1,568 matches
-
disimulări deveniseră marea sa preocupare, principala sa miză. Când își recapitula viața, ajunsese să înțeleagă și să recunoască: sub aparența ei de femeie puternică, de succes, ea ratase pe cel puțin două planuri. Intelectual, se alesese praful de vocația ei scriitoricească, dacă va fi fost. Adam Wellington o transformase dintr-o mișcare în păpușa sa de lux, în minunata, neasemuita sa păpușă vie, în mașinăria sa sexuală sofisticată și perfectă, în carafa lui cu tinerețe fără bătrânețe și ea consimțise fără
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
Pe la jumătatea anului 1982 mă sună Ver-cenco, șeful efectiv al Uniunii Scriitorilor din URSS și-mi propune, la alegere, o călătorie în Cuba sau în Vietnam. Nu ascundea nicicum că e vorba de o răsplată pentru faptul că la congresul scriitoricesc din Moldova acceptasem în cele din urmă să rămân secretar pentru un nou termen (adică să nu mai pot scrie), iar lucrul acesta îi oferise ocazia lui G. Markov, președintele US, să raporteze "acolo sus lui Brejnev" că "a reușit
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
a fost și Francisc Păcurariu, cu o nouă reeditare a românului „Labirintul”, cel care reconstituie cu mult dramatism zilele întunecate ale Dictatului de a Viena, dar și Melania Cuc, scriitoare și ziarista, pictorița, poeta, eseista și romanciera, cu o activitate scriitoriceasca dintre cele mai bogate. Micuța de statura, cu un zâmbet cald și cuceritor, Melania Cuc e o zvârluga de femeie care nu stă locului o clipă, dăruindu-se cu ardoare și vieții culturale a românilor din zonă, participând la expoziții
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în mediul literar-academic prin prezența celor mai apreciați (și predați) scriitori contemporani: Toni Morrison, Phillip Roth, John Updike, John Irving, Joyce Carol Oates.Există însă mai multe curente de opoziție: hipster-ii din Portland, școala de scriitori din lowa, multiplele identități scriitoricești ale Californiei. „Conexiunea Alecart" e un grup de scriitori meta-realiști (cum își spun ei), în majoritate texani, cu un dram de idealism neo-marxist și preferând minimalismul. Eric Williamson definește scriitorul că pe un idealist înfrânt care reflectă realitatea printr-un
ALECART, nr. 11 by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Science/91729_a_92900]
-
întâia jumătate a veacului XX), al doilea epocii 1945-1989, marcată de "logica sinuoasă" a evoluției social-politice, al treilea, în fine, e consacrat anilor de "tranziție", până în 2001. Studiul, pe de o parte, prezintă în date concrete organizarea instituțională a vieții scriitoricești (conferințe ale Uniunii, organe de conducere, statutele cu modificările succesive, publicații etc.), iar pe de alta pune în relație aspectele organizării cu producția literară propriu-zisă. Un accent special este pus pe înfățișarea relațiilor dintre scriitori și puterea comunistă, aceasta văzând
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
că am călcat pe aceleași coridoare ale liceului Carol I din Craiova cu acest mare poet român) a fost condamnat la moarte pentru poezia Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Actualii epigoni ai comunismului au reușit să țină izolate forțele scriitoricești din diaspora. De ce oare? Abia acum, din presa internațională (nu cea românească) am aflat de mai multe despre minunații poeți și scriitori Herta Müller și Richard Wagner . Marea veste despre succesul Hertei Müller mi-a parvenit În premieră din Hong Kong
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o epocă conține un foarte nuanțat portret al controversatului scriitor Eugen Barbu. Colaborator într-o vreme al revistei de tristă amintire "Săptămîna", Dan Ciachir a avut șansa (?) de a sta în apropierea lui Eugen Barbu în momente cruciale pentru cariera scriitoricească a acestuia (scandalul de plagiat care a urmat apariției romanului Incognito), i-a cunoscut lașitățile și orgoliile, prieteniile și rivalitățile literare, strategiile și tehnicile de dezinformare și discreditare a unor persoane, devenite într-o vreme cartea de vizită a revistei
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
creator al propriului destin se reduce până aproape de nulitate, oricare ar fi răspunsul lui Oedip, în varianta Enescu-Fleg, la întrebarea Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de unealtă. Ideea de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
de fericire: prima rămâne pe pământ, a doua se topește în eter... Maniheismul cărții, pentru care existența poate fi înțeleasă mai ușor dacă e privită ca un câmp de bătălie între bine și rău, conferă o autoritate de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată prin frumoasa limbă românească în care autorul scrie și prin reducerea redundanței stilistice, ceea ce îi conferă o remarcabilă fluență. Deși poet, Constantin Clisu este, în proză, imun la tentația
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
o carte atestînd flegma unui spirit malițios, la care vitriolul sufletesc se îmbină cu ascuțimea intelectului. De atunci titlurile succedîndu-se într-o cadență aproape anuală au făcut din olteanul născut la Balș, fostul județ Romanați, o figură de indubitabil blazon scriitoricesc. Un autor stupefiant în accepția nobilă a termenului. Simplu spus, Pandrea se numără printre acele talente care apar grație unei tiranice predestinări de gene. Să fi vrut să facă altceva și pînă la urmă tot la hîrtie se întorcea. E
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
română și manifestările sale, chiar și eforturile de a-și apropria noul limbaj venit de la Răsărit, nu au făcut obiectul agendei (nici a celei ascunse, nici a celei vizibile) a săp--tămânalului Veac Nou. Însă, cu toată ponderea nesemnificativă a artei scriitoricești românești în paginile săptămânalului, operația de deconstruire a prezenței sale, pe parcursul anilor 1944-1954, poate oferi observații folositoare pentru înțelegerea mai nuanțată a statutului avut de aceasta în epocă. La finele anului 1944 când este lansat Veac nou, viața literară românească
Instrumente ale „agitației culturale” în perioada 1944-1954 by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7321_a_8646]
-
spună că M. - personajul principal, cel care explorează ținutul abandonat, provincia, cel care visează să transforme marginea într-un Centru - face parte din Familia Mareș. Cărțile mai vechi (antedecembriste?) ale lui Radu Mareș își desfă- șurau argumentele sub semnul orgoliului scriitoricesc. Ale sincronizări și ale competiției. Odată cu Ecluza, trecem către o literatură care depune mărturie. Scriitorul apelează și la mărturiile istoricilor de performanță, ca Ioan Chindriș, atunci când scrie - pe larg - despre istoria locurilor. Transcrie documente tulburătoare când recuperează „adevărata istorie” a
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
De unde și gradul sporit de interes pentru lectură. Reconstituirea vieții unei iubite, unui menaj, detaliu cu detaliu, aproape că transformă „Jurnalul post-mortem” întru-n jurnal antum. Drama se desfășoară într-un spațiu geografic și spiritual cunoscut, cu nume din lumea scriitoricească a Iașiului, aducând la lumină episoade pierdute în anonimatul relațiilor interumane. De subliniat excelenta idee de tratare a subiectului: o mare dramă în tangență cu realitatea de după... Cartea, cred, este cel mai prețios omagiu ce se poate dedica ființei dragi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93029]
-
văzând realmente, nu imaginându-mi, trecutul și viitorul copiilor mei în instantaneul de pe covor, toate acestea declanșaseră un tip de sedimentare care avea să se cunoască în scrisul meu concret, intelectiv, abia peste câțiva ani. Din păcate pentru autenticitatea mea scriitoricească, nu mă număr printre oamenii care susțin că n-ar putea să trăiască fără literatură, fără scris : bogăția vieții, ficțiunile ei care-ți permit să trăiești de mai multe ori în același timp sunt mult mai largi. Primii care mi-
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
preferată, căreia îi comunicau în avans ce reținuseră de la cursul anterior (cum ar fi faptul că „Bataille ăsta avea o problemă cu femeile“), și unde și-au format o mulțime de alte idei parțial greșite despre o mulțime de lucruri scriitoricești. La un moment dat, dintr-o conversație de la cafeaua de dimineață cu Doru, despre Esterhazy, au reținut că scriitorii poartă mereu un carnet la ei, pentru a nu scăpa vreo fluturare a inspirației. Prin urmare, la puțină vreme, Mira - care
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
accesat o resursă infinită, ai intrat în contact cu eternitatea. Shams al Tabrizi, dervișul care a fost maestrul lui Rumi, unul dintre cei mai mari poeți ai lumii, numește asta „am un Alif“ - adică un moment cu Dumnezeu. În limbaj scriitoricesc, eu traduc asta ca „moment de inspirație“. Când ai un bebeluș în brațe, timpul „orizontal“ se contractă, iar cel „vertical“ crește, ca mecanism compensatoriu ; la mine așa a fost. Poate că de aceea există la noi, românii, vorba că „cine
Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1768]
-
facă ceva ca să-i circule mai mult numele, să afle lumea cine este, ce lucrează, cum se dedică problemelor obștești... Stația de radioficare nu-l mai mulțumește, deși nu poate nega faptul că aici a căpătat chiar și puțină experiență scriitoricească. A reținut de la română că mulți scriitori au iubit sportul!... Ce-ar fi să încerce și el? Să scrie, asta e! Cum de a pierdut timpul până acum? La treabă cât nu-i prea târziu! Din ziua în care l-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Zilele în care proaspăta autoare de romane se înfuriase, se dăduse cu capul de toți pereții, se măcinase, făcuse să crească tensiunea din pasta pixului, acele zile în care degetele se încovoiaseră peste colile A4 într-o convulsie potrivnică actului scriitoricesc, în care se certase ca la ușa cortului cu fagotul și în care simțise că i se zbârcește creierul, și asta nici măcar din cauza prea multor circumvoluțiuni, se încheiaseră. Tristețea fagotului meu era gata. Când primi telefon de la editură că mâine
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Editura Tradiție (care scanează cimitirele Bucureștilor și ne dă lista comentată a monumentelor istorico-artistice de acolo, cu o puzderie de fotografii) și binevenitul excurs coordonat de Radu Călin Cristea, la Muzeul Național al Literaturii Române, prin vreo două sute de locuințe scriitoricești din istoria literară a Capitalei (Literaturile Bucureștiului, sau Despre memoria fără amintiri, fotografii de Ion Lazu și Dan Vatamaniuc). Despre acesta din urmă scriu acum, fiindcă mi-a turnat cu boierească mărinimie în cupa amintirilor o sumă de nostalgii catifelat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și atunci se simte, bietul, un fir de nisip pe fundul acestei ipotetice mări. E o neputință descurajantă, aceea de a nu mai putea anticipa o postumitate ... glorioasă, reparatorie. În plus, fenomenul de globalizare a dus la crearea unei elite scriitoricești continentale (universale) care a luat locul literaturilor naționale, l-au trimis la colț pe scriitorul care se voia bardul sau povestașul unui neam. Că zice cititorul majoritar, obosit și el de globalizarea de la locul de muncă: De ce să mă încurc
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
la un moment dat numele lui Victor Hugo, cu o butadă a clasicului: "o revoltă întărește guvernul pe care nu-l răstoarnă". Nu butada e importantă - ea nu e citată ca teză, e un simplu ornament în conversație - ci blazonul scriitoricesc pe care pelicula lui Leconte îl afișează discret și-l poartă cu o anume demnitate. Un blazon simptomatic pentru modul cum cinematograful european (să nu uităm: doar cu cîte o premieră pe ecranele autohtone, la douăzeci-treizeci de peste Ocean) poate brava
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
talentați, ci și bolnavi, bătrâni sau de-a dreptul săraci.” Și, un alt fragment din acest articol care ar trebui citit de toți cei care doresc să se informeze corect despre Uniunea Scriitorilor: „Unde-i, apoi, mă întreb, codul onoarei scriitoricești, solidaritatea de breaslă a celor care atacă din interior structurile actuale ale Uniunii? Din acest trist război nu are nimeni de câștigat, proliferează doar vulgara satisfacție a unora de a asista la terfelirea unor nume de autori respectați. Un proces
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3704_a_5029]
-
realitatea existentă a culturii, remarcă Alexandru Paleologu, nu recunoaște aproape nimic, nu muzica, nu arta, nu literatura, nu poezia, numai filosofia și aceasta parțial, numai Platon și Hegel”. Aria livrescă a lui Cassian Maria Spiridon se completează și cu nume scriitoricești mai recente, dovadă a împrejurării că deschiderea d-sale pentru trecut nu se cantonează într- o etapă a „maeștrilor” mai îndepă rtați în timp, apți de idealizare. Cîțiva tineri poeți de odinioară (vai, cît de scandalos de repede trece timpul
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
aspirații nerealizate, minată în tot ce constituie viața normală a femeii, invadată de spaimă și trac, arzând ca o vâlvătaie, sângerând prin toți porii, exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
substanță umană și de spirit critic. În fapt, micro-lumile românești din afara granițelor naționale nu au făcut decât să reia în mic modelul de acasă, constituindu-se în bună măsură ca duplicate ale unui climat extrem de familiar. Aceleași vanități și orgolii scriitoricești, partide, facțiuni și bisericuțe, gelozii și invidii, dificultăți de articulare a unor proiecte comune și de coagulare a unei minime solidarități intelectuale. Câțiva autori străluciți, înconjurați de un plancton de veleitari grafomani, publicând în reviste obscure (cât mai neaoșe cu
Viață rescrisă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10738_a_12063]