7,237 matches
-
și câți ani are, putea să-i fie tată lui Sorinel. Deși...cred că este mult mai tânăr decât mine. (își face cruce și scutură din cap) Doamne, iartă-mă! Că nu știu ce-mi trece prin cap. Maria mai scutură o dată din cap și se uită speriată la ceas: aoleeu, cât timp am pierdut cu amintirile astea care mă potopesc la fiece răscruce de ani! Își aruncă din nou privirile printre crengile teiului de vis-a-vis. Scrută cerul sfâșiat de crengile
CAP. 5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383081_a_384410]
-
Să-mi amintesc de tine cînd se va coace grîul, Cînd păsări, în lumină, pe veci s-or fi zidit. Și, totuși, vine vara, și-o secetă solară Presimt cum mi se lasă în fiece atom, Ca neatinsa creangă mă scutur de povară Și mă transform în ploaie și-n umbra unui pom. Referință Bibliografică: Răcoarea din urmă / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile
RĂCOAREA DIN URMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383090_a_384419]
-
Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce ar putea fi completată cu observația că niciun copac nu va folosi în noul ciclu de viață vreo
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
de cer din vârful teiului desfrunzit. Ochii i s-au umezit. Voia să izbucnească în hohote de plâns dar amintirile trăgeau de sufletul ei zdrențuit: întoarce-te, întoarce-te la noi! Trăiește din nou clipele alea fericite! Fericite? S-a scuturat, parcă cineva îi aruncase în cap o găleată de murdărie. Iar a oftat. Eh!.. Atunci nu-mi dădeam seama de amploarea păcatului în care mă aruncasem cu trup și suflet. Amândoi ne cufundaserăm într-o aventură pasională, fără să mai
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
înțelept: - Vedeți-vă, mă, de treabă! Vreți să bag întreprinderea în rahat? Credeți că numai ea va fi scuipată? Hai, liniștiți-vă, că se satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o cu „problemele”. Maria, iar a oftat: pe mine nu mă „scuturase” nimeni. Tot mai pluteam pe valul visului înmiresmat. Nici nu mi-
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
întreprinderea în rahat? Credeți că numai ea va fi scuipată? Hai, liniștiți-vă, că se satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o cu „problemele”. Maria, iar a oftat: pe mine nu mă „scuturase” nimeni. Tot mai pluteam pe valul visului înmiresmat. Nici nu mi-am dat seama că tovul nu mă mai cheamă
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o cu „problemele”. Maria, iar a oftat: pe mine nu mă „scuturase” nimeni. Tot mai pluteam pe valul visului înmiresmat. Nici nu mi-am dat seama că tovul nu mă mai cheamă să „rezolvăm probleme”. Atunci mi-a înmugurit în suflet neliniștea de care mă feream. Acea neliniște chinuitoare, când știi că
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
ale unei lumi „ce gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
ale unei lumi „ce gândea în basme și vorbea în poezii” acum pe cale de dispariție. Au rămas ici colo doar scheleții ideilor, insectar de fluturi uscați și veștezi care încearcă să-și ia zborul din vitrinele de muzeu, să-și scuture aripile de praful vetust al istoriei și să-și picteze straiele de împrumut în culorile de sepie ale gândirii seculare, desacralizate. Lipsit de expresivitatea poetică omul riscă să își piardă contactul cu frumusețea de vis a voalului care împodobea cândva
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
poate, -n trecut... Cu ochii-nfipți în fluturi vii, Zburau aiurea ca-ntr-o sferă, Venind călare, ca spahii, Parcă din altă emisferă. Întins-acum, pe trandafiri, Acoperea culori și fluturi, Scuipând lumină-n amintiri, În ochi, ca roua ce o scuturi, Pierdută în culori de roșu ... Citește mai mult "De ce ești trist și-ngânduratși stai așa, în neputință,Când gingășie ai săpatPe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri,Pe umeri îi creșteau petaleși singure, ca pentru miri,În camerele
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
poate, -n trecut...Cu ochii-nfipți în fluturi vii,Zburau aiurea ca-ntr-o sferă,Venind călare, ca spahii,Parcă din altă emisferă.Întins-acum, pe trandafiri,Acoperea culori și fluturi,Scuipând lumină-n amintiri,În ochi, ca roua ce o scuturi,Pierdută în culori de roșu... IV. DECLIN OPALIN, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Mă-ntrebi deseori cine sunt, Te-ntreb deseori cine ești... Mai spune-mi, te rog, un cuvânt, Atunci când privirea
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
așa, Semilună cum era, A-nceput să numere Un veac, două, trei, O eră, două ere Și, din două emisfere, Două jumătăți de sori, Cu un pumn de stele, S-au unit deasupra ei, I le-a dat, Le-au scuturat, Câteva au scăpărat Lângă casa de pe lac, De unde Un moșneag A bătut dintr-un toiag, Până a despicat Muntele, crângul, lacul - Pesemne s-a întors Dumnezeu Cu fața La el. 7 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: Citește mai mult Era
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
la ochiși așa,Semilună cum era,A-nceput să numereUn veac, două, trei,O eră, două ereși, din două emisfere,Două jumătăți de sori, Cu un pumn de stele,S-au unit deasupra ei,I le-a dat,Le-au scuturat,Câteva au scăpăratLângă casa de pe lac,De undeUn moșneagA bătut dintr-un toiag,Până a despicatMuntele, crângul, lacul -Pesemne s-a întorsDumnezeuCu fațaLa el.7 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto:... XI. ADEVĂRATUL LEVANT, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr.
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Ah, tunet în cer și-n inima ruptă, Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere stau pe liniștea suptă De tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzică nouă, de împrumut! Lupii se-ntorc în haită, călare, Din sec și arpegiu - gol așternut - Pentru disprețuri, pentru scalare! Ah, liniștire, netulburare, Rupe din cerul scurtelor nopți
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mult Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!Ah, muzică nouă, de împrumut!Lupii se-ntorc în haită, călare,Din sec și arpegiu - gol așternut -Pentru disprețuri, pentru scalare! Ah, liniștire, netulburare, Rupe din cerul scurtelor nopți
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
XXI. CALE-N DAR, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016. Mă retrag într-un exil, Până-n luna lui april, Să mă-ntorc la începuturi Și să-mi construiesc pe scuturi Floarea florilor ce scuturi. Mă retrag în cânt de nai, Până-n lunile de mai, Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască - Timpu-ncearcă-o cheie-n broască. Mă retrag în nod de funii, Până-n luna unei iunii, Să mă-ntrec în salt de ciutur
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Să-mi pun stelele podoabă, Să-mi fii rob, eu să-ți fiu roabă - ; Cerul cară ... Citește mai mult Mă retrag într-un exil,Până-n luna lui april,Să mă-ntorc la începuturiși să-mi construiesc pe scuturiFloarea florilor ce scuturi.Mă retrag în cânt de nai,Până-n lunile de mai,Să mă-ntrec în nefirească Săritură cu o broască -Timpu-ncearcă-o cheie-n broască.Mă retrag în nod de funii,Până-n luna unei iunii,Să mă-ntrec în salt de ciuturși
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri ... XXVII. PE CINE-NTREB DE DUMNEZEU?, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Cu liniștea mă prind de timpul rece, Cu lipsa ta mă scutur de pe ram, Pământul se desprinde de la geam, Iar malurile mării vor să plece. Și când lipsesc din mine - nu te am; Cu liniștea mă prind de timpul rece. Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece, Pământul se desprinde de la geam
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mă sece Și mă priveam în ochi și răspundeam, Răspunsul morții - tot ce mai aveam; S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece? 2-3 septembrie 2016, Constanța ... Citește mai mult Cu liniștea mă prind de timpul rece,Cu lipsa ta mă scutur de pe ram,Pământul se desprinde de la geam,Iar malurile mării vor să plece.Și când lipsesc din mine - nu te am;Cu liniștea mă prind de timpul rece.Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece,Pământul se desprinde de la geam
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016. Oare Este soare Peste floare De cicoare? Oare doare Când mai moare? Și din boare De răcoare, Și rumoare, Și splendoare, Și candoare, Iese-un flutur Și mi-l scutur Peste-un țurțur Din pridvorul casei mele, Părăsit de rândunele. Oare-n aur De balaur Șade-un faur Cât un graur, Pe tezaur? Oare vine, Cu mâini pline, Pentru mâine Și poimâine, O mireasmă, O fantasmă, O idee, O femeie
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mai putea suporta bătăile, înțelese că viața ei nu era închisă, mai era ceva, se simțea vinovată. Acea dimineață când l-a întâlnit pe Eugen, i-a schimbat radical viața , a determinat-o să lupte, să înfrunte monstrul, să se scuture de teroarea lui, să-și caute libertatea, viața pe care o pierduse cu aproape doi ani în urmă, când bărbatul iubit se transformase în fiară. Acum era liberă, va știi, ce să facă cu propria libertate? Va căuta, să învețe
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385342_a_386671]
-
transpira abundent. Fără să spună vreun cuvânt a mers în baie și a sunat ”salvarea”. După 15 minute, tremurul mâinilor se accentuase, Olga reușise cu greu să-l determine să se întindă pe canapea. Din când în când corpul era scuturat de convulsii, simțea că are stări de vomă. Nu știa ce să facă, doar îl ținea de mână și îl mângâia pe frunte. Echipajul de pe Salvare l-a consultat, medicul a ordonat să i se facă un sedativ : ”e pe cale
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
iar lângă el câțiva chituci din lemn de fag. Focul duduia în sobă, oamenii veneau, cu mult timp înainte de sosirea trenului, erau țărani din satele învecinate plecați la oraș, să rezolve diferite daraveli. Se auzea bocănitul bocancilor la ușă, se scuturau de zăpadă, apoi intrau în mica încăpere. După ce-și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau de sobă și-și
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
și lepădau bocceaua într-un colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau de sobă și-și încălzeau mâinile înghețate. Căciulile din blană de oaie erau scuturate de zăpadă direct pe podea, când mâinile se dezmorțeau, scoteau tabachera cu tutun și foița, dacă nu aveau, mergea și o bucată de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
mai mult, mai puțin , sau așa este bine. În ce-l privește pe tătâne-tu, ia hapurile și îngrijejte-l, că mai ai nevoie de el. Ușa scârțâi și în prag se opri un țăran cu o paporniță-n mână, își scutură picioarele, apoi intră în sală. -Hai fă-i muiere, nu mai sta afară, să închidem ușa, că se face frig. -Nu intru mă, că e fum de tutun și nu-mi face bine. Stau mai bine afară. -Apăi stai acolo
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]