1,464 matches
-
observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În tunelul ăsta nu va putea veni nimic fără a fi detectat. (Aparatul lui Vasquez șuiera în apropiere.) Blocăm ușa de incendiu. ― Recepționat. Veniți după ce terminați. ― Hei. dar crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
numărul precis al cerșetorilor care trăiesc pe spinarea lui. Plecarea lui Fang She avea să submineze, fără Îndoială, creditul inatacabil de care se bucura Tai An; ca să ocolească primejdia, el ar fi fost În stare să recurgă la zăvoare și sentinele, la lațuri cu noduri și droguri. Cu plăcută Încetineală, Fang She m-a copleșit cu asemenea gânduri și m-a implorat, luând de martori toți strămoșii mei pe linie maternă, să nu-l sastisesc pe Tai An cu neînsemnata veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
chiar surprinsă pe când îmi săruta mâinile, și canalia care mă supraveghease raportase cazul unui locotenent bavarez, îndrăgostit de dânsa. „Nu ești altceva decât un prizonier de război”, fu singura frază aruncată cu dispreț de către tânărul locotenent și în seara aceea, sentinela mă conduse la pușcărie pentru ultima oară. Sunt douăzeci de ani de atunci, urmă îngândurat Ferdinand Sinidis, - și pentru sufletele copiilor ce am fost amândoi, eu și Ada, aștern acum sărutul de recunoștință pe inima ei de adorabilă fecioară. Copleșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o capră de lemn cu ferăstrăul pe coarne și vreo două vagoane de cer cojit, care parcă mă așteptau pe mine. Dincolo de zidul înconjurător, ghiceam pădurea cu copacii pleșuviți de iarnă, pe unde, altădată, mă plimbam cu Ada, din voia sentinelei cumpărată cu tutun, și care venea cu un ceas mai târziu decât trebuia, ca să mă ducă înapoi la pușcărie. În seara neagră ca păcura, când clopotul de la intrare sună prelung și puternic, Sora Nineta din camera învecinată cu a noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Flotila de Hidroaviație". O anecdotă (adevărată) din anii '30, de care doamna Drăgescu își amintește amuzată: Nindi Romalo, prieten din copilărie cu Carol al II-lea, trece într-o seară, beat, prin fața Palatului Regal din București. Se oprește în fața unei sentinele înzorzonate și exclamă: "Mă, da' bine v-a mai îmbrăcat Buzatu, fir-ar el al dracului!". Un episod mai puțin plăcut a fost accidentul cu avionul Monospar, care s-a prăbușit în 11 iulie 1940. Și-au pierdut viața instructorul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Mainz, Tübingen, Stuttgart și Paderborn, opera sa fiind bine primită. De pildă, fostul său profesor de la Viena îl cataloga ca fiind un „promotor chemat al chestiunilor pastoral-teologice... un luptător contra convenționalului”. A colaborat la ziarele și revistele vremii: „Patria”, „Sentinela”, „Încercări literare”, „Deșteptarea”, „Viitorul”, „Glasul Bucovinei”, „Foaia Ordonanțelor”, „Cultura poporului”, „Credința”, „Candela” și altele, precum și la o serie de publicații în limba germană: Wochenschrift für homiletische Wissenschaft, Zeitschrift für Kirchenrecht, Deutsche Zeitschrift für Kirchenrecht etc. În ceea ce privește opera sa, Nicolae Cotlarciuc
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
aprecierile elogioase ale unor specialiști cu renume european. Fostul său profesor de la Universitatea din Viena, Heinrich Swoboda l-a caracterizat ca pe un „promotor chemat al chestiunilor pastoral - teologice...un luptător contra convenționalului”. A colaborat cu ziarele și revistele „Patria”, „Sentinela”, „Încercări literare”, „Deșteptarea”, „Viitorul”, „Glasul Bucovinei”, „Foaia Ordonanțelor”, „Cultura poporului”, „Credința”, „Candela” și altele, dar și cu o serie de publicații în limba germană: Wochenschrift für homilestiche Wiessenschaft, Zeitchrift für Kirkenrecht, Arhiv für Kirkenrecht, Deutsche Zeitchrift für Kirkenrecht etc. Operele
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
într-un târziu, crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul literar
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
crudelă, Oftând adânc promis-ai că nu mă vei uita. Trecând numai o lună, tu n-ai rămas fidelă Și-acum sărut garoafa, în loc de buza ta. În aceeași lună a anului 1898, publică la rubrica literară Foița Sentinelei a ziarului „Sentinela”, poezia Nour și chin, care „cu puternică încărcătură melancolică, trimite la pesimismul post eminescian”, iar a treia creație în versuri, care ne este cunoscută, o reprezintă poezia Lolei, tipărită mult mai târziu, în 1901, în Suplimentul literar „Deșteptarea”. Poezia este
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
și altele. „Nedepășind nivelul unor «păcate ale tinereții», probele în domeniul beletristicii au avut, totuși, pentru autorul lor nu puțină importanță”, deoarece acestea i-au format coerența stilului și deprinderea unei exprimări persuasive. Poezia Nour și chin publicată în ziarul „Sentinela”, în octombrie 1898 Mai târziu, pe când era bibliotecar și trăind numai printre cărți, Nectarie Cotlarciuc a alcătuit catalogul obiectelor din Bucovina, cu prilejul participării Bucovinei la Expoziția jubiliară de la București, în anul 1906, expunând piese din tezaurul său artistic și
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
zburînd își au cuibul în capul Bărzăunului. Ochii săi dădeau mereu tîrcoale pietrelor... Da, categoric! Fuseseră așezate așa de o mînă omenească. Erau mai întîi trei bolovani de aceeași mărime și de aceeași formă așezați unul lîngă altul ca trei sentinele, apoi două lespezi de dimensiuni mari, una în fața alteia, vrînd parcă să marcheze o poartă, apoi alte două lespezi mai mici, aproape de o stîncă mai înaltă ca o casă, așezate în formă de unghi ascuțit. Bărzăunul se ridică și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-i vezi pe toți acești oameni dormind în plină zi. Aceștia se mișcau, se agitau în somn și mai în fiecare moment câte unul se ridica puțin, privea în jur, își freca ochii cu palmele și se culca din nou. Sentinelele se plimbau printre nenumăratele șiruri de oameni adormiți. Mașini zburătoare survolau imensa tabără, patrulând și ținând sub amenințarea armelor lor împrejurimile, părând la fel de neliniștite ca și soldații. Două santinele se apropiară și dispărură chiar prin "fereastra" prin care priveau Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
neobișnuită emoție, de parcă ai trece pe tărâmul poveștilor din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la coadă pe criza asta... Se-aude cocoșul cârciumarului, iar Sandu, Înecânduse cu vinul abia sorbit, Își face cruce de trei ori. Ptiu, piei, Satană! 15.04.2009 Flămânda Justiție și Gigi Becali Fă, Doamne, fereastra ușă, lanțurile praf, cenușă, sentinela să adoarmă, să iasă Becali afară! Gore acoperă cu glasul său de bariton melodia din boxe, iar Sandu Șpriț lăcrimează cu ochii În pahar pe trei sferturi golit... Ce nu Înțeleg eu, fraților Întru suferință, este de ce era Gigi pericol
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ÎN CARE PREDOMINAU FEMEILE, AȘTEPTA ÎNTR-O LINIȘTE TOTALĂ. APROAPE TOATE DUCEAU COȘURI ÎN SPERANȚA DEȘARTĂ CĂ VOR PUTEA SĂ LE STRECOARE RUDELOR BOLNAVE CU IDEEA ȘI MAI SMINTITĂ CĂ ACEȘTIA AR PUTEA MÂNCA ALIMENTELE LOR. INTRAREA ERA PĂZITĂ DE SENTINELE ÎNARMATE ȘI, DIN CÂND ÎN CÂND, UN STRIGĂT BIZAR STRĂBĂTEA CURTEA CARE DESPĂRȚEA CAZARMA DE UȘĂ. CHIPURILE NELINIȘTITE SE ÎNTORCEAU ATUNCI SPRE INFIRMERIE. Cei trei bărbați priveau acest spectacol când, în spatele lor, un "bună ziua" clar și grav i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cantonat la Herăstrău, o altă companie la Mărcuța, o companie la Văcărești; o companie la bariera Ghencea (Dealu Spirii) și o companie la Cotroceni; de la taberele acestor companii se întindeau, în dreapta și în stânga fiecărei companii, la distanțe cuvenite, câte două sentinele, stând prin surle de trestie sau prin casele locuitorilor de prin vii. Se dăduseră ordine circulare în toată țara ca oricine va veni în București din familiile refugiate să meargă drept la ștabul companiei, să se înfățișeze la căpitan, pentru ca
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
călărețul de la ștabul companiei. Ca să încerce soldatul, Kiseleff i-a oferit 2 ruble, ca să-l lase să treacă. Soldatul, pretextând epidemia de holeră și că nu poate pune mâna pe bani, a cerut generalului să-i arunce la picioarele sale. Sentinela - un mehedințean șugubăț - a călcat rublele în picioare și trăgând cocoșul armei a amenințat pe Kiseleff să se dea înapoi, că altfel va trage. Încântat de disciplina soldatului care nu s-a lăsat corupt și, totodată, amuzat de acest incident
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
răspunzi? De ce taci mereu? Pentru ce n-ai venit niciodată la întîlnire? ― N-am putut! N-am putut, ce frumos a spus-o! Ar fi voit să vină la întîlnire, firește; chiar a făcut primii pași. Ce vină are dacă sentinelele ființei o împiedicaseră? Acești apărători ai ei erau de-o severitate excesivă. Își lăsă capul în piept. Dădui s-o îmbrățișez, dar se trase repede înapoi, speriată: ― Nu! Să nu faci asta! ― Ascultă, Mihaela, încă nu simți că destinele noastre
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care permit realizarea acestei adaptări. Umbre. Mișcare pe dealul pe care se ridicase odinioară Mașina jocurilor, acum pustiit. Două siluete, dintre care una, diformă, ciudată, se strecurau fără grabă printre copaci. Când se iviră din întuneric în lumina unui felinar - sentinelă singuratică pe această înălțime de unde puteai cuprinde orașul - una dintre siluete se arătă a fi un biped obișnuit. Cealaltă era o umbră, făcută din umbră, de întuneric prin care se zărea un felinar. Un om, și o umbră, cu mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
se adăuga condamnarea la domiciliu forțat: nu avea voie să frecventeze străini, să se arate în pubilc la Roma. Agrippina nu spuse nimic. Întinse mâna, luă foaia. Degetele ei albe nu tremurau. Ofițerul se retrase cu un salut brusc. O sentinelă înarmată fu postată la intrarea casei. S-a început instruirea procesului, încet, solemn, niște pregătiri pe măsura victimelor. În seara dinaintea procesului, casa devenise dintr-odată prea mare. Gajus și mama sa nu aveau vești de la Drusus. Dacă vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un oraș, unde ființe cu trup omenesc încă mai simțeau nevoia să facă zgomot mânuind oalele. — E adevărat că abia s-a crăpat de ziuă, dar e ăsta un motiv ca la poarta spre Najd să nu fie nici o sentinelă de veghe? se întreba mama cu glas tare. M-a lăsat jos și a împins canatul porții, care a cedat fără greutate, căci era deja întredeschis. Am ieșit din oraș, fără să știm prea bine încotro s-o apucăm. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
brutăriile. La toate acestea se adaugă miile de soldați care sunt trimiși săptămânal în Flandra, împotriva voinței lor, între baionete. Plecările acestea dau prilej la scene tragice: soldați închiși în barăci, încercuite cu sârmă ghimpată, părinți care-și îmbrățișează între sentinele fiii, înainte de plecarea pe front, regimente care refuză să se urce în vagoane etc. Corpul expediționar portughez se ridica, la sfârșitul anului 1917, la vreo 55.000 de oameni. Mai mult de jumătate au căzut în marea bătălie de la Lys
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-o știm căci noi am fost dintotdeauna cu Europa, ce tot zice unii că nu, aici după cum știe toată lumea și istoria scrie noi am stat la poarta Europei, nu s-a zis chiar că ca noi cine mai era sentinela din Carpați, adică numai Dracula e cu noi, de ne cunoaște mapamondu’ și vine atrași de interes, da’ sentinela de ce nu se precizează și asta când e vorba de Europa, adică-i bun și Dracula că-l esportăm, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]