50,569 matches
-
uimit de dimensiunea impresionantă a deschiderii către - ceea ce se poate numi - sentimentul libertății interioare, aspect pe care îl puteai observa atunci când te aflai în preajmă-i, iar aceasta indiferent dacă este vorba de opera sau de persoana sa. Este, cred, sentimentul libertății intelectuale, al unui anume fel de a gândi indiferent de context, de a acționa în muzică, de a comunica, de a penetra, de a umple spațiul din jur. Este natura unei comunicări cordiale pe care o intuiai pe deasupra discreției
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
cea care susține actul acestei comunicării. Astfel am înțeles-o pe fiica sa, pe pianista Lena Vieru, atunci când mi-a mărturisit cât s-a considerat de privilegiată aflânu-se la căpătâiul părintelui său în ultimele săptămâni de viață ale acestuia. Același sentiment al bunăstării interioare, același sentiment al libertăți îl regăsești ascultându-l, spre exemplu, pe pianistul Andrei Vieru, fiul maestrului, atunci când comentează - în concerte publice sau în imprimări discografice - multe dintre paginile bachiene. în mod cert se poate vorbi de un
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
comunicării. Astfel am înțeles-o pe fiica sa, pe pianista Lena Vieru, atunci când mi-a mărturisit cât s-a considerat de privilegiată aflânu-se la căpătâiul părintelui său în ultimele săptămâni de viață ale acestuia. Același sentiment al bunăstării interioare, același sentiment al libertăți îl regăsești ascultându-l, spre exemplu, pe pianistul Andrei Vieru, fiul maestrului, atunci când comentează - în concerte publice sau în imprimări discografice - multe dintre paginile bachiene. în mod cert se poate vorbi de un anume climat spiritual în care
80 de ani de la naștere - Anatol Vieru by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10280_a_11605]
-
invadat de mediocritate și impostură"? Că "autoritatea critică" a dispărut după decembrie? Că, implicit, "era mai bine înainte"? Mircea A. Diaconu constată, pentru uzul nostalgicilor "poziția autoritară a câtorva critici (...) solicitată și acceptată, dorită și asumată, pentru că dădea un dezarmant sentiment de securitate și certitudine, al cărui corolar putea fi chiar anihilarea spiritului critic", poziție care, alcătuind un "jug de catifea", constituia un "centru de putere" mai mult sau mai puțin agasant. (N. Manolescu este exceptat, deoarece i se adresează în
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
mașină și iar să ne jucăm În picioare, la o nouă urcare. Când mi-am reamintit de vacarmul, pe care Îl lăsasem În centrul orașului, de țiuitul armelor care Încă se mai auzea Înfundat, undeva, departe, În noapte, am avut sentimentul că urcasem viu, cu Elena În brațe, parcă spre cer, la Dumnezeu. După un timp, liniște deplină. Doar mașina scârțâia, greoaie, și motorul ofta la fiecare schimbare a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
sânge, În creier, peste tot. „Taci, că Îți pierzi pâinea!”- devenise o formă de a fi. Și asta nu ar fi fost nimic. Ceva m-a făcut să fierb. Îmi venea să urlu, Însă am muțit parcă trăsnit de același sentiment. Frica! Mi-am concentrat Însă auzul. În sfârșit, am Înțeles bine că dictatorul fugise, că fusese prins, că poporul era liber, și am vrut să strig: „am scăpat, oameni buni, am scăpat!” Nu am Îndrăznit. În brațe, o țineam pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
se ascunde În jurul nostru, doar acest extaz ne permite să ne avântăm În rezolvarea celor mai mari provocări. Avem nevoie de fericire așa cum avem nevoie de aer, pentru că În lipsa acesteia nu suntem decât cadavre. Corpul uman este animat doar de sentimentul fericirii necontrolate care Îi pătrunde fiecare fibră. Și tocmai de asta corpul nostru caută fericirea În fiecare moment. Fără să ne dăm seama, farul nostru interior ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
țineau orele de limbă română pentru studenții străini aflați În anul pregătitor, de acomodare cu atmosfera de la noi. Mi-i amintesc În cancelaria de acolo, În pauza În care am ajuns, alături de Manolescu, pe profesorii Crohmălniceanu și Mihai Zamfir - și sentimentul amar văzându-i obligați de Împrejurări, de o politică stupidă, să-și piardă vremea cu prostii.” și Gheorghe Crăciun, Eram niște copii răi, interviu inedit realizat la 13 octombrie 2006, publicat În Observator cultural, nr. 358, februarie, 2007: „Mircea Martin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Început, ce (ne) facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, Întrebarea a devenit inutilă, poate că Între timp romanii au acceptat absurdul argument al irelevantei sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau Împătimirea). Nu aș fi scris Însă rândurile de față fără să-mi recunosc măcar o urmă de speranță. Numele acesta curios ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile se videază ușor, Își dau frâu liber sentimentelor, În timp ce bărbații se rețin. O mare EROARE de educație! Când, În preistorie, bărbații trebuiau să Înfrunte animalele la vânătoare sau, mai târziu, dușmanii În războaie aveau nevoie, În mod justificat, de un nivel ridicat de agresivitate. Sunt anumite fenomene fiziologice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
numai foarte, - foarte inteligent, dar și dat naibii de citit, ar fi titrat, poate, Idiotul, ceva în genul ăsta, din lumea eroului lui Dostoievski. Sau a lui Cervantes, Don Quichotte. Ca o mănușă i-ar fi venit filosofului cu Un sentiment românesc al ființei. Despre care, Cioran, când îl vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
Ca o mănușă i-ar fi venit filosofului cu Un sentiment românesc al ființei. Despre care, Cioran, când îl vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care Cotidianul a
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
Tunelul timpului neclar, în care nu știi cînd te duci și cînd te-ntorci, cum nu știi de ce lume, a faptelor, a închipuirilor, țin scenele fauve, de vis. Pentru lumea literară, imprecisă, deseori, și nedreaptă, uneori, în amintiri, acutezza unor sentimente și întîmplări (scoase, aproape, de sub cenzura unui conștient ce se mai nimerește și ipocrit), trasă de Șerban Foarță în foițe pastel, face, în chestiunea întoarcerii, avizate, la Dimov, cît o sută de pioase restituiri.
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
ce pare hotărâtă să-și pună capăt zilelor, fiindcă bădițul trece pe ulița ei ca un nesimțit... -Măgarul!, mormăie cu revoltă în glas Haralampy. În orice caz, mare dramă! Of, Doamne! Unde-o fi, oare, axa aia asigurătoare a suveranității sentimentelor ? Îți vine să strigi spre zonele celeste, ori măcar spre micul ecran și imediat îmi vine să-l parafrazez pe Gorki spunând: Axă, ce frumos sună acest cuvânt! Dar, pentru ca durerea noastră să fie și mai mare, ministrul Apărării, Teodor
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
sondează cu încăpățânare lumea reală, ajungând să ofere imagini sonore ale unor fenomene sau stări neobișnuite. Două tipuri de mișcare muzicală îi sunt caracteristice: cea Ťstaticăť și cea Ťhăcuită, sfărâmatăť. Într-un prim buchet de lucrări ce izvorăsc din statism, sentimente foarte subtile sunt transpuse în muzică cu o încărcătură poetică și cu o precizie uimitoare: apariția, insinuarea în real a unei noi ființe (Apparitions), amenințătoarea apăsare a presiunii - imaginați-vă că faceți scufundări, ce senzație aveți la schimbarea de presiune
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
Moșierii" (aici cuvîntul este cel din limba de lemn) au, în ochii lui Călinescu, doar defectul de a-și apăra cu orice preț proprietățile. Despre eventuale merite istorice ale clasei, nici nu poate fi vorba. Intelectualul care frecventează "partidele istorice" (,sentimentul meu, scrie Călinescu fără să clipească, este că partidul liberal este într-adevăr un partid istoric, adică trecut la capitolul istorie, depășit de vreme") este ironizat, fiindcă s-ar fi lăsat înșelat de propaganda dușmănoasă care pretindea că în comunism
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
între Lugoj și Timișoara niște inimaginabile culmi ale dezastrului, inimaginabile după așteptările unei minți sănătoase. Pe alocuri nici nu mai arată ca o șosea, ci ca un drum improvizat, apărut pe câmp din rularea repetată a vehiculelor pe acolo. Ai sentimentul apăsător că străbați un teritoriu tocmai ieșit dintr-un război pustiitor, dintr-un cataclism ciudat. Hârtoapele sunt peste tot, inconturnabile și tu devii obligatoriu o victimă a lor. Trebuie să fii mulțumit dacă scapi teafăr, oricum mașina ta va avea
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
Dați-mi dosarul meu de securitate și îl fac public!... - Dați-i, bă, actu' lu' dom' Președinte, mormăie Haralampy cam abțiguit, apropiindu-se amenințător de MegaVijăn-ul nostru. Are dreptate Haralampy, așa că simțim cu toții cum ne bântuie dintr-odată un sentiment de înduioșare și solidaritate, iar adrenalina începe să ne vâjâie prin urechi... Ba deznădăjduitul strigăt prezidențial era cât pe ce să producă victime la noi în sufragerie, fiindcă soacra lui Haralampy, care tocmai ațipise, a fost atât de șocată, încât
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
cartierului în care tronează astăzi Casa Poporului și blocurile așa-numitului Centru Civic. Bujor Nedelcovici le-a fotografiat el însuși, nu fără riscuri, de la fereastra apartamentului său din Blocul Scriitorilor ori, pe furiș, de pe șantierele și dintre ruinele fostului Antim. Sentimentul pe care ți-l lasă priveliștea uciderii unui oraș este copleșitor. Unele fotografii luate de sus ni-l arată pe Ceaușescu în mijlocul unor omuleți, deplasîndu-se prin praful și pulberea Antimului. Nimic mai ilustrativ pentru ce am putea numi maoismul românesc
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
lui Blaga), o marcă a "inferiorității", ci doar un alt tip de mecanism creator: "Eu simt doar că cei doi autori, pe lîngă un fel de modernitate și de înrădăcinare a lor în ceea ce a fost, au un foarte deosebit sentiment al artei. în meșteșugurile lor, unul purcede de la întreg, celălalt de la detaliu. Unul de la substanță, celălalt de la accident. Unul are un stil de ansamblu și cultivă în primul rînd viziunea (cuvîntul decurge din ea); celălalt are un stil de detalii
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
accident. Unul are un stil de ansamblu și cultivă în primul rînd viziunea (cuvîntul decurge din ea); celălalt are un stil de detalii și cultivă în primul rînd amănuntul (cu plasticitatea și savoarea ce rezultă din cuvînt). Unul are un sentiment dominant al necesarului, celălalt al jocului. Unul tinde spre marea simplitate, celălalt spre întortocheat, spre belșugul amănuntelor, pînă la pierderea firului călăuzitor. Unul are arhitectonică (a se vedea îndeosebi operele mari, dramele și filosofia), celălalt o egalitară subliniere a concretului
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
ori șlagăre rock, folk, pop de ieri și de totdeauna sunt inserate în economia acestui nou tip de happening cu acea măsură ce-l absolvă deopotrivă de defectivități și surplusuri, dar și cu acea bunătate care vine, cred, dintr-un sentiment de cinste și noblețe sufletească. Cum, cu multă cinste (astfel spus, cu un înalt grad de conștiință profesională) și consistentă noblețe (privilegiu ce-și trage seva din virtute, ca și din virtuozitate), Bertrand Peigne a bricolat aranjamentele sonore, astfel încât maleabilitatea
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
cuplu - dar care nu au mijloacele pentru a face acest lucru. Unele din cele mai eficiente ritualuri care țin de apropiere sunt ritualurile care implică dezastrul. După coeziunea dezastrului, apare nostalgia după inocență, care precede criza. După nostalgie vine un sentiment covârșitor că nimic nu s-a schimbat în realitate. Așadar acesta este un film în care foarte puține lucruri se schimbă, însă schimbările infime care apar sunt declanșate de capacitatea personajului de a face față momentului, de a rămâne deschis
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
care te fac să te crezi undeva în sudul Libanului, și e un miracol că nu începe să tragă nimeni în tine cu kalașnicovul ori să-ți teleghideze în capota mașinii o katiușă de toată frumusețea. În fine, elementul decisiv: sentimentul multora dintre cei ajunși pe malul mării că sunt obiectul unei vânători fără scrupule. Prețurile exorbitante ale camerelor de hotel, sumele de speculă practicate de absolut toate restaurantele și, nu în ultimul rând, mizeria vecină cu promiscuitatea de pe plajele și
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
mediu natural în care individul își duce existența. Bineînțeles, nu este vorba aici de naționalismul extremist, ci de cel ce este, in expresia lui Hobbawm 1, "combinația de conștiință națională, cetățeneasca, socială care, în statele moderne, formează baza tuturor celorlalte sentimente politice". Se uită adesea faptul că o astfel de percepție a indivizilor a fost determinată de către una dintre ideologiile moderne ce și-a reușit împlinirea, daca este să o judecăm prin exigenta lui Gramsci, adică a ajuns la stadiul de
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]