2,120 matches
-
100-101 referință </ref> Complexitatea conferită de Tatiana Slama-Cazacu conceptului de context și plasarea accentului pe componenta psihologică a situației, nu fac decât să confirme faptul că Înțelegerea, interpretarea unui enunț este departe de a constitui un simplu act de decodare semiotică. 3.7. Principii și maxime În subcapitolul 3.4., am văzut cum ne ajută contextul situației să interpretăm acele enunțuri prin care locutorul nu urmărește realizarea unui obiectiv concret imediat, acele enunțuri care, aparent, nu sunt relevante pentru interlocutor (comunicarea
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
104”>Apud. Butler 1984, p. 4 referință </ref> astfel Încât relevanța reciprocă a propozițiilor ce conferă coerență Întregului act de comunicare este ușor detectabilă. Butler consideră că aceste frames și schemata sunt “corespondenții mentali de ordin superior” a ceea ce Halliday numește “semiotica noastră socială” <ref id=”105”>Butler 1984, p. 6 referință </ref>. Acest context mental numit, aici, frame nu este altceva decât liantul care asigură interpretarea unitară a unui text/enunț. Ceea ce aduce În prim plan introducerea conceptului de frame (de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
non modular, universal, nespecializat, loc al proceselor raționale, deductive, inferențiale - aici se produce tratamentul pragmatic al enunțului. Cei doi autori au fost, inevitabil, influențaȚi și de alte idei si teorii mult dezbătute În epocă, În domenii ca filosofia limbajului, lingvistica, semiotica, pragmatica, psiholingvistica, sociologia, logica ș.a. Dintre acestea menționăm: 1) gramatica generativă chomskiană, care introduce conceptele de competență și performanță lingvistică (competența trimite oarecum la ideea de modularitate a intelectului) și pe cele de structură de adâncime și structură de suprafață
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
pun În evidență existența și contribuția specifică, sub aspectul lor semantic și pragmatic, a celor trei entități fundamentale ale oricărui act de comunicare: textul Însuși, ca factor contextual, non-textul, adică tot ceea ce este exterior textului, dar În relație, din perspectivă semiotică, cu acesta, la momentul producerii/interpretării și agentul uman, producător sau interpret, care face posibil actul de comunicare. Este evident faptul că emițătorul și interpretul sunt parte a non-textului, a ceea ce am numit context extern. Prin abordarea separată a acestor
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Dilley, R. (1999): The Problem of Context, Oxford, Bergham Books Ducrot, O. (1984): Le dire et le dit, Paris, Les éditions de minuit 313 Ducrot, O.; Schaeffer, J.M., Noul dicționar al științelor limbajului, București,1996. Eco, U. (1982 ): Tratat de semiotică generală, traducere de Anca Giurescu și Cezar Radu, București, Enciclopedia de buzunar Eco, U. (1988): Sémiotique et philosophie du langage, traduit de l’italien par Myriem Bouzaher, Paris, Presses Universitaires de France Eco, U. (1996): Limitele interpretării, traducere de Ștefania
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Foundation of the Theory of Signs, in O. Neurath, R. Carnap & C. Morris, International Encyclopedia of United Science, Chicago, University of Chicago Press Morris, C.W. (1947): Signs, Language and Behavior, New York, PRENTICE HALL, INC Neț, M. (2005): Lingvistică generală, Semiotică, Mentalități, Iași, Editura Institutului European Ogden, C. K., Richards, I.A. (1936/1923): Meaning of Meaning. A Study of the Influence of Language and Thought and of Science of Symbolism, with Supplementary Essay by B. Malinovsky and F.G. Crookshank, London
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
1916] 1998): Curs de lingvistică generală, traducere de Irina Izverna Tarabac, Iași, POLIROM. Schleiermacher, F., D., E. (2001): Hermeneutica, traducere N. Râmbu, Iași, POLIROM. Searle, J. R. (1969): Speech acts, Cambridge, Cambridge UP Sebeok, T., (2002): Semnele. O introducere În semiotică, traducere de Sorin Mărculescu, București, Humanitas Smith, N., Wilson, D. (1990): Modern Linguistics. The Result of Chomsky’s Revolution, London Slama-Cazacu, T., (1968): Introducere În psiholingvistică, București, Editura știițifică Sperber, D., Wilson, D. (1989): La pertinence. Communication et cognition, traduit
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
contemporană, București, Editura Ministerului Învățământului. Iordan, I., 1975, Stilistica limbii române, București, Editura Științifică; ed. I: 1944. Iordan, I. , 1975a, "Șlagăre lexicale", în LL ÎI, p. 240-249. Iordan, I., 1981, "Hiperurbanisme lexicale", în: I. Coteanu, L. Wald (coord.), Semantica și semiotica, București, Editura Științifică și Enciclopedica, p. 310 -313. Iordan, I., V. Guțu Romalo, Al. Niculescu, 1967, Structura morfologica a limbii române contemporane, București, Editura Științifică. Irimia, D., 1997, Gramatică limbii române, Iași, Polirom. Jakobson, R., 1963, "Linguistique et poétique", în
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
urmă nu poate fi constituită, vehiculată și statornicită decât prin și în limbaj. Limbajul este mediator al acțiunii sociale, deoarece oamenii, în interacția lor contidiană, se influențează, determină în mod esențial, prin intermediul său. Intenția lucrării este analiza a trei concepte semiotice: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea; analiză care trebuie să evidențieze teza: o construcție discursivă bine formată constituie un mediu al unei experiențe sau cunoașteri a lumii și un mediator al unei acțiuni sociale. Conceptul de conectivitate trebuie să releve prima parte
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de performativitate trebuie să dea seamă de ultima parte a tezei: un discurs sau o producție discursivă este un mediator al unei acțiuni sociale (prin analiza actelor locuționare, ilocuționare, perlocuționare, a argumentării, a „limbii de lemn”, a persuadării). Abordarea este semiotică (sintactic, semantic, pragmatic) întrucât aceasta, ca metalimbaj integrator, surprinde o intervenție discursivă sub toate aspectele sale. În primul capitol, abordăm limbajul natural ca instrument al practicii discursive, în sensul că acesta este întrebuințat ca „materie brută” sau ca punct de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. Limbajul este act, comportament lingvistic; ideea se impune prin concepțiile behavioriste și pragmatice ale lui: Peirce, Morris, Austin. Ultimul aduce pe scena semiotică sintagma acte de limbaj. Acestea din urmă au ca o caracteristică principală performativitatea, adică acționează asupra interlocutorului, determinându-l atât la nivel cognitiv, cât mai ales la nivel afectiv și volitiv-comportamental. În capitolul al doilea analizăm conectivitatea ca dimensiune sintactică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
are o latură individuală și o latură socială care nu pot fi concepute una fără cealaltă.[...]. Separând limba de vorbire vom separa în același timp: ceea ce este social de ceea ce este individual” (Fr. De Saussure, Obiectul lingvisticii, în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:39,42). Rezultă că limbajul este o entitate sintetică, ce înglobează limba și vorbirea, fenomene pe care autorul le va defini astfel: „limba este un sistem de semne care exprimă idei [...]; vorbirea este un act individual de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Ideea limbajului ca reflectare, reprezentare sau exprimare a gândirii, e regăsită la Saussure, care va afirma că vorbirea presupune „combinațiile prin care vorbitorul utilizează codul limbii pentru a-și exprima propriile gânduri.” (Fr. De Saussure, Obiectul lingvisticii, în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:42). Se va impune, în literatura de specialitate, sub forma raportului semnificant / semnificat. Aceeași idee se impune în Gramatica de la Port- Royal, „cuvintele sunt sunete distincte și articulate din care oamenii au făcut semne pentru a-și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
locuționar, actul ilocuționar și actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă, acțională a producțiilor noastre discursive, astfel încât, prin discursul nostru putem acționa asupra sferei psiho-comportamentale a celuilalt, și prin el asupra lumii sociale și naturale. 1.4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă, acțională a producțiilor noastre discursive, astfel încât, prin discursul nostru putem acționa asupra sferei psiho-comportamentale a celuilalt, și prin el asupra lumii sociale și naturale. 1.4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie generală a
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie generală a semnelor”, semiotica studiază toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației, etc.), fie limbaje verbale (limbajul natural și diversele sale „specializări”). Văzută ca și discurs, semiotica, sau mai curând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
generală a semnelor”, semiotica studiază toate tipurile de semne sau limbaje, fie ele limbaje non-verbale (limbajul corporal sau mimico-gestual, limbajul spațiilor, limbajul artelor vizuale, limbajul vestimentației, etc.), fie limbaje verbale (limbajul natural și diversele sale „specializări”). Văzută ca și discurs, semiotica, sau mai curând discursul semiotic este un limbaj ce se apleacă spre studiul altui limbaj (în cazul nostru limbajul natural), iar sistemul de semne folosit pentru a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mai curând discursul semiotic este un limbaj ce se apleacă spre studiul altui limbaj (în cazul nostru limbajul natural), iar sistemul de semne folosit pentru a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte cuvinte semiotica este un metalimbaj, adică limbajul în care se studiază diverse proprietăți ale unui limbaj-obiect. În lucrarea de față, analizăm trei proprietăți sau caracteristici: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea limbajului natural și diferitelor sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică, urmărim dimensiunea conectivității discursivității
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
O draperii de cuvinte, asamblări ale artei literare, o pâlcuri, o plurale, straturi de vocale colorate, decoruri de linii, umbre ale tăcerii, bucle superbe de consoane, arhitecturi, înflorituri de puncte și de semne scurte...!” Francis Ponge Morris aduce în scenă semiotica din perspectivă trihotomică: sintactica, care se ocupă cu relația dintre semne; semantica, ce se ocupă cu raportul semnului cu lumea pe care o desemnează; pragmatica, care studiază raportul semnului cu utilizatorii și beneficiarii lui. Sintactica studiază, așadar, relația sau conexiunea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de adevăr a enunțurilor, el trebuie să treacă, dincolo de sens, la referință. În acest sens, va spune Frege: “Năzuința spre adevăr este ceea ce ne îndeamnă întotdeauna să pătrundem de la sens la semnificație” (Gottlob Frege, Sens și semnificație, în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:54). Tema referențialității este de o foarte mare importanță întrucât, datorită fenomenului inflaționist și speculativ al limbajului, apar în practica discursivă o serie de discursuri sau intervenții discursive cu pretenția de a se impune ca adevăruri, dar
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
unui semn (nume, cuvânt compus, semn scris) nu numai desemnatul, pe care îl vom numi semnificația lui, ci și ceea ce eu înțeleg prin sensul semnului, adică modul în care este dat obiectul.” (G. Frege, Sens și semnificație: în Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:48). În ce privește termenii, Frege va afirma că semnificația sau referința acestora poate fi fie un obiect determinat, fie o clasă de obiecte sau un concept pe linia sa extensională, aceasta funcție de termen, care poate fi “nume propriu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
cărui concept ar fi gol, ar trebui atunci să fie scos din știință, ca și un nume propriu căruia nu i-ar corespunde nici un obiect...” (Din Corespondența lui Frege cu D. Hilbert, E. Husserl, B. Russell S.A., în: Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:73). Totuși, în ultimă instanță, pentru cazul “numelui de concept”, “conceptul poate să fie gol (leer), să fie aplicat științific, fără ca prin aceasta numele de concept să se destrame... (idem:72). În Considerații despre sens și semnificațe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
În felul acesta, un nume de concept poate să fie astfel indiscutabil, fără să existe un obiect la care el să se refere prin sensul și semnificația sa (conceptul însuși).” (G. Frege, Considerații despre sens și semnificație, în: Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:74). În concepția lui Frege, semnul lingvistic are atât semnificație, referință cât și sens, prin ultimul autorul înțelegând “modul în care este dat obiectul”. Exemplul celebru al lui Frege, arată că sintagmele “Luceafărul de dimineață” și “Luceafărul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
discursului poetic și literar au sens, conțin gânduri, idei, dar nu au și semnificație (referință). “Gândul - spune Frege - pierde din valoare îndată ce aflăm că una din părțile sale este lipsită de semnificație.” (G. Frege, Sens și semnificație, în: Al. Boboc, Semiotică și filosofie, 1998:53). Dar asta nu se întâmplă întotdeauna, ci gândul aflat în această stare ne nemulțumește doar atunci când ne interesează valoarea sa de adevăr. Iar pentru Frege, valoarea de adevăr a unei propoziții este semnificația acesteia. Explicitând această
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care locutorul încearcă să acționeze asupra interlocutorului determinându-l și influențându-l atât la nivel cognitiv, afectiv, cât și comportamental. P. Ricoeur în Metafora vie face o genealogie a metaforei, începând cu retorica clasică (în special Aristotel), trecând prin neoretorică, semiotică și terminând cu heremenentica. Metafora având la bază o „substituție subînțeleasă” și constând într-o „deplasare a sensului cuvintelor în funcție de o relație de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]