1,533 matches
-
peregrinus"), pe turcește Tuğrul sau Toğrül, totodată numele unuia dintre fondatorii dinastiei turcești "selgiucide", din ramura oguză (vide supra), simbol comun al semințiilor turanice sau "altaice", repus în uz pentru o perioadă sub regimul horthyst. În anul 2006 liderii autonomiștilor secui din România au început să afirme din nou afiliațiile turanice (turcice) ale secuilor și au semnat un protocol de colaborare cu autonomiștii uiguri din fostul Turkistan, astăzi parte a Chinei. De altfel Ferenc Csaba, unul dintre lideri explică încheierea acestei
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
selgiucide", din ramura oguză (vide supra), simbol comun al semințiilor turanice sau "altaice", repus în uz pentru o perioadă sub regimul horthyst. În anul 2006 liderii autonomiștilor secui din România au început să afirme din nou afiliațiile turanice (turcice) ale secuilor și au semnat un protocol de colaborare cu autonomiștii uiguri din fostul Turkistan, astăzi parte a Chinei. De altfel Ferenc Csaba, unul dintre lideri explică încheierea acestei alianțe subliniind "relațiile istorice de rudenie între maghiari și uiguri". Turca vorbită probabil
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
vorbită probabil până în sec. XI de părți de populație a Ungariei medievale incipiente (în baza unor indicatori lingvistici, idiomul era apropiat de dialectele ciuvaș și bașkir ale turcei) a dispărut foarte timpuriu, impunându-se limba uralică (ugrică) maghiara. Înrudirea dintre secui și uiguri este tot atât de mică/mare cum e și cu celelalte popoare de limbă turcă, dintre Turcia și Uiguria.. Dimensiunea indoeuropeană (scito-alană, deci iranică veche), atât la populația maghiarofonă, cât și la panturcime, nu e neglijabilă (un rest vădit îl
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
chimionul ("Carum carvi"), care crește spontan în abundență în depresiunile intramontane. Semințele chimionului se prăjesc în unsoare încinsă pentru supe ("köménymagleves" „supă de semințe de chimion”). Un rachiu secuiesc popular e asezonat de asemeni cu semințe de chimion. Tipic pentru secui e și "kürtőskalács", cozonacul secuiesc făcut din aluat răsucit pe forme tronconice și copt deasupra cărbunilor încinși. Etnografie Istorie Studii Presa română despre secui Portaluri Comunități
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
de chimion”). Un rachiu secuiesc popular e asezonat de asemeni cu semințe de chimion. Tipic pentru secui e și "kürtőskalács", cozonacul secuiesc făcut din aluat răsucit pe forme tronconice și copt deasupra cărbunilor încinși. Etnografie Istorie Studii Presa română despre secui Portaluri Comunități
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
istoriei frământate a Transilvaniei în prima parte a evului mediu. Atestarea documentară propriu-zisă a așezării medievale apare în ordinea cronologică sub denumirea: În anul 1402 regele Sigismund de Luxemburg a scos, la cererea greavilor din Mediaș, Copșa de sub jurisdicția comitelui secuilor. În anul 1415 a fost menționat parohul romano-catolic Nicolae. În anul 1510 Copșa Mică a fost atestat drept sat liber în cadrul scaunului Șeica Mică. Libertatea locuitorilor trebuia echivalată prin asigurarea pazei drumului comercial dintre Blaj și Sighișoara, care era o
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
exploatării gazului metan. Prima sondă ia ființă în 1913 dar lucrările se întrerup datorită izbucnirii primului război mondial. Copșa Mică este atestată din punct de vedere istoric din anul 1402, când Sigismund de Luxemburg a scos localitatea de sub jurisdicția comitelui secuilor. Conform informațiilor profesorului Coriolan Suciu așezarea apare inițial sub denumirea de PARVA KABAZ în anul 1402. În anul 1415 localitatea apare sub denumirea de KOPS MINOR iar în anul 1429 apare sub denumirea de KYSZ KAPPWSS. În anul 1415 în
Copșa Mică () [Corola-website/Science/297211_a_298540]
-
a pornit în vară o ofensivă cu ajutorul turcilor și al curuților comandanți de pretendentul la tronul Transilvaniei, Emeric Tököli. Luând-o pe poteci de munte, au ocolit Branul, putând astfel să-l ia prin surprindere oastea formată din austrieci și secui: bătălia de la Zărnești a fost catastrofală pentru imperiali, generalul Heissler fiind luat prizonier. Tot acolo a murit și Constantin Bălăceanu. Deși l-au încoronat pe Tököli principe al Transilvaniei, sosirea armatei ducelui de Baden i-a determinat pe învingători să
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
era: "Orașul meu cu umeri albi de piatră" Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din limba maghiară Kis + Jenö („micul Eugen” sau „mică latura”) pronunțat "Chișienău", trăgîndu-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpîniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. A doua
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
dintre cele mai dense sisteme de fortificații medievale bine păstrate de pe continentul european. În Transilvania, în așezările rurale săsești și secuiești se pot regăsi trei tipuri principale de fortificații: Bisericile fortificate ardelene se înscriu în fenomenul european al bisericilor fortificate. Secuii s-au instalat ca grăniceri în sud-estul transilvan în cursul secolului al XI-lea. Satele săsești au început a fi construite de la mijlocul secolului al XII-lea, când regele Géza al II-lea a adus coloniști germani în regiune pentru
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
teutonici la începutul secolului al XIII-lea și conform acordurilor cu regele Ungariei, germanii au obținut un statut special printre populațiile provinciei, iar civilizația lor a putut supraviețui în cadrul unor puternice comunități de țărani, de meșteșugari și de comercianți. Atât secuii cât și sașii fiind situați într-o regiune aflată constant sub amenințarea invaziilor otomane și tătare, ambele comunități de grăniceri și-au construit fortificații de diverse mărimi. Orașele cele mai importante au fost fortificate în întregime, iar în localitățile mai
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
în apropierea fortificațiilor sunt edificiile publice: școala sau primăria (uneori, școala era situata în interiorul fortificației, cum e cazul la Prejmer). Casa parohială și locuințele țăranilor bogați sunt situate în jurul acestei piețe centrale. Unele dintre bisericile construite de sași și de secui în secolul al XIII-lea au fost puternic influențate de bisericile cisterciene de la Cârța și de la Igriș. Bisericile au fost fortificate începând cu secolul al XIII-lea și au jucat un rol defensiv până în 1788, data ultimei incursiuni otomane în
Biserici fortificate din Transilvania () [Corola-website/Science/296759_a_298088]
-
-lea din anul 1776 aflăm că jumătate din sat se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
se afla în stăpânirea mazilului Alexandru Vasilco. Conform cărții "„Maghiarii în Bucovina, 1774-1941”" scrisă de dr. Daniel Hrenciuc și publicată în 2006, în anul 1776 s-au stabilit în satul Iacobești secui emigrați din Transilvania. După Masacrul de la Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
Siculeni (1764), secuii din localitățile de frontieră au fugit în Bucovina și s-au așezat în cinci localități: Dornești (Hadikfalva), Iacobești (Fogadjisten), Măneuți (Andrásfalva), Țibeni (Istensegíts) și Vornicenii Mari (Józseffalva). Începând cu toamna anului 1940 și până în primăvara anului 1941, secuii din Bucovina s-au repatriat. a fost construită în anul 1782 în satul Capu Câmpului (din apropiere de orașul Gura Humorului din județul Suceava) de către egumenul Macarie al Mănăstirii Voroneț, după cum amintește pisania. Textul integral al pisaniei aflată pe ancadramentul
Biserica de lemn din Iacobești () [Corola-website/Science/317154_a_318483]
-
Secuii din Bucovina sunt un mic grup etnic maghiar cu o istorie aparte. Ei s-au stabilit în Bucovina în perioada stăpânirii austriece (1775-1918), formând sate ungurești catolice pe teritoriile moldovenești ortodoxe. Astăzi, ei trăiesc în județele Tolna și Baranya din
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
ungurești catolice pe teritoriile moldovenești ortodoxe. Astăzi, ei trăiesc în județele Tolna și Baranya din Ungaria, în județul Hunedoara din Transilvania (România) și în provincia sârbă Voivodina. Din punct de vedere etnic, populația coloniilor maghiare este alcătuită în principal din secui transilvăneni și ceangăi (sau "csango"), populație de origine maghiară din regiunea Bacău a Moldovei. Colonizarea maghiară a Bucovinei a început în perioada 1776-1777 și a cunoscut apogeul între anii 1785-1786. Satele de secui erau sate în care activitatea economică era
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
coloniilor maghiare este alcătuită în principal din secui transilvăneni și ceangăi (sau "csango"), populație de origine maghiară din regiunea Bacău a Moldovei. Colonizarea maghiară a Bucovinei a început în perioada 1776-1777 și a cunoscut apogeul între anii 1785-1786. Satele de secui erau sate în care activitatea economică era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
a Bucovinei a început în perioada 1776-1777 și a cunoscut apogeul între anii 1785-1786. Satele de secui erau sate în care activitatea economică era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, grupuri importante de secui din Transilvania au emigrat în provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
era reprezentată de cultivarea pământului și creșterea animalelor, beneficiind de prosperitatea orașului Rădăuți, în a cărui apropiere secuii puteau să-și vândă produsele agricole la un preț bun. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, grupuri importante de secui din Transilvania au emigrat în provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
provincia Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol vechile privilegii și drepturi ale secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Madéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Bucovina, unde au fondat sate noi, păstrându-și cultura și tradițiile populare până în secolul al XX-lea. Cauza emigrării a fost organizarea Zonei de Frontieră secuiască de către Imperiul Habsburgic, ceea ce a pus în pericol vechile privilegii și drepturi ale secuilor. Secuii au protestat atunci împotriva încorporării (conscripțiilor) forțate în nou-înființatele regimente secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Madéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
secuiești ale graniței militare, dar adunarea lor de la Madéfalva (azi Siculeni din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
din județul Harghita) a fost dispersată de către generalul austriac József Siskovics la 7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776, 100 de familii de secui s-au stabilit pe acest teritoriu slab populat. În 1784 și 1786, mai mult de 200 de familii au sosit aici cu sprijinul împăratului Iosif al II-lea al Austriei și a contelui Andrei Hadik, guvernatorul Transilvaniei. Satele secuiești din
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]