2,502 matches
-
Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de relaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
podoaba și farmecul în tot timpul anului.Primavara,copacii în floare se prind într-o hora,ca niște mirese,cu rochie de dantelă,albă sau roz,cu trunchiurile albite pentru sărbătoare. Viile,așezate pe coasta și în curțile oamenilor,lăcrimează seva pământului acesta roditor.Cele din curțile oamenilor sunt împodobite cu flori de primăvară,narcise,zambile și lalele. Și ce forfota și zor e în fiecare casă și gospodărie,de când mugurul primăverii e sărutat timid de ra- zele soarelui!Oamenii zoresc
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte, Sărutul meu să-ți fie mângâiere. Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii, Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte, Seve țâșnind din trupul primăverii Să umple golul dragostea fierbinte. Sunt prizoniera viselor, dorinței, Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte, Când setea-mi sting cu lacrima credinței Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte. De-ți pasă sau
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
unduie ca un izvor prin munteși-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu buzele scriindu-ți dor pe frunte,Sărutul meu să-ți fie mângâiere.Să-ți dărui liniștea la tâmpla serii,Șoapta-mi timidă tainic să te-alinte,Seve țâșnind din trupul primăveriiSă umple golul dragostea fierbinte.Sunt prizoniera viselor, dorinței,Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,Când setea-mi sting cu lacrima credințeiSimt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.De-ți pasă sau de nu
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
adiere de vânt, ocrotite de privirea copacilor din jur, ninsoare de petale, albe și roz. La fiecare adiere de vânt, crengile celor doi vișini se-ating, se-nfioară, se mângâie, se-mbrățișează. Un dans amețitor! Explozie de lumină. Prin respirația iubirii, seva coboară-n adâncuri, spre rădăcinile lor nevăzute, urcând, apoi, prin primii boboci de floare. Câțiva pași în călătoria inimii... Simbol al credinței. Totul! De la un grăunte de nisip la galaxii necuprinse. Într-o lume cu bariere, fără bariere, veșnicul! Pe
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
ceară care pecetluia sufletul celui al cărui ochi s-a întors în sine pentru a rezolva ecuația Sfântului Augustin: “Dumnezeu este mai intim mie decât mine însumi.” Alegeri, 2012... Iarna. Cald în casă și miros de brad incandescent. Rășină și sevă adorm împreună în fibra lemnului ieșind nestăpânit pe gura sobei. Câți ani au trecut? Nu mai știu. Țin minte doar că renunțasem. Renunțasem la el. Apoi la mine. Doar rugăciunea. Nu poți să desparți două suflete. Am aflat atunci, în
RISIPA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375265_a_376594]
-
dacă vestitori nu sunt, atunci oare mai putem vorbi de primăvară?! Într-o țară care nu cunoaște mărțișorul, la ce te mai poți aștepta? Ehehei, la minuni, firește, doar nu degeaba se spune că primăvara e un miracol încărcat de seve și de subînțelesuri! Bineînțeles că există și aici o primăvară, o altfel de primăvară, dar noi o avem și pe a noastră, cea pe care ne-o inducem și adjudecăm. Încăpățânați purtăm mărțișor la piept și povestim despre ritualurile și
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i gingășia nepereche. Vedeam în ea, ca'ntr-o icoană veche, Un an de roade și-un noian de vise. Trăind un ciot de an, lăsase pomul Să-și odihnească sevele, o iarnă, Dar, mai întâi ca fulgii să se cearnă, Voia să știe ce nu știe omul ... Când m-am trezit, în zori, deja plecase ... Probabil spre mormântul hărăzit. O frunză cu destinul împlinit, Pe novicia mea se așezase. *** Referință
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
face să renunți la umblet? Fiorii năpădindu-te în pântec? Ori farmecele strecurate-n cântec De harpii ascunse-adânc în cuget? A! Te-ai deprins cu aspra mângâiere A mâinilor înfiorându-ți trupul Și, nesătulă, vrei să-ți umpli chiupul Cu sevă albă, nedivina, miere? Cât am râvnit la marmura din tine! Nu-mi mai păsa că nu mai fi-voi eu. Acolo'n tine devenisem zeu, Ori sclav al încercării caudine? Nu-ți fie teamă, martorii celești Doar pot privi, apoi
STĂPÂNA SIMŢĂMINTELOR LUMEŞTI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372594_a_373923]
-
Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1749 din 15 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Minunile Sfintei Cuvioase Parascheva Pelerini cu sufletul evlavios Se duc la racla Sfintei Parascheva, Rugăciune purtând în gândul pios, Speranței din credință să-i dea seva. Că-i timp călduros ori frig și vreme rea, Cei ce cred în minunile credinței, Își pun în Cuvioasa Parascheva, Nădejdea din calvarul neputinței. La sfinte moaște stau să se închine Și rugăciune poartă-n așteptare, Celor suferinzi să le
MINUNILE SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372600_a_373929]
-
Tata despică inima mielului Și focul umple ograda de umbre, Focul mielului se varsă-n pământ. Tata se așează în capul mesei cu toată livada, Împărțindu-ne din feliile inimii Și sângele mielului ne curge pe barbă-n jos, Și sevele nucului se preling în brazdă, Răcorindu-ne explozia verii din piepturi. În micul voievodat de la marginea râului Seninul are la rădăcină fântâna, Frunzele legănându-se mă cheamă Și respiră adânc între cer și cumpăna ei. Apoi acolo, în lăzile de
AŞTEPTARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373059_a_374388]
-
Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului SĂ TE CULEG... Vreau să te culeg ca pe o floare, Din câmpul vast al omenirii, Blândă, frumoasă, mirositoare, Amândoi pe tărâmul fericirii. Să adaug seva sângelui meu, Visele spre cerul senin să zboare, Puternice, înălțătoare mereu, Însoțite de eternul soare. Să-mi fii lângă mine verde liană, De mine să nu te rupi nicicând. Să-mi umpli de iubire, inima goală, Aici în viață, până
SĂ TE CULEG... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373107_a_374436]
-
destinul, soarta, și tot ce ar putea avea legătură cu existența ei banală de acum... Nu i-a plăcut niciodată Bucureștiul; era fericită în micul orășel de munte îmbrăcat în verde în orice anotimp.Diminețile erau pline de bucuria vieții, sevele curgeau cu neastâmpărare în venele ei, anunțând domnișoria-i un pic întârziată...de ce se gândea acum , tocmai la acel moment din viața ei? Începu să-i fie teamă.Avea premoniții , de obicei a ceea ce urma să i se-ntâmple și această
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
Toate Articolele Autorului În vara neînchipuită cu iarba vie, de acasă, Un dor mi s-a născut în gând și nu mă lasă- Vreau, prin poiene, un refugiu să-mi găsesc, De frunzele copacilor -nverzite, să mă îndrăgostesc; Din ele, seva fericirii să o sorb și să m-alint Cu-acel, ce l-am găsit în gând și-n inimă , pământ, Poiană pentru flori -regine și doruri c-ale mele- Nu e pe lume alta, chiar de-oi porni spre stele
ÎN VARA NEÎNCHIPUITĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373179_a_374508]
-
apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc violent Amintiri, tristeți și dureri grele, Prinse cu cătușe grele, ruginițe și zgomotoase. Se lovesc de pereții camerei
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > NOAPTE DE VIS Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1729 din 25 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Ce noapte de vis! Sevă violetă îți susură-n trup și te înfioară. Miraj risipit întruna repetă: Ești tânăr iară! Profunzimi de dor se umplu cu-arpegii. Cioplești pe mister litere sonore. Stelele le-auzi descifrând solfegii din aurore. Ți-ai scos și-ai zvârlit
NOAPTE DE VIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372159_a_373488]
-
ignoranță Și nu stiu ce se-ntâmplă mâine, Ascultă mass-media cu importanță Sperând că le va da un colț de pâine.. Entuziasmul este bun la tinerețe, Hai să le dăm o alternativă, În spate avem daci, figuri semețe Ce ne-au dat seva prin arhivă ! Să le dăm curajul nemuririi Celor ce astăzi n-au speranță Că-n noi avem bogăția firii, Să îi iertam, să avem toleranță Prea mulți, ce trebuie să moară Că nu-nțeleg sensul bun al unirii, Să le-
NEDREPTATE ISTORICĂ (REVIZUITĂ) de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372204_a_373533]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LIMITA Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului M-am lovit de limită când am ascultat glasul gol al butoiului tomnatec din care se scursese întreaga sevă tămâioasă de zâmbete. I-am deschis capacul spre libertate cu o plecare în centrul sinelui. M-am lovit de limită ca de o trezire în baia dumnezeirii . M-am atins de muchia răbdării coapte la focul zilelor rotunde, sparte în
LIMITA de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372220_a_373549]
-
ridice-n aer al tristeții mele caier vântul să mă-nnoade-n ploaie abur trist printre șiroaie să mă-ngroape în țărână nou izvor într-o fântână să schimb arșița-n răcoare ca o binecuvântare pe cei sugrumați de sete seva mea să îi îmbete iar când cumpăna s-o frânge apa-n ciutură o strânge și presar-o în grădină florilor la rădăcină iar din flori să faci cunună și cufund-o în fântână să-mi găsesc norocu-n ea ars
BOCET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372260_a_373589]
-
elogiativa închinata de Gavril Moisa, secretarul LSR, Silviei Popescu a fost răsplătita de public cu furtunoase aplauze. I s-a alăturat în demers epigramistul Eugen Albu, care i-a mulțumit doamnei Silvia în felul său caracteristic - prin catrene pline de seva - pentru îndelungată activitate de secretar literar la „Satiriconˮ. Următoarea ședință de cenaclu se va desfășura în 26 februarie. Voichița Pălăcean-Vereș Referință Bibliografica: Seară iubitorilor de cuvânt la Cenaclul „Artur Silvestriˮ al LSR din Cluj-Napoca / Voichița Pălăcean Vereș : Confluente Literare, ISSN
SEARA IUBITORILOR DE CUVÂNT LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRIˮ AL LSR DIN CLUJ-NAPOCA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376203_a_377532]
-
nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Cuvintele-s coapte, au miros de pâine cu miez aburind și proaspăt de poem mestecat în vorbe moi și flămânde, zvon poetic, zbor spre înalt. Învelit în matase de muze secrete sevele gândului le culege. O frăgezime pe suflet îți pune șlefuind litere cu aure sonore, din cristalul cui îl desprinzi trupului gol să îi dai crudă pielea? Respirul subțire de insomnii cotropit mai rumenit decât pâinea, e copt de iubirea vinovatelor
POETUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376287_a_377616]
-
cu soarele înca adormit Și în taina lui dezleagă misterul Zilei ce va să fie. Adună mărgăritare din lumina Pictată de rouă pe firul de iarbă, Îmbracă strai alb și pleacă la câmp. Îi cere pământului voie Ca să îi stoarcă seva, Roagă ploaia să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Ca să îi stoarcă seva, Roagă ploaia să îi ude Recoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatra Făcută din același lut ca și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați văzut cum sărută Câmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ? Citește mai mult Voi știți ce suflet
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
care în zoriVorbește cu soarele înca adormitși în taina lui dezleagă misterulZilei ce va să fie.Adună mărgăritare din luminaPictată de rouă pe firul de iarbă,Îmbracă strai alb și pleacă la câmp.Îi cere pământului voieCa să îi stoarcă seva,Roagă ploaia să îi udeRecoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatraFăcută din același lut ca și el,Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pomîntr-un nai,Prin el se scurge seva copacului.Ați auzit vreodată munții doinind,Din
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Îi cere pământului voieCa să îi stoarcă seva,Roagă ploaia să îi udeRecoltele pentru hrana copiilor, Coace pâinea în vatraFăcută din același lut ca și el,Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pomîntr-un nai,Prin el se scurge seva copacului.Ați auzit vreodată munții doinind,Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii?Susurul râului ce poartăCu el sufletul ascuns înPântecul muntelui? Ați văzut cum sărutăCâmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ?... XV. ÎNGERI, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr.
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]