil, Creangă a fost un solitar. Pățaniile care au fericit atîtea generații, mai cu seamă cele din primele două părți ale "Amintirilor din copilărie", fuga la scăldat
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
comentat. O mare diversitate de stiluri se prefiră cu această ocazie și lejeritatea aparentă a acestor notații, în interiorul unei "serioase" monografii, sparge tiparul și cîștigă cititorul. Apar astfel tot felul de amănunte captivante, cum ar fi istoria numelui lui Creangă. Scriitorul s-a vrut întotdeauna Ioan, Călinescu l-a botezat cu obstinație Ion. De ce? Iată o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
o explicație care-i va supăra pe mulți călinescieni: "Ion are ceva din "humuleșteanul", "Țăranul din Humulești", expresii ale superiorității comentatorului și inferiorității celui comentat, pe cînd Ioan răsună mai cărturărește, mai distant". Un personaj scos din uitare e fiul scriitorului, Constantin, căruia i se creionează un portret complex, nicidecum doar caricatural așa cum îl știam. Pentru asta se citează scrisori, se compară caligrafii, fizionomii, se adună deci cu o grijă de colecționar împătimit mici fragmente și se reface arheologic piesa originală
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]