3,089 matches
-
Vladimir Tismăneanu: Ceea ce nu face decât să confirme teza mea că, În absența procedurilor impersonale și a credibilității clasei politice, politica postcomunistă lasă loc pentru practicile magiei politice. Se așteaptă rezultate supraomenești, se crede că poate țâșni apă din piatră seacă, că orbii vor Începe să vadă ș.a.m.d. Aceste lucruri sunt de obicei fenomene de disperare socială. Cu cât nivelul de Încredere socială este mai scăzut, cu atât e mai mare disponibilitatea de a investi În tot felul de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Occident. Neverosimilă era și ideea că locul cu pricina ar putea înlesni mărturisirea. Mi-a spus data morții și deodată n-a mai fost cu putință să te țin la o parte de acea dispariție. Lumea a rămas goală, sonoră, seacă. Prenumele tău a răsunat de mai multe ori, precum ecoul unei incantații zadarnice. Dintr-un reflex de grabă în fața morții, din respect pentru ceea ce se cuvine în fața ei, imaginea unui sicriu înconjurat de coroane și de chipuri plânse mi s-
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei. Cazul ei Însă nu este singular: la fel procedează toate celelalte ucenice. Informația care, probabil, a cântărit cel mai mult În portretizarea ei ca prostituată se află chiar la mijlocul fragmentului citat: „din ea au ieșit șapte demoni”. Notația lucaniană, seacă, strict jurnalistică, va deveni un fel de „carte de vizită” a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima În nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al banilor. Tot de aici, și numai de aici, aflăm că Iuda ar fi fost casierul, corupt, al apostolilor. De la Marcu până la Ioan are loc nu o simplă evoluție, ci de-a dreptul o răsturnare de percepție. De la informație jurnalistică seacă se ajunge la pamflet demolator. Moartea lui Iuda Moartea lui Iuda ridică mari probleme și semne de Întrebare din cauza relatărilor diferite pe care le Întâlnim la Matei și În Faptele apostolilor (Luca). Am văzut că Matei introduce, singurul dintre evangheliști
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
propriu-zisă. „Speculațiile teoretice separate de acțiune și neangajând viața și-au trăit traiul.” E timpul ca teologia să-și regăsească vocația holistică, pentru a Împrumuta un termen din filozofia științei, adică să nu se mai lase fragmentată Între o episteme seacă, scolastică, și un pietism sentimental, lipsit de susținerea dogmatică. Cum ar trebui să răspundă Biserica celor trei exigențe? „Să-L trateze pe Dumnezeu ca Dumnezeu, nu ca pe un obiect, ci ca pe Subiectul prin excelență”; „să țină cont de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
, Vasile (28.II.1947, Valea Seacă, j. Bacău), poet, eseist și critic literar. Este fiul Victoriei (n. Chiorcea) și al lui Nicolae Bardan, țărani. După absolvirea Liceului „George Bacovia” din Bacău (1965), urmează Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București, pe care o termină în 1978
BARDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285638_a_286967]
-
sau, uneori, spontan, fără o cauză anume. Se disting: semne funcționale (durere brutală, cu junghi atroce la nivel submamelonar, ce iradiază în umăr și în abdomen); dispnee, mai mult sau mai puțin intensă, ce survine mai ales la efort; tuse seacă, uscată, chinuitoare. Semne generale - se evidențiază semnele de șoc sau asfixie, cum ar fi: fața palidă, apoi cianotică; respirație rapidă și superficială; puls mic, tahicardic; tensiune arterială coborâtă, anxietate. Din punct de vedere fizic, se observă: un hemitorace imobil, cu
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu vin, țuică ori coniac, se înființase Costică Jambru. Slab, urât și pirpiriu, cu ochi holbați și haine de căpătat, țiganul era cel mai vestit gurist din Șuțu. Acordeonul lui întărit cu șfară scârțâia dar, când omul scotea un „ah !”, seca la inimă pe cei mai simțitori. Veniți de departe, socrii mici se odihneau, băuți, sub chilote, într-o cămăruță rece. în timp ce nașa împodobea mireasa, nașul, cu sticla, își chema invitații din sat. Ca să-l păcălească, ai lui Miuță legaseră poarta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
tot ești aici, poate mă ajuți și pe mine. Îi Întinse niște mărunțiș. ― Am venit după niște țigări. Bărbia lui Milton se lăsă, scoțându-i În evidență gușa, iar sprâncenele i se ridicară În semn de neîncredere. Cu o voce seacă, spuse: ― Acum ar fi o ocazie bună să te lași. Se auzi o altă Împușcătură, de data asta mai aproape. Morrison sări, apoi trase un zâmbet. ― În mod sigur Îmi face rău. Și e din ce În ce mai periculos. Apoi zâmbi larg. ― Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mici. Unde toți se căsătoresc Între ei. ― Doctorul Phil și el a spus despre asta. ― Da? ― E numai din vina mea. Dădu mohorâtă din cap. ― Ce? Ce e din vina ta? Nu se poate spune că plângea. Glandele lacrimale Îi secaseră și pe obraji nu-i curgea nimic. Dar chipul ei făcea grimasele plânsului și umerii i se scuturau. ― Preoții spun că nici măcar verii primari nu e voie să se căsătorească, spuse ea. Verii de-al doilea e În regulă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu timp. Propria mea existență! Și cum nu mai avea unde să se scurgă, timpul nu mă afecta. Îmbătrâneam într-un ritm pe care-l stabileam eu... două secunde o dată la o mie de ani! Și dacă acest rezervor va seca vreodată, nu aveam decât să îl deschid în spate și "apa" va năvăli înăuntru redându-mi timp. Îmi puteam elibera timpul propriu și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
privesc consternați. — Taci din gură cu prostiile astea, se oțărăște împărăteasa la el. Mi se face pielea de găină. — Chiar trebuie să mă scormonești atâta prin rană? hârșâie la un moment dat bătrânul printre dinți. Abia mai poate vorbi. Îl seacă la inimă. — Nu ajung cu degetul până în interior și sonda mă ajută să aplic unguentul, explică răbdător doctorul. Șterge cu buretele urmele de sânge coagulat de pe piele și face semn unui tinerel să panseze rana cu o bandă de stofă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tențele lui și ale bătrânului Pollio s-a luat inițiativa creării unui tezaur militar, și cum el însuși l-a sfătuit să alimenteze cu o sumă mare de bani acest fond de stinat veteranilor. A trebuit să scoată din piatră seacă șaptesprezece milioane de sesterți și să i doneze în numele principelui și al lui Tiberius Nero. Plus făgăduința că acest gest se va repeta anual. Alt mijloc n-au găsit care să fie pe placul contribuabililor și al Senatului. Dimpotrivă! Până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de frumos pe țărmul mării, învecinat cu Pompeii. Și, nu departe, se zărește Muntele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
facă singură de râs în public. Mai bine și-o alungă din minte pe cutra asta și se gândește la Scribonius Libo, la ce să-l învețe să spună. Să găsească un mod de a-i vârî în căpățâna aia seacă că nu e bine să-l atace pe Trio Ful cinius. Începe să râdă încetișor. Pe Fulcinius a reușit deja să-l sperie. A acceptat să joace rolul nătărăului. Toate atacurile vor fi concen trate împotriva lui Primarius Nato și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dumnezeul Cel Adevărat. În jurul lui, luptătorii - ațâțați - au început să facă prinsori. — Eu pariez pe Anubis, rostește tare o voce din ultimele rânduri. Pun rămășag... Tracul adorator al lui Mithras întoarce mânios capul în spate: — Ce-i în mintea ta seacă? Crezi că egipteanul ăsta cu față de câine poate să se pună cu Zeul Soarelui? — Bă, deșteptule, îi răspunde un altul, tu nu vezi cu ce bot mare și lung e înzestrat Anubis? Și e cu totul și cu totul din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în jur, căci îi e teamă să nu fie comparat cu Augustus, care asistă la jocuri cu voioșie. Capul i-a alunecat în jos. Și-l ridică și-și reazemă ceafa mai bine. Cum să-i bage în căpățâna aia seacă lui Drusus că un om politic trebuie într-adevăr să ia parte la petrecerile poporului, să se arate apropiat de el în timpul peripețiilor cursei de care, pe parcursul luptelor sau al piesei de teatru? Să se vadă că împărtășește emoțiile, dorințele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu îndrăznesc să facă nimic, nici să călătorească, nici să ia medicamente, ori pur și simplu să bage ceva în gură fără să consulte astrele, dar... Râde forțat: — Dar sunt momente când vechea noastră divinație mi se pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Misteriul cel sânt Căci vorba voastră sună ca plâns la cununie, Ca cobea ce îngînă un cânt de veselie, Ca râsul la mormânt. {EminescuOpI 26} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îngerii săi Palida-mi umbră în albul munte, Să-mi pui cununa pe a mea frunte, Și să-mi pui lira de căpătîiu. {EminescuOpI 27} Am uitat mamă, am uitat tată, Am uitat lege, am uitat tot; Mintea mi-e seacă, gândul netot, Pustiul arde-n inima-mi beată. Numai prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să-mpil; Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale; În jos plecat-am ochii-naintea feței tale, Stătând un îndărătnic - un sfiicios copil. La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacă... Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund; Mi-ar fi părut mai bine-n pământ să mă cufund, Cu mînile-amîndouă eu fața îmi ascund Și-ntăia dată-n vieață un plâns amar mă-nneacă. Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni Și singuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar fața ei frumoasă ca varul este albă. Prin vânt, prin neguri vine - și nourii s-aștern, Fug fulgerele-n lături, lăsînd-o ca să treacă Și luna înnegrește și ceru-ncet se pleacă Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă - Părea că-n somn un înger ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Și cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier, Sboară pasările toate De neagra străinătate; {EminescuOpI 183} Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sânul, Codrul - frate cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cânii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fără prea multă minte ca mine ar face bine să se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale. Fără îndoială că așa mi-ar fi spus și tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră la un râu. Apa din albie era secată de-a binelea. În față se ivi un munte golaș presărat cu granit. Ajunși până în vârful său, văzură un alt munte, uriaș, ce se înălța semeț în zare cu piscurile înzăpezite. Era atât de înalt și de falnic încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]