4,809 matches
-
cum vânează șalăul și știuca dimineața și în amurg, ar aduna fișe pe toate speciile de faună și floră, ar studia surâsuri, râsuri și hohote de râs, de la cristalin până la mugetul înfuriat al mării, ar face o colecție completă de scule de pescuit și restul pieselor de echipament, ar învăța să danseze "lambada" și să bea toate porcăriile de prin baruri. Până la urmă ar scoate din acest morman de fișe un personaj tip care o va prezenta pe ea, cu titlul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nerăbdare în așteptarea timpului viitor, în renașterea sa continuă. Da, ați ghicit, mă aflam în deltă, în inima comunei Crișan. Eram singur, aveam un cort, un ceaun cu pirosteie, un săculeț cu făină și un pumn de sare. Aveam niște scule de pescuit rudimentare, dar eram fericit, fără aparat de ras și radio, cu o barbă de vreo opt zile, bronzat, coșit de țânțari și cu ochii sclipitori de tihnă. Mi se terminase bateriile de la lanternă, mi se terminase și carbidul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Era totul normal, cum nu se mai poate mai frumos. Deodată, într-o seară, dispre canalul din stânga, a apărut o lotcă. Întâi am văzut o barbă mare, roșcovană, sub o frunte înaltă, inteligentă și încă un om. Aveam puse trei scule la crap și mi-am zis: lasă-i să treacă, în deltă nu trebuie să te superi dacă-ți întrerupe cineva fericirea de a fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe ei îi păstrez vii în suflet, și nu numai pentru că de la ei am luat primele lecții în ale pescuitului. Pe baltă, în zbaterea nopții ce se lasă fugărită de zorii aurii, când începeam pescuitul, sau în amurg, la strânsul sculelor, ni se părea că rămânem nedespărțiți pentru totdeauna, dar timpul nu ne iartă, și fiecare, la rândul lui, pleacă undeva pentru a nu se mai întoarce vreodată aici. Când ajungeam pe malul apei, păstram ordinea: locul cel din stânga era al
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai mult printre dinți. Se auzea vag, ca un zvon de poveste, niște găgăituri, apoi din ce în ce mai deslușit, iar moșul era numai urechi. Napucase să-și monteze sculele de pescuit când, pe cărarea pe care venisem apăru... un boboc de gâscă. Cred că venise pe lume în anul acela, căci nu-i crescuse decât ceva pene pe aripi și niște tuleie pe corp. Dar era alb și voinic
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pescari, pentru a se întoarce la mal, în alt loc, poate mai bogat în hrană, o fac tot în cârd, nu pleacă niciodată câte una sau două. La vreo sută de metri, bobocul nostru a cârmit-o spre stânga, în fața sculelor noastre de pescuit și, pe moment, am crezut că vrea să meargă spre suratele lui, dar s-a oprit la acea distanță, chiar în fața noastră. Mirarea noastră era la culme. - Scoateți acum lansetele și puneți cuburi de mămăligă. Dacă aveți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Uneori, moșul îl îmbia cu bomboane din buzunarul hainei, dar el, sătul, le refuza cu toată politețea. - Eu cunosc pe stăpânul acestor gâște, am mas la el într-o seară, venisem cu niște treburi prin sat, dar îmi luasem și sculele de pescuit. Bobocul abia ieșise din găoace. Atunci l-am remarcat, era altfel decât ceilalți confrați ai lui, mai mare, mai vioi, mai frumos. Atunci l-am învățat să mănânce bomboane și biscuiți, adusesem pentru copii omului. Pe urmă, tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
părăsea definitiv și blândul și înțeleptul moș Bâcu, decanul tagmei noastre. Țin minte că la înmormântarea lui au venit aproape toți pescarii din urbea noastră. Purtau în picioare cizme de cauciuc, în spate rucsacul, și pe un umăr, husa cu sculele de pescuit. A fost mare jale! Uite așa s-a întâmplat cu "hăitașul" nostru. ...Și astăzi, când afară viscolește, stau în căldura camerei, și privesc aburul abia mijit care iese din cana de lut cu vin fiert, înșirând pe clipe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ta, lasă ușor deschis la gât pieptarul și bagă înăuntru cămașa ca să iasă pielea la iveală, așa... să se vadă cât ești de albă și de dulce. Lanțul lasă-l să atârne mai jos, așa, măria sa n-are timp de scule și podoabe, l-am văzut eu cum căta spre măria ta în timpul sfeștaniei... Doamne, da’ frumoasă te-ai mai făcut. Are dreptate vodă să se uite așa. Ai grijă cu Zamfira, că-i rea și blestemă. — E nebună, săraca. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru mânăstirea Arnota și pentru zestrea fetelor. Dacă ai ceva nevoie, să-mi spui, să-mi trimiți vorbă prin meșteri. Vreo nevoie, cine știe... — Sărut mâna. Ușa se închise în urma lor, doamna inspectă încă o dată încăperea și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Stanca. — În noaptea asta, cu rădvanul, însoțiți de o escortă călare pleacă spre Adrianopol vel logofătul Diicu, vel spătarul Mihai, unchiul nostru și credinciosul nostru văr Preda Pârșcoveanu. Doamnă, scoate-ți inelele și brățările și caută pe la prieteni bani și scule scumpe. Aur, aur, aur, să le luăm ochii și mințile, ca să-și schimbe poruncile. Io Constantin Voievod nu vrea să plece la Odrii. Marele spătar Mihai îl privea pe domn și nu-i venea să-și creadă ochilor. Nu mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el și îmi cumpărai de la magazinul din comună alta. În sfârșit blondul inginer sosi într-o bună dimineață și ne luă cu el pe câmp. Nu era nici un șantier, urma să se deschidă. Ne dădu să ducem în spinare niște scule, alți oameni veneau cu țăruși, ajunserăm la câmpie întinsă. Inginerul bătu un țăruș colorat, aranja trepiedul și ne trimise în depărtare cu alți țăruși. Ne spuse să ținem unul în mână. El se așeză în fața trepiedului ca un fotograf, se
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rece se năpusti înăuntru, înțepându-le obrajii cu mii de fire de nisip. Arabii își înfundară nasul în burnusuri, ghemuindu-se cât puteau de bine. - Închide ușa, urlă Marcel. Șoferul râse și se urcă în mașină. Luă pe îndelete câteva scule de sub tabloul de bord, apoi, fără să închidă ușa, dispăru din nou în ceață, undeva înspre botul mașinii. Marcel se văită: - Poți fi sigură că ăsta n-a văzut în viața lui un motor. - Liniștește-te! spuse Janine. Deodată tresări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de frig. Astăzi însă, spațiul prea mare, lucrul părăsit, butoaiele uitate prin colțuri, cu doagele prinse la bază într-un singur cerc și desfăcute la celălalt capăt ca tot atâtea flori mari de lemn, rumegușul ce acoperea bancurile, lăzile cu scule și ferăstraiele mecanice - totul te ducea cu gândul la un loc lăsat de mult în paragină. Priveau în jurul lor, după ce-și îmbrăcaseră flanelele vechi și pantalonii decolorați și cârpiți, și șovăiau. Ballester nu-și lua ochii de la ei. - Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bine să ia ființă că s-a și spart. Dorea să se întoarcă acasă, la băiat, la Fernande, la terasa lui. Tocmai atunci Ballester vesti sfârșitul lucrului. Ferăstraiele se opriră, începură fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tine, ai restanță și la Întreținere... Și, una peste alta, ca s-o spunem pe șleau, fătuca asta de la pagina a cincea nu se uită la moaca ta nici dacă o legi la ochi. Te-ai dilit? Tu ai pus sculele-n pod de multă vreme, ai rămas cu uitatul și cu oftatul. De-aia bei și cânți Pușca și cureaua lată, ce bărbat eram odată. Erai, că umblai din creangă-n creangă ca o pasăre pribeagă și mă rugai pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cap. Dar se face că tot o văd, prin cearceaful ăla, n-am scăpare. Nevastă-ta ce zice? Se trezește din somn, că mă simte stresat, și spune hai, mă, Sandule, culcă-te, dacă n-aș ști că ai pus sculele-n pod aș zice că te-ai Îndrăgostit și fierbi de dor. Gore și Gicu ciocnesc din nou halbele, iar câțiva stropi de bere sar pe fața de masă. Apoi varsă câteva picături pe jos. Să fie pentru fantoma lu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
smoală al altor planete. S-ar putea întâmpla ca efectele secundare ale civilizației să le depășească pe cele principale. Trăim indescifrabile amurguri. Tehnica își spune cuvântul. Ciobanul de astăzi are telefon mobil și ascultă casete cu manele. Internetul este o sculă genială. Să-i strunim însă la timp efectele secundare! Stresul - acest copil-problemă al lumii moderne. Degetele cu care facem cruce declanșează și trăgaciul armelor de foc. Pășim într-o lume dură, imună la nostalgii. Echilibrul e monoton. Progresul mizează pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și au întărit-o. 14. Cînd au isprăvit, au adus înaintea împăratului și înaintea lui Iehoiada argintul care mai rămăsese. Și cu el au făcut unelte pentru Casa Domnului, unelte pentru slujbă și pentru arderile de tot, pahare și alte scule de aur și de argint. Și, în tot timpul vieții lui Iehoiada, au adus necurmat arderi de tot în Casa Domnului. 15. Iehoiada a murit bătrîn și sătul de zile. La moarte, avea o sută treizeci de ani. 16. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
tiraj, desigur nu chiar așa ci în stilul ușor democratic nerespectând adevărul; gașca grămadă la Decan, exmatriculată din toate facultățile și căminele studențești din țară și probabil ziaristul Omicron promovat în funcție! M-aș mira să nu fie acum... mare sculă de basculă! În plus barmanul nostru a fost concediat, pierzându-și locul de veci ce-i fusese hărăzit iar bufetul nu a mai fost inclus în circuitul meu turistic, fiindcă de atunci nu mai găseam acolo nimic de glojdeală. Dincolo de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul." 52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului. 53. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale. 54. După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul." 52. Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului. 53. Și robul a scos scule de argint, scule de aur și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale. 54. După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el, și s-au culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
sau un manechin î la Chirico, dar țopăind spasmodic, ca galvanizat. în totul, un poem de Iaru lasă impresia pestriță și deosebit de plastică a colajelor lui Duchamp, a uleiurilor lui Magritte, a halucinațiilor paranoic-critice ale lui Dali, a cutiilor cu scule sau ceainice emailate ale noilor americani (Jasper Jones sau Oldenburg). Dialogurile și verbele foarte frecvente dau o senzație de lume învîrtejită, de mecanism absurd. Iaru se străduiește să producă efecte optice, acustice, sinestezice, cel puțin două-trei pe fiecare vers, sacrificând
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Totuși, sunt mari șanse pentru ore suplimentare. Ai marfa? Da, zâmbește Hector și scoate o pungă cu două casete video În ea. Stabilim să ne Întâlnim la Lojă săptămâna asta, iar eu o roiesc cu viteză mare spre casă, cu scula Învârtoșată În chiloții mei uzați de fiecare dată când trec pe lângă vreo pizdă de calitate. În seara aia stau acasă, singur acasă, deși asta e treaba mea, nu a lui Ray Lennox sau a altui puțoi. Am o felie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ray? — Nici vorbă. — N-ai avut noroc? Te-am ginit cum Îi dădeai târcoale la cantinazi dimineață. — Ne, se fute numa cu recomandare. Am auzicăi obsedată de mărime. Află de la celelalte gagici, precum Karen Fulton și gașca, cares tipii cu scule foarte mari și se fute numacu ei. — Atunciai cam ieșit din cursă, ă? râd io, gândindu-mă la faza când am tras o rundă cu cumnată-mea Shirley. — Puțoi tupeist, zice Ray cu un zâmbet firav pe față. Ascultă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]