1,850 matches
-
să prindă ceva și din sensibilitatea sfârșitului de secol sau a Secession-ului la Ștefan Luchian, Nicolae Vermont sau Kimon Loghi, Theodor Pallady. Abia cu Cecilia Cuțescu-Storck va dobândi o cu totul altă dimensiune, care o va scoate din pitorescul senzual sau naturalist, pentru a o integra unui exotism spiritualizat de factură gauguiniană. Tudor Arghezi remarca chiar prolificitatea temei: Se petrece, de câțiva ani încoace, în pictura noastră, un fel de dezrobire, și a țigăncilor"516. În vara anului 1904, Cecilia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o manieră cu totul particulară. În opinia Serafinei Brukner, țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck se află sub pecetea tainei, oficiind misterii. "Acum ne vom opri însă în fața unor țigănci cu desăvârșire străine de celelalte, țigănci ce nu deșteaptă gama fenomenelor erotice și senzuale, ce nu apar ca o suită comică a figurilor de carnaval, ci poartă în ele reflexul unor mistere, pe care ne este parcă teamă să le dezvăluim"522. Altfel, tentația originilor și elementele unui simbolism teozofic în tablourile Ceciliei Cuțescu-Storck
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la nivelul vestimentației, ea poartă nu o basma, ci un fel de șal, maramă albă care-i înfășoară capul. Țigăncile Ceciliei nu mai poartă cămășile albe care lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
brâul roșu, în contrast cu cămașa albă, șoldul scos în evidență, cu buzele excesiv de roșii, părul negru cu un batic galben, țiganca stă rezemată de un zid văruit, cu brațele ridicate, într-o atitudine care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează în cadrul unui program inconografic menit să rețină doar anumite atitudini corporale. La fel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu același titlu, Țigancă, reproduse în Adevărul literar și artistic 530. Țigăncile lui Vermont, cu părul împletit, cu brățări pe mână, cu un brâu roșu, cu salbe de galbeni la gât, împrumută adesea o frumusețe Jugendstil, marcată printr-o exuberanță senzuală și o vitalitate care dobândește și o notă de frivolitate, de ludic erotic, libertate consfințită cutumiar în cadrul acestei etnii. Vermont își dirijează modelul pentru a obține poza unei senzualități convenționale, spre deosebire de Cecilia Cuțescu-Storc,k care îi conferă modelului o totală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o totală libertate, în linia unei dezinvolturi pe care o scontează, fotografiind acel gest memorabil, genuin, acea atitudine emblematică, extrasă pitorescului, senzualității, sau oricărei alte contingențe. Pictorul vizează în primul rând cuprinderea în poza adoptată de model a unei dimensiuni senzuale. În Țigancă florăreasă (ulei pe pânză, P.N. 2283, Bacău 1915, 1,195 x 0,756 cm), fata stă rezemată de zid cu un coș de flori într-o mână, un coș din care florile se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Art, dintre toate piesele expuse de către sculptorul Savargin sculptorul se născuse la București -, pe aceea având-o ca subiect pe Salomeea, și singura sculptură reprodusă în ziar. Cu un picior adus sub ea și cu celălalt peste el într-o senzuală asană, cu brațul susținut de genunchi și capul sprijinit de încheietură, nudul care o reprezintă pe Salomeea devine expresia unei grații coregrafiate atent, preparate parcă într-un laborator fotografic. Această caligrafie posturală, care-i scoate în evidență feminitatea, sugerează aparent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în scenă, în tablou, ca act estetic, așa cum sudoarea de pe fruntea Salomeei în povestirea lui Flaubert devine un șirag de perle, iar actul sângeros al decapitării este eufemizat sexual, fie în dansul Salomeei, fie în gestul final, deopotrivă cumplit și senzual, al sărutului. Rama aurită servește astfel drept punere în scenă, ca spectacol strălucitor al actului crud, este integrată, la rândul ei, în aria reprezentării. Cum am văzut, Nicolae Vermont reia tema într-un alt tablou, fără a schimba atitudinea Salomeei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
putut găsi corespondent în limba română: Salomeea, Salomia. De efect este ultimul "e", litera fiind transcrisă cu caracterul grecesc corespunzător, "Є", sugestie a originii orientale a nimfetei. Caligrafierea numelui, ductul stilistic al literelor, amplifică forța de sugestie a unei scriituri senzuale, pe care linia corpului o preia. "Coloritul viu și simpatic analizează, cu o măiestrie rară, expresivitatea unei lucrări ponderoase (cum e Salomé (180)) în care eroina lui Wilde (sic) ne apare povestind, cu un singur gest (pe care l-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui piesa lui Oscar Wilde. Într-adevăr, dansatoarea lui von Stück "come una zingara danzatrice del ventre tra profumi d'Oriente"553 aduce foarte mult cu țigăncile travestite în Salomei ale lui Vermont, de la coregrafia unei exuberanțe erotice la expresivitatea senzuală. Gestul frânt al dansatoarei se conjugă lubric- terifiant cu prezența trofeului, capul așezat pe tavă, pe care doar aura îl scoate din anonimatul unui conjunctural artefact atroce, diminuat prin culori terne care-l topesc în obscuritatea fundalului. În schimb, Mariana
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
una din mâini chipul sfântului, lipindu-și fața de fața lui. Lipsește atât sângele, cât și gestul blasfemic al sărutului pe gură. Salomeea își ține ochii închiși, o formă de interiorizare a suferinței. Și aici intervine ceva maternal și nu senzual, ceea ce ține de luxura dansatoarei apare destul de palid detașat în decorațiunea florală a perdelei aflate în spatele său. Salomeea este redusă la numitorul comun al suferinței, vulnerabilă și umilă. Cecilia Cuțescu-Storck introduce personajul în anonimatul unei ritualități funerare, eliminând latura de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atinge. Poziția îi scoate în evidență liniile elegante ale corpului, modelajul șoldului, ca și în cazul nudurilor menționate mai sus. Starea de contemplație pare asociată unei stări de liniște, nu există nimic care să tulbure "atmosfera", grația corpului întins, lenitivul senzual al momentului de răgaz. Aproape scos în afara acestui cadru de armonie voluptuoasă, obiectul acestei contemplații pare să nu o tulbure cu nimic pe frumoasa fiică a Herodiadei. Storck regăsește aici ceva din acea decadentă contingență a contrariilor, un contrast ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În buduar (semnat dreapta jos cu negru, pastel, 50 x 35 cm, pe verso schița în creion), Mișu Teișanu realizează un nud care are ceva în plus, menit să bulverseze spectatorul. Femeia nu apare complet nudă, oferind întotdeauna un unghi senzual asupra corpului feminin. Pe o poliță, în partea de sus a tabloului, se află expuse o serie de vase cu caracter decorativ, fapt care sugerează înserierea corporalității feminine decorativismului întregii încăperi. Nudul este expus asemeni celorlalte obiecte decorative, reificat, aflat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu manifestare religioasă creștină. În afară de faptul că filmul, câștigător al Oscarului din 1992, îl identifică în mod evident pe Dracula cu Vlad Țepeș, acesta reliefează latura extrem de erotizată a relației vampir-victimă. Scopul era probabil să creeze un contrast între legătura senzuală, dar lipsită de dragoste dintre Lucy și cele trei femei-vampir din castelul lui Dracula și relația pasională, de dragoste, dintre Dracula și Mina. În final, în ciuda identificării lui Dracula cu Prințul Vlad, vampirul lui Coppola este o altă ilustrare a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o feminizează, cu toate că tenul vopsit prea roșu subminează accentul pe transformarea de gen ca mesaj esențial al portretului 153". Comparată cu o "sibilă contemporană 154", Rosie subminează atât privirea serioasă, chiar amenințătoare a sibilelor pictate de Michelangelo, cât și aspectul senzual, de zeiță a dragostei a blondelor staruri hollywoodiene din acea perioadă. Înfățișarea ei ironică, mulțumită de sine contrastează cu corpul mare și musculos, iar hainele bărbătești, mașina de nituit și ochelarii de pro-tecție nu se potrivesc câtuși de puțin cu
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în redounding smoke; the Sun / Stood self-balanc'd. And Los smild with joy. / He the vast spine of Urizen siez'd / And bound down to the glowing illusion" (E: 94). Urmând distincția ierarhică, propusă de Ioan al Crucii, dintre eul senzual și cel spiritual, se poate deduce că Blake pune în scenă un conflict dintre expresia primară și cea rafinată ale personalității poetice. Accederea la viziune este condiționată de înăbușirea tendințelor ego-ului. Earle J. Coleman punctează un fapt similar în raport cu fenomenologia
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
reprezintă o ipostază selenară, serafică a eroticii eminesciene. Este acea „dragoste de păsări albe care străbat eternitatea și se întâlnesc în dreptul unei stele” despre care vorbea Arghezi referindu-se la erosul eminescian. Este o dragoste din care dispare orice nuanță senzuală. Maria este simbolul feminității purificate. Ea este un înger blond care apare în două ipostaze complementare - una angelică, proiecție a idealurilor madonice ale lui Dionis, cealaltă, casnică, ispititoare nu în plan spiritual, ci în plan terestru: „apăru frumos și palid
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
niciodată gândul de a fi însoțit. Fără îngerul blond, existența paradisiacă ar fi dezolantă.” „Fără ea, ar fi raiul pustiu.” Erosul se împlinește în Sărmanul Dionis numai în planul oniric. Femeia este cea care „declanșează deopotrivă visul treaz și colorează, senzual, visul nocturn, fiind deopotrivă, provocatoare de beatitudine aeriană, în care sensibilitatea vibrează cu o intensitate ce trece de la registrul elementarității la acela cosmic sau la anxietăți și prăbușiri până în pragul nebuniei”. Numele personajului, ca peste tot în opera eminesciană, este
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în care cei doi, Cezara și Ieronim, își găsesc împlinirea prin iubire. Femeia este un prototip al pasiunii paradisiace și al inocenței sufletului originar. Indirect, prin ea, poetul cu aspirații romantice năzuiește să ajungă la conștiința de sine. În iubirea senzuală a Cezarei, precum și în demonismul lui Ieronim s-au strecurat, de bunăseamă, multe din aspirațiile erotice și din trăsăturile psihologice ale poetului. Veneră sau Madonă, femeia eminesciană este un simbol totalizator în care se armonizează creația, cunoașterea și ființarea întru
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
străduiesc să și-o asigure în țară prin legi, iar în afară prin războaie; iar după ce au făcut aceste lucruri, apare o altă dorință, pentru unii aceea de faimă izvorîtă din noi cuceriri, pentru alții aceea de confort și plăceri senzuale, iar pentru alții dorința de a fi admirați și flatați pentru excelența într-o artă sau pentru alte calități ale spiritului." 15. Ceea ce aceste perspective moderne dominante asupra puterii nu au reușit în mod sistematic să analizeze sînt exemplele de
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mai jos nu mai e decât un pas: Rostul artei e nu să ne coboare și să ne rușineze, ci să ne înalțe și să ne facă mândri de a ne ști oameni, și operele de artă care reproduc pornirile senzuale, orișicât de interesante și de frumoase ar fi ele, sunt respingătoare 253 sau Rostul tragic al vieții omenești e că, pe când viața petrecută în aievea, se ține seamă de împrejurări și de slăbiciunile omenești, se fac concesiuni și se iartă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
timiditate mult timp resimțită. Se impune ca un model, un model deosebit de apropiat, în care fiecare poate opera și poate încerca să se recunoască. El uimește, emoționează, captivează și subjugă, e capabil să exercite în jurul său un fel de fascinație senzuală, care conferă fiecărui gest, fiecărui cuvînt o rezonanță afectivă de mare profunzime. Pentru a-i merita stima, pentru a beneficia de prietenia, de bunăvoința sa nu există sacrificiu de care cei mai umili dintre membrii grupului să nu se simtă
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
le examineaz pe rând cu o deplin obiectivitate, Ralea conchide, consecvent ideilor lui, c în mentalitatea religioas, pcatul înseamn cderea în relativ și se înfțișeaz în patru ipostaze mai frecvente, aproape în toate tipurile de religii ale lumii: îndoiala, plcerea senzual, orgoliul și minciuna. Toat lupta milenar a religiilor a fost extirparea, eliminarea acestor abateri din sufletul omului A desființa orice pornire ctre aspectele specifice ale firii, a rupe legtura cu ele, a distruge orice plcere pe care ele o pot
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
desprinde, mai ales cu ajutorul recomandrilor Sfântului Jean de la Croix, sensul de renunțare la tot ce e pmântesc și natural pentru supranaturalul absolut. Remarcabil, ca analiz filosofic, este interpretarea pcatului ca o cdere în relativ (analiz semnificativ a îndoielii, a plcerii senzuale, a orgoliului și minciunii, din punctul de vedere religios și, mai ales, creștin. Totuși, ca și în cazul analizei și prezentrii fenomenului etic, trebuie precizat c fenomenul religios nu poate fi explicat, decât forțând nota, prin teza amânrii, fie ea
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
să creeze ceea ce este nou, sunt "filozofii nimicului absolut", acei "Liebig ai lumii invizibile", în sensul că, la fel ca în chimie, dizolvă totul. Capitolul 5 Nihilismul fără fundament al lui Max Stirner Un singur lucru nu este zadarnic: perfecțiunea senzuală a clipei. Prima teoretizare în adevăratul sens al cuvântului a unei poziții filozofice care poate fi definită ca nihilism, chiar dacă în absența utilizării explicite a conceptului, apare odată cu Max Stirner. Un gânditor rebel care iese din rând și care îi
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]