1,566 matches
-
sau pur și simplu să ne aducem aminte de un gest, o vorbă, un tic... Ne pleacă prietenii, parcă nici timp nu mai este să stăm de vorbă, să ne bucurăm de ce avem. Ce prietenii literare ți-au marcat destinul scriitoricesc? Moartea prematură a tatălui meu, Ștefan, preot de țară, interbelic școlit la Bârlad, Huși și Cernăuți (azi Ucraina) m-a marcat esențial. În vara anului 1971 (eram pregătit să trec în clasa a XII-a), decesul lui, pe fondul Tezelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
premiile și medalia jubiliară "Poesis 25 de ani". Nu va lipsi excursia cu lecturi de poezie la Muzeul Țării Oașului din Negrești-Oaș... A.B.Sunteți poet, publicist, editor, director de revistă, o carieră artistică în care ați îmbinat atât talentul scriitoricesc, cât și pe cel de manager cultural. Unde vă regăsiți cel mai mult? Vai! Se pot alătura atâtea atribuții pentru unul care scrie pe ...vagoane de vânt?! "Carieră", ziceți. Am lucrat la câteva instituții de cultură din Satu Mare (Casa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acceptase, la Constanța, dar tocmai atunci era în scandal cu conducerea universității. Așa a fost să fie, precum zice românul... A.B.Pentru cei ce vă cunosc mai puțin, se știe că ați debutat în revista "Familia". Cum era atmosfera scriitoricească / de redacție din acea vreme? Ce personalități scriau atunci? Da, am debutat în Familia (nr. 1, 1973) cu o prezentare a poetului Ștefan Aug. Doinaș: "Un voluptos al imaginii: George Vulturescu". Nu cunoșteam pe nimeni din redacție, nu fusesem niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai îndrăznit-o Mircea Nedelciu, marele prozator al generației optzeciste. Ne întâlneam, mai ales, în librăria editurii Cartea Românească, sau prin subsoluri, unde patrona Florin Iaru. S-a prăpădit, în mod absurd, poetul Ștefan Drăghici, de la Călărași. Primele mele pierderi scriitoricești s-au numit Jacques Byck, care m-a îndemnat să rescriu "Țiganiada", proiect realizat la începutul anilor '80, ai aceluiași secol de pomină. În capitolul 6, tovarășii comisari draci participă pun de-o orgie numită congres, prilej pentru mine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Th. Ionescu, George Corneanu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Ioana Pârvulescu, Floarea Țuțuianu, Victor Scoradeț, Silviu Stănculescu, Ioana și George Geacăr, Mircea Draganescu, Doru Mareș, Victor Petrescu, Dumitru Ungureanu. Timp de 12 ediții, cu unele mișcări conjuncturale, acest juriu și grup scriitoricesc atașat Concursului au rămas neschimbate. Cu o foarte bună publicitate făcută prin serviciul de specialitate al Postului Național de Radio, Concursul a putut fi cunoscut în toată țară, până în cele mai îndepărtate ascunzișuri ale ei, de aproape toți cei interesați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întâlniri, cu cât pe acea vreme nu începusem să scriu, nu întrevedeam acest traseu ulterior, iar acumulările din acei ani mi-au prins bine, ca om în primul rând, și au conturat răspântiile viitoare și înălțimea de gând și întrupare scriitoricească spre care ar fi trebuit să năzuiesc. Pe parcurs, relațiile, fie ele și accidentale, mi-au scos înainte nume a căror activitate am recunoscut-o și m-am străduit să o cultiv, care au devenit adevărate modele. Printre ei scriitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prin anii '50, în limbajul epocii. A.B.Descrieți o zi din viața Dumneavoastră. Ziua lui Emil Iordache, astăzi, de exemplu, a fost foarte dificilă și plină, datorită faptului că am început cu o noapte lungă, am plecat din locul scriitoricesc de întâlnire pe la 3 dimineața, am apucat să trag un pui de somn, de la 8 dimineața la 10 am avut un curs la masterat de literatură comparată, am avut apoi mai multă alergătură și câteva probleme pentru un motiv personal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
informatori. Astfel de pagini dezvăluie fața reală și extrem de hidoasă a relațiilor existente între scriitorul nealiniat ideologic și Securitate. (Convorbiri literare, nr. 9, septembrie, 1998) SCRIITORII ÎN CAZARMĂ O utilă și necesară carte, cu o selecție de documente privind viața scriitoricească din decembrie 1947 pînă în ianuarie 1962 (limita permisă de lege pentru acces la Arhive fiind de 30 de ani de la consemnarea evenimentelor) a apărut recent, la Editura Libra, Cazarma scriitorilor (Documente), ce îl are ca realizator pe Marin Radu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe Marin Radu Mocanu. Materialele sînt grupate pe cîteva tematici, cu titluri nu totdeauna adecvate, însoțite de punctul de vedere al realizatorului volumului. Marin Radu Mocanu motivează afirmarea accentuată în spațiul românesc a realismului socialist ca "venind dintr-o stîngă scriitoricească interbelică solidă". Afirmația este cel puțin hazardată și ruptă total de contextul real de după invadarea țării de tancurile sovietice. Se scapă din vedere interzicerea, marginalizarea sau închiderea în pușcăriile comuniste a scriitorilor care nu și-au "însușit ideologia marxist-leninistă" sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care criticul, curajos, îl și face. Mihai Beniuc apreciază lucrarea ca "întunecată de proverbe, de superstiții, poezii pentru copii... Intenția lui e oarecum turtită de aparatul prea bogat" etc. Finalul stenogramei este de o stupizenie nemuritoare: Este necesar întărirea frontului scriitoricesc pentru că dacă partidul nu are un front de oameni care trăiesc și muncesc cinstit, cu relații principiale, înseamnă că slăbim forța acestei uniuni". Acesta era nivelul și aceștia erau scriitorii fruntași, cum îi gratula partidul, care reprezentau literatura oficială, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fără monarh și fără dinastie"; și, în concluzie, "din toată inima, întorcîndu-ne ochii de la trecut, cu grija numai a viitorului, ca adevărați progresiști strigăm: Trăiască Republica Populară Română!". Implicat și angajat total în publicistica epocii, va fi singura mare personalitate scriitoricească care va participa, ca simplu ziarist, la procesul lui Ion Antonescu și va fi între primii semnatari (3 decembrie 1944) ai unui pamflet la adresa marelui om politic Iuliu Maniu. Și tot el va fi primul critic literar român, ne atenționează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
literare" (cum se consemnează în procesul verbal nr. 1, aflat în arhiva Asociației), în vederea constituirii unei Filiale a scriitorilor din Iași. În deschiderea întrunirii, Mihai Novicov, secretar al Societății Scriitorilor din R.P.R., susține conferința Despre principiile de reorganizare a activității scriitoricești, prin care va demonstra că literatura și arta sînt "un instrument de luptă în mîna clasei muncitoare", iar între sarcinile ce revin scriitorimii, două erau esențiale: "cultivarea realismului socialist" și, la fel de importantă, în evidenta penurie de scriitori corespunzători ideologic, "recrutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
temeinică pregătire elementelor celor mai talentate ridicate din mijlocul oamenilor muncii, cît și de a pregăti cadre necesare diverselor sectoare ale muncii literare". Demne de reținut sînt și indicațiile privind propunerile de candidați: "Veți propune în primul rînd tinere elemente scriitoricești, talentate, active, cu perspective de dezvoltare și cu o atitudine sănătoasă, principială în muncă. În al doilea rînd veți propune și tovarăși care au manifestat interes pentru problemele literaturii, fie în cadrul dezbaterilor în cenacluri și cercuri literare, fie ca autori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
majorității căreia îi revine sarcina să ofere aceleași drepturi minorităților și să le ocrotească, primatul individului asupra grupului, pluralitatea partidelor politice, libertatea de opinie, ca și, evident, libertatea pur și simplu". O tăcere vinovată s-a așternut și în lumea scriitoricească, unde cine critică colaboratorii comunismului este imediat amendat. Monica Lovinescu se vede nevoită a-l contrazice pe Nicolae Manolescu pentru care "procesul comunismului s-a făcut în România doar în literatură", afirmînd că nici un scriitor nu a fost "certat" de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
parte, statutul prevede și condițiile în care se poate pierde calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor". Congresmenii află că noul statut nu mai prevede calitatea de membru stagiar, motivată pînă la această adunare de necesitatea ridicării rapide de noi cadre scriitoricești, de întărire a frontului nostru literar. În contextul în care numeroși scriitori se aflau în închisorile comuniste, o mică parte reușise să fugă în străinătate, iar cei care refuzau să colaboreze au fost excluși în momentul transformării Societății Scriitorilor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
deloc de politică vreo jumătate de secol - lăsându-i pe comuniști să facă ce voiau! -, după decembrie ’89 ne punem toate nădejdile În politicieni și În mass-media. Societatea civilă este aproape la fel de amorțită ca și Înainte, lumea de vârf, intelectuală, scriitoricească mai ales, fracturată sau anesteziată de un fel de nostalgie după tirajele și drepturile de autor de „altădată”, uitând că acestea, tirajele umflate erau tipice pentru o dictatură polițienească și ideologică și că, În „viziunea” stăpânirii, noi trebuiam să funcționăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am fost invitat niciodată În calitatea mea de romancier; dar, citind splendida nuvelă thomasmanniană Tonio Kröger, am reușit, cumva, să „situez” această „neînțelegere”, această „discrepanță” de „temperamente” și „stiluri”. De fapt, nici Ardealul nu m-a sprijinit la Începuturile mele scriitoricești și trebuie să le mulțumesc „miticilor” bucureșteni de a-mi fi acceptat - chiar dacă nu Întotdeauna În sensul metaforelor mele! - primele romane. „O mie de pagini despre uimire”, s-ar putea, Încă o dată, intitula aceste pagini și să nu se Înțeleagă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alătură În scrisoare și un chestionar ce trebuie completat și pe care de curiozitate vi-l transcriu: Chestionar Numele - Prenumele Pseudonime folosite Locul nașterii (oraș, sat, județ, țară) Data nașterii (ziua, luna, anul) Profesiunea de bază Funcția actuală Studii Debutul scriitoricesc (locul, anul) Lucrări publicate (În ordine cronologică) Lucrări sub tipar Colaborări la reviste (românești și străine) Referințe critice despre opera Dvs. Alte informații pe care le socotiți utile dicționarului Adresa O fotografie Mă adresez Dvs., deoarece știu de la Gabriela unele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ruso-caucaziene, atentatele teroriste din 11 septembrie 2001 de la New York și Washington au striat amintirile, au desfigurat obrazul umanității întregi. A urmat monstruosul atac din gara Atocha, de la Madrid (11 martie 2004) - un alt loc în care poposiserăm în periplul nostru scriitoricesc. Proiectul însuși al construcției europene, care însoțise ca un nimb simbolic „săgeata” Expresului Literar, s-a poticnit în scepticismul francezilor și al olandezilor, cu prilejul votării Constituției europene. Nimic nu a mai fost ca înainte, și acest sentiment al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tuturor „verigilor” traseului - asta se vede foarte bine la a treia escală a Trenului!), Thomas o face însă cu o neștirbită bună dispoziție și cu o spontană autoironie (strategia omului inteligent), care îi ridică permanent cota la bursa simpatiilor „caravanei” scriitoricești. Vine în sfârșit și momentul când nerăbdarea noastră este răsplătită. Bucate multe și gustoase, vinul - așijderea. Mai ales cel alb, excepțional. Grupurile se fac și se desfac. Îl cunosc, prin intermediul lui Alexa Rousseau, care se dovedește o mediatoare abilă, tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
voci de stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a fost greu să-i privesc mâinile cu pielea vânătă, translucidă, ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii săi, au ceva deviat în ei. O epocă întunecată, dură, fără compromisuri, nu tocmai pe placul omului modern. Mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
locală, care recită artistic, pentru cei care nu cunosc prea bine franceză, și varianta în engleză a poemelor. Să nu ne scape, care cumva, mesajul. Totul a fost prevăzut. Îl aplaudăm pe bătrân - semn că l-am acceptat în breasla scriitoricească. E fericit și ne strânge cu gratitudine mâna. Scena îmi amintește de veleitarii culturali, cu mulți bani, de la noi, care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare să comită gesturi de caritate: sponsorizează editarea unei cărți sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
feroviară din Tallin, oraș în care am stat o săptămână cu Vitalie, acum șapte luni, sosiți într-o „expediție” literară, din care a rezultat un număr de Contrafort consacrat realităților cultural-politice ale Estoniei de azi. Fusese, am impresia, primul „desant” scriitoricesc basarabean în aceste locuri după un deceniu de la despărțirea noastră ca foste „republici-surori”. Iar pentru a ne regăsi, a trebuit să ne ridicăm mai întâi vizele de la Kiev - semn că „divorțul” n-a fost o glumă. Estonienii ne întâmpină sobru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne spune, pe scurt, câteva date despre pitorescul edificiu în care ne aflăm. Cel care i-a așezat temelia a fost tânărul Thomas, personaj important în istoria Estoniei, cvasimitologic. Când fata, îmbrăcată în costum național, rostește numele strămoșului venerat, asistența scriitoricească își ațintește ochii spre Thomas Wohlfahrt, conducătorul Trenului Literaturii. Acesta, sub presiunea numeroaselor priviri amuzat-iscoditoare, se face mic de tot și se grăbește să ne asigure că nu-i vorba de el și că la fel de greșit ar fi să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă singur într-acolo. Andrei Bodiu, Adrian Popescu, VITALIE CIOBANU și eu preferăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]