3,422 matches
-
eu, cu o biată peană de gâscă... Peana aiasta de gâscă cum o vezi e o armă nu mai puțin ascuțită. Cu ea lupți în alt fel, e o luptă ce înfruntă veacurile... spune el gânditor și scoate dintr-un sertar un vraf de foi legate cu sfoară pe care i le înmânează Ioane, ai aici însemnările mele: fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Crezi?... Europa m-a și dat uitării. Dacă a știut vreodată de Moldova... Acu, după... Știi cum sunt oamenii, nu aplaudă decât învingătorii. "Vae victis"... Ștefan surâde cu durere și dă din cap. Șchioapătă câțiva pași, pe gânduri... Scoate din sertar un sul de pergament ferecat cu peceți domnești. Glasul lui devine solemn, grav: Vă mai rog... Am însemnat aicea, voința mea de pe urmă. Ștefane! sare cu reproș Țamblac. Ce gânduri, Ștefane! protestează Vlaicu, violent. Ștefan surâde trist: Sunt gânduri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a răscolit prin lăzi, i-a aruncat pe geam valurile de pânză, s-a urcat în pod, dar bani și giuvaere n-a găsit. Înfuriat, a amenințat-o cu moartea, dacă peste două zile nu-i pune banii toți în sertarul de la masă, să fie pregătiți și el va veni noaptea să-i ia. După voce a presupus că hoțul cu pricina nu e altul decât nepotul său. Tata a sfătuit-o la primărie să se adreseze șefului de post. Bătrâna
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
totul la miliție și doi milițieni, în noaptea anunțată au venit să stea la ea, ascunși în cămara de alimente. În noaptea anunțată, hoțul a năvălit ca un torent, scoțând ușa de la tindă din țâțâni și s-a repezit la sertarul de la masă. Când l-a tras și n-a găsit banii s-a făcut foc și pară. A trântit o pe bătrână jos și-o lovea fără milă cu picioarele. Biata femeie a țipat o dată din răsputeri și milițienii au
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
s-a apucat și a tradus integral în tinerețe (ofițer fiind!), din franceză, ABC-ul comunismului de Buharin, traducere al cărei manuscris cu cerneală roșie, cu grafia lui atât de ordonată și de clară, a zăbovit destui ani într-un sertar încăpător, spre mirarea, respectul și mai apoi spre nedumerirea mea. Nu încape îndoială că Țuțea, care se știe că în junețe a fost pătimaș de stânga, nu altminteri decât pătimaș de dreapta la maturitate și bălmăjit reacționar la bătrânețe, l-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă bucuram, de asemeni, de cea a părintelui meu (atâtea cărți franțuzești!) - fiind și unicul dintre toți care frecventam familiar librăria. Este epoca în care tata, ofițer la vânătorii de munte încă, deși cu diploma de doctor în drept în sertar (diplomă care mie nu-mi spunea nimic), pleca la instrucția cu ostașii purtând în geantă sau în buzunar câte un volum din cele galbene ale Editurii Flammarion: Oraisons funèbres de Bossuet sau Lettres de Madame de Sévigné ori altele. Pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grup, în perioada postcomunistă. Evident, după peste patruzeci de ani de communism mai nimeni nu se aștepta ca peste noapte să fie etalată o maturitate politică senină sau o productivitate economică susținută (chiar dacă mulți credeau că se vor ivi din sertare o serie de capodopere literare). Șansa autodefinirii nu a putut fi refuzată și ea s-a materializat în primele două decenii postcomuniste. 4. În 1989, ce fel de evoluție anticipați pentru România și Europa de Est pentru următoarele două decenii? Au fost
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
întorc, nu știu, odată ajunsă acasă, ce a fost pe distanța parcursă; după ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ora 9, când se culcă cei mici, singurătatea răsună, amplificată de atâtea amintiri, în camera asta pe care am mobilat o pentru tine. N-am deschis încă sertarul biroului tău; poate într-o zi am să-mi afund fața în sertarul deschis, unde lucrurile mai păstrează încă atingerea ușoară a degetelor tale subțiri... Scumpa mea. Nici un cuvânt nu-mi îmbracă perfect gândul, nici un cuvânt nu poate cuprinde tandrețea dureroasă pe care ți-o port. Nu am primit a șasea scrisoare. Unde
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la filmul care mi-a plăcut atât de mult, mai ales în duo-ul regal, mă gândeam ce-ar fi să am un mic film cu tine și să-l pot turna de câte ori vreau. Azi, pentru prima oară, am deschis sertarul tău, pentru buletinul populației (cartela de pâine) și apoi să caut vreun album să-i arăt d-nei B[iemel]. Am fost atât de emoționată! Apoi tot azi, căutând în buzunarul demi-manteau-ului negru-gris, am găsit o batistă și micul porte-cigarettes negru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei și în colțul de lângă fe reastră un mic biurou alb, cu sertare, de serie; pe jos un covor fără culori, imprecise de uzură, o oglindă veche, un scrin, o măsuță și peste tot un praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
preț, au fost numărate, măsurate. Și lămpile, și mașina de gătit din bucătărie, și dulapurile din bucătărie. Tot, tot, tot. În timpul ăsta, ca un leu în cușcă, istovită, scârbită de tot, mă dusesem în dormitor; atunci marele șef a deschis sertarele ca să pună pe listă ce mai era pe acolo: pânzeturi, fețe de masă, lenjerie. Și cum deschidea, cu o neobrăzare imposibil de suportat, dulapul în care fuseseră scrisorile tale, uitându-se în fiecare cutie, până și într-o cutie de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cuvertura, perna, cearceaful, spunându-mi: „Să le dați numaidecât, sunt ale criminalei!“ Am scăpat ieftin: mi-au luat doar un cearceaf, o pernă și pledul galben cu carouri maro. A plecat și s-a întors la ora 6. Am golit sertarele ambelor birouri, al tău și al tatei, am reușit să iau becul cel mare, cele două perne de pe divan, câteva cărți de care aveam absolută nevoie, câteva statuete; știi că seara, intrând în biroul luminat de felinarul cel mare [din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și Publiciști. Fără etape intermediare, B. debutează, în anul 1995, cu un roman de succes: Domiciliu obligatoriu. El a parcurs însă un drum ascuns în anii optzeci, scrisul devenind pentru autor o supapă de supraviețuire. Romanul este practic unul de sertar. Acțiunea cărții se petrece în mediul cunoscut scriitorului, într-o clinică de chirurgie. Un profesor impostor, Zugrăvescu, ajuns prin fraudă și compromisuri politice în fruntea instituției, dispune discreționar de soarta subalternilor săi. Spitalul devine, prin extensie, simbol al sistemului totalitar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285519_a_286848]
-
ale unor poeți ieșeni sau din Basarabia. Traducerile din poezia universală sunt minime. În mare vogă, ca, de altfel, în toată presa literară a momentului, se află dialogurile pe teme de actualitate (intelectualii, comunismul, vremurile noi, libertatea presei, literatura de sertar) purtate de Emil Brumaru (inițial), Liviu Antonesei și Dorin Popa (ulterior) cu scriitori, oameni politici, români din străinătate precum Luca Pițu, Al. Zub, Ion Rațiu, Mihai Ursachi, Ion Cristoiu, Ioan Buduca, Al. Paleologu, Paul Goma, Dan Petrescu, Mircea Iorgulescu, Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286403_a_287732]
-
acest manuscris, dar nu Îl mai consider publicabil; de curând, Însă, am semnat cu editura Ideea europeană printre altele și un contract al unei posibile cărți ce ar avea, În substanță, același conținut și aceeași problematică cu manuscrisul meu din sertar scris la Paris cu vreo două decenii În urmă, care ar urma să poarte un titlu puțin schimbat: Vinovați fără vină. În această carte - „dacă voi mai trăi și mâine!”, cum obișnuia să noteze Tolstoi În jurnalul său -, după modelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
voiam să-l „practic” În opera mea epică viitoare! -, fiind prieten extrem de apropiat cu Nichita Stănescu care se afla după prima sa carte, Sensul iubirii, volum ce a avut un neașteptat succes, dar care nu-i reprezenta nici pe departe „sertarul”, un volum minat de clișee staliniste - ca și cele ale lui Labiș! -, dar care Îl pregătea pe al doilea, O viziune a sentimentelor, primul lui volum cu adevărat bun și care avea să revoluționeze Într’adevăr - sub ochii neputincioși ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „ratez”, iar dovada că nu făceam din propria-mi revistă o armă a existenței mele literare a fost faptul că am aruncat pe piața literară și publică un număr masiv de cărți - vreo opt romane, dintre care unul de sertar, Pândă și seducție (după 16 ani de când Îl scrisesem la Stockholm, În ’76, purtând semnele clare ale unui anticomunism elaborată, ca și alte cărți, de eseuri, poezie, teatru. Nu făceam decât ceea ce am făcut Întotdeauna, luptam cu cărțile, demonstrând Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Încercarea de modernizare reală a romanului autohton, În sensul școlii lovinesciene. „Bătrânul” Breban, Întors de la Paris În primăvara lui ’90, s-a trezit Însă cumva singur, deși a aruncat pe piață vreo douăzeci de titluri, dintre care un roman de sertar, Pândă și seducție, o trilogie romanescă, Amfitrion, precum și primele trei volume ale unei tetralogii, Ziua și noaptea. Asta, pentru a mă limita doar la creația mea epică. Ei bine, deși propun prin aceste volume masive o continuare a școlii moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înalt creatoare și am „aruncat pe piață” - se’nțelege, după lupte acerbe și chinuitoare și nu numai cu „forurile”, dar și cu unii colegi prestigioși (vezi refuzul lui Marin Preda de a publica Bunavestire după ce o ținuse doi ani În sertar și-mi făcea asidue propuneri s-o tai În jumătate!Ă - patru cărți care „mă reprezintă” și, sper, și romanul românesc postbelic: Îngerul de gips, Bunavestire, Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din ele. Contrecoeur, sub apăsarea ordinelor, nimic nu-mi ieșea bine. Mi-a plăcut să-mi îndeplinesc datoriile din postura de om liber, cu răspundere indivizibilă în ceea ce face. Mă deosebesc, apoi, de nu puțini autori ai unor „cărți de sertar” prin faptul că nu privesc în urmă cu mînie, nu denigrez „epoca”. Lucru prea puțin inteligent, unii s au grăbit s-o „înjure”, și, vai, nu dintre cei ce au suferit! Ce încredere poți să ai în ei? Palinodiile, volte-face-urile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
înapoi. Pe el, grosolăniile îl satisfac fiziologic, asemenea unor acte sexuale. N-a auzit și nici nu-i trece vreodată prin cap că „inima omului e ca sticla”. Nu l interesează efectul mitocăniei asupra celorlalți. După ce s-a „descărcat”, deschide sertarul biroului, scoate o sticlă de votcă și anunță că „face cinste”. Dacă l-ai întreba cum rămîne cu terfelirile de adineaori, s-ar arăta teribil de mirat: „Lasă, domnule, astea-s fleacuri muierești: nu ți-am spus că eu nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mușca. Și, uneori, mușcă rău! După plecarea din birou a noului securist ce ne are în supraveghere (D.T.), Sp. a remarcat diversitatea curiozității lui: „a observat și caracterele mașinii de scris, și faptul că țin veioza aprinsă, și cozonacul din sertarul lui Nanianu, despre care, fiți siguri, o să raporteze”. „Are și el un suflet”, a încercat Carmen să-i ia apărarea. „Suflet!... Suflet, cînd ai 7000 pe lună? La banii ăștia, sufletul se pune în paranteze”, i-a replicat el. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ne-au vândut toți cei cu care împărțisem pâinea, excelenta carne și excelentul vin argentinian! Ca atare, cu toți președinții, primii-miniștri, miniștrii, patronii și delegații din țară proiectele, propunerile și bunele intenții ale noastre s-au pierdut prin birouri și sertare, cifrele la export continuând să rămână nemișcate. Singura oară când exportul nostru a făcut un salt ca înregistrarea pe seismograf a unui cutremur de gradul 7 a fost în 1994, când, în urma unei greve prelungite a lucrătorilor de la rafinăriile braziliene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a regimurilor totalitare ale lagărului socia- list. Era un spectator izolat al propriei sale lumi ghicind undeva în spatele pânzei imaginea neclară a unei Europe tot mai îndepărtate de la care I.D. Sârbu își lua semnificativ adio într-un volum rămas în sertar până în 1989 : Adio, Europa ! Ceea ce vedea spectatorul anilor ’80 în film semăna foarte mult cu lumea lui, o lume a unei periferii mizere cu corelatul ei antropologic, caracterizată prin : insalubritate, promiscuitate, pauperitate, lumina difuz-maladivă scursă din becuri chioare, găunoase tirade
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]