2,171 matches
-
de la ea. Acasă, băiatul se întoarse de la școală și citea o revistă. Fernande îl întrebă pe Yvars dacă totul a mers bine. El nu-i răspunse, se spălă în spălătorie, apoi se așeză pe bancă, cu spatele rezemat de zidul scund al terasei. Deasupra lui atârnau câteva rufe cârpite, cerul era străveziu, și, dincolo de zid, se întindea marea blândă din fiecare seară. Fernande adusese rachiul de anason, două pahare, cana cu apă rece, și se așeză lângă bărbatul ei. El îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pavilionului. Primarul, care avea proporțiile și, sub ochelarii înrămați cu aur, înfățișarea unei nevăstuici amabile, părea absorbit în contemplarea ursuză a ploii. Dar un surâs încântător i se așternu pe chip de îndată ce-l zări pe d'Arrast. Își îndreptă trupul scund, și făcu repede câțiva pași înainte, încercând să-l strângă în brațe pe "domnul inginer". Chiar atunci o mașină frână în fața lor, de cealaltă parte a micului zid care împrejmuia curtea, derapă pe lutul ud și se opri de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
până la spital. Mașina străbătu mai întâi niște străzi noroioase și ajunse curând într-o piață pătrată, destul de mare. Printre bălți, lutul roșu mai păstra încă urme de cauciucuri, de roți de căruță și de copite. De jur-împrejurul pieței se vedeau case scunde, cu tencuiala felurit colorată, iar în spatele lor se înălțau cele două clopotnițe rotunde ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți lungi, se ridică și ieși, ținând în palma deschisă, în așa fel încât să poată fi văzută, o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de ce, o vedea în același timp în închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda de bun venit. Ieșiră din grădină, străbătură mai multe străzi noroioase și ajunseră în piața publică plină de gropi, care părea și mai mare din pricina caselor scunde aflate jur-împrejur. Deși ploaia nu se întețise, apa curgea acum șiroaie pe tencuiala zidurilor. Prin văzduhul spongios, vuietul fluviului și al copacilor ajungea, înăbușit, până la ei. Înaintau cot la cot, d'Arrast, călcând greoi, bucătarul, cu pasul hotărât și elastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de mâncare gătită. Uneori câte o femeie, în mână cu o farfurie sau o unealtă de bucătărie, își arăta pentru o clipă în prag chipul curios. Trecură prin fața bisericii, apoi pătrunseră într-un cartier vechi, strecurându-se printre aceleași case scunde, și, pe neașteptate, se auzi deslușit vuietul fluviului nevăzut, în spatele cartierului de colibe, pe care d'Arrast îl recunoscu îndată. - Bun. Acum te las. Pe diseară, spuse el. - Da, în fața bisericii. Dar, în timp ce-i vorbea, bucătarul îl apucase pe d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-a ridicat. Înaltă, dreaptă. Rămâne o clipă așa : statuară, osoasă. Încearcă, șovăind, un pas. Bâjbâie, își găsește echilibrul, înaintează spre fereastră. Își lunecă palma dreaptă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai dadaismului. Mare gălăgie produce un cvartet de tineri pletoși și transcendenți. Este identificată sora autorului, o pianistă spălăcită. Un obraz feciorelnic lunecă încetinit, cu o privire mioapă. Amfitrionul delicat și afabil trece îndatoritor de la unii la alții. Agil și scund, elegant, în costumul scump și simplu, gri. Obrazul ras proaspăt, cu umbre fumurii. Palmele pe care le tot ridică, în întâmpinarea unui alt oaspete, sunt însă mari și lungi, nepotrivite cu trupul. Se povestește despre pregătirile spectacolului, despre febri litatea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
odată se ridică, mișcarea atât de violentă clatină paharele. Tresărim, surprinși. Mesele din apropiere au resimțit de asemeni șocul, ca un fel de ruptură. Toate capetele se întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în vârstă, înaltă, cu o cască de păr des, de-un arămiu înnegrit și bizar, ca și ochelarii mari, fumurii. Ușor încovoiată peste bastonul din dreapta. — Ăsta e directorul teatrului local, își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe care o căpăta glasul Inginerului sau căldura calmă și ironică a gazdei. Vocile se uneau, ridicându-se în înaltul holului, risipite prin ușile laterale spre camerele din jur. Prin ușa din dreapta, apărea marginea albă a unei canapele largi și scunde. Pe banda de perete până la ușa următoare înflorise o mască neagră din lemn, un cap îngust de african botos și buzat, cu coarne și urechi de bizon. Se vedeau, în fund, peretele acoperit de rafturi cu cărți, colțul unui birou
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi surprindea prin observații de o neobișnuită bruschețe... Dacă membrii grupului Hariga n-ar găsi printre ei nici unul care să-i semene, ar trebui imaginat. Un bărbat, să zicem, brun, cu chipul alb delicat și cu brațe puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și umerii drepți, ciolănoși. Zvâcnind ca un arc sau încremenind multă vreme, pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
răcit, singur : bărbat ! Jefuit de iluzii, înfruntând incendiul zilelor, urletul lor rece, înfometat. În amețeala serii, se clătina camera părintească : scaune desperecheate, dulapul pătat, masa rotundă, pe trei picioare groase, patul bolnavei, lângă care se revăzu șezând pe un taburet scund, martorul trupului asediat. Bătăi de aripă lovită, pe cuvertura albă, degete galbene, sche le tice, pielea pergamentoasă, striată de riduri. Degetele se închideau, în răstimpuri, în bulbul pumnului. Convulsii scurte, un geamăt, paharul înalt, plin de apă, pe care femeia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Câmpul alb al patului... Fiul aplecat asupra muribundei, s-o revadă. Trăsăturile s-au stins sub asaltul bolii și glasul a amuțit. Mișcări lente, răni cicatrizate, solzi reci, urmele vârstelor de-o clipă, pe care nu le urâm destul. Camera scundă, ca o cutie : pacea unei după-amiezi de vineri, în care moartea torcea, răbdătoare, iar cel rămas viu se naște, târziu, prin brutalitatea acestei separări, bărbat, în sfârșit bărbat. Abia acum, maturitatea... ce-o fi asta ? Un plus de revoltă și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor pasiv
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
1917. CARTEA ÎNTÎI 1 Sub cerul cenușiu de toamnă ca un clopot uriaș de sticlă aburită, spânzurătoarea nouă și sfidătoare, înfiptă la marginea satului, întindea brațul cu ștreangul spre câmpia neagră, înțepată ici-colo cu arbori arămii. Supravegheați de un caporal scund, negricios, și ajutați de un țăran cu fața păroasă și roșie, doi soldați bătrâni săpau groapa, scuipîndu-și des în palme și hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop. Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
își aduse aminte și se sui pe scăunelul de lângă stâlpul de brad. Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbândă mare. ― Aide, băiete, nu-ți fie frică, murmură plutonierul înfricoșat către caporalul scund, luîndu-i de spate și împingîndu-l ușor spre condamnat. Caporalul se apropie dârdâind, neștiind ce să facă. Se uită înapoi și, la un semn al plutonierului, întinse brațele spre ștreang. ― Jos tunica! strigă atunci generalul, cu voce groasă. Militarul în uniformă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
picior, cu mâna în șold, cu ochii închiși, parcă i-ar fi fost teamă de lumina soarelui. Zărindu-l așa, Apostol Bologa își reaminti brusc că l-a văzut în Zirin, la execuția lui Svoboda, instruind în spatele spânzurătorii pe caporalul scund și negricios care avea să fie călău. Apostol se scutură ca de un gândac grețos și se urcă în automobil fără să se mai uite la el. Numai când porni mașina, întoarse capul. Ilona era în poartă; gura zâmbea, ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război, vorba lu` Mircea. Vorba lu` Eminescu, Sandule, el a scris scrisoarea a treia și a mai scris și altele, printre care Împărat și proletar. Pe bănci de lemn, În scunda tavernă mohorată, unde pătrunde ziua printre ferești murdare... Ehe, ce-mi plăcea la școală, fraților, n-am luat note mari, ba chiar am rămas și corijent, dar nu la română, româna mi-a plăcut, la chimie eram timorat, dacă pot
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
arată ale vieții vii mizerii. Nu de războaie, chin și crudă moarte - De-adîncul gol al inimei te sperii. Deci într-o seară-ajung mergând departe Pe uliți strâmte și prin pieți deșarte, Sub zidul unei case vechi și negre, Cu trepte scunde și cu ușe sparte. Aud din întru țipăt și suspine, Aud cum unul bate pe-oarecine, Iar cel bătut țipa strigând mai tare: "Te rog, bătrâne, dă, mai dă în mine ". {EminescuOpIV 406} Ei stau uimiți. Giafer pe scări se
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
C-un negru văl de jale, căci Sarmis a murit, Iar chipu-i - cel din urmă în lungul șir de regi - Sub vălu-i ca pe-o umbră, abia îl înțelegi. De-odată crâșcă fierul în dosu-unei firide. A unei tainiți scunde intrare se deschide, De sub o mantă lungă se-ntinde-o albă mână, Ce ține o făclie aprinsă de rășină, Care îi bate-n față și-i luminează chipul... Pe-un stâlp tăiat, orlogiul își picură nisipul. Brigbelu ce cu Sarmis
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
e bolta presărată; Din fundul lumii; ce se pierde-n zare, Prin rumeni aburi luna se arată Iar din bordeiu ce sta lângă cărare, Prin ochiul prins unei ferești rotunde Se-aude plâns, se vede luminare Și în căldura locuinței scunde O mamă mișc-un leagăn cu piciorul Și la scânciri c-un cântec ea răspunde. Și-au adormit încet, încet feciorul, - Sub a lui leagăn a împins o piatră - Gândirea ei spre viitor ia sborul. Mai licuresc cărbuni colo pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un sfredel asupra ei! Spaima ancestrală iarăși se întorsese; era beznă în plină zi. Se ruga să nu pățească ceva... dacă tânărului îi trece prin minte să profite de ea se poate opune? Nu își dădea seama, era înalt sau scund? Îi bănuia puterea iar ochii lui iscoditori aveau un farmec aparte și o țintuiau pe perna înflorată. Oricum, era bărbat și în cazul unei încăierări nu ar fi avut sorți de izbândă. Se făcu mică în partea ei de mașină
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă, cu mușcata veștedă lângă casierie, am trecut pe lângă ruinele cu zugrăveală albastră ale unor case ca din Malte Laurids Brig-ge, pe lângă bătrâne întorcînd mirate capul după mine, am înaintat cu moartea în suflet printre curți cu plozi în cărucioare și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Moara Dâmbovița, care făcea un zgomot îngrozitor. In față, tot atât zgomot făceau tramvaiele vechi, cu clopoțel, care treceau pe șosea. Am trăit douăzeci și cinci de ani în acel bloc al lui pește, în apartamentul ce mi se părea întunecos și scund ca o peșteră de câte ori veneam dintr-o tabără. Ai mei jucau zilnic remi sau tabinet. Am avut radio cu clape și ochi magic, și televizor rusesc "Rubin 102". Apoi un televizor alb-negru românesc, apoi unul color, în camera surorii mele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]