1,535 matches
-
o sfârșeală din care se trezi după un răstimp, flămând. Flămând de hrană obișnuită, dată de pământ. Se sculă de pe piatră și se duse încet spre marea luntre care strălucea în propria ei lumină. Stătu o oarecare vreme înăuntru, mâncând, sfiindu-se să se arate străinilor mușcând din bucățile de carne. Dar ieși cu plosca de vin dăruită de țăranul din câmpia de la miazăzi. În fața străinilor care se uitau la cerul înstelat, ca niște oameni obișnuiți care nu urmăresc altceva nimic
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trupul făcuse aceeași călătorie cu trenul spre Woking, Însoțit de un mic grup de rude, care aduseseră Înapoi cenușa, pentru a fi Îngropată În cimitirul parohial din Hampstead, câteva zile mai târziu. În pofida agnosticismului pe care Du Maurier nu se sfiise să și-l facă public, părintele Ainger acceptase cu dragă inimă să țină el Însuși o slujbă de Înmormântare, asistat de alți doi preoți din partea locului. Era o zi de octombrie rece și vântoasă, cu frunze care se scuturau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grăbite ne desfăceau hainele. Curând rămăseserăm goi. Ne oprirăm. Coborâi din pat, în toată splendoarea mea, în lumina lunii. Îl trăsei de mână și pe el sus și ne uitarăm unul la altul. Aveam un sentiment familiar, cunoscut, nu ne sfiiam unul de celălalt și ne aparțineam reciproc. Ne mângâiarăm apoi cu privirea, cu mâinile, cu buzele. Și îmi prinsei mâinile în părul său, mă încolăcii în jurul său, îl prinsesem între coapsele mele, el mă roti și ne așezarăm pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
înciucurate cu sute de inele, și îl ciupi. Pe pielea ciupită cu extrem de puțină milă, apăru, mai întîi, un punct alb, care se preschimbă cu iuțeală, lăbărțîndu-se într-un neliniștitor loc roșu. Pata roșie și antipatică avansa și nu se sfia acum să-și dea silința să-l înfășoare, legîndu-i strâns trupul într-o hartă reproducând fidel golfulețele și fiordurile de hârtie zdrențuită ale Europei. Sfântul Părinte Secund țipa de plăcere ori de câte ori recunoștea, pe ceafa ori pe fesa sa stângă, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI nemaipomenite, încă înainte ca respectiva să ți se ocupe, cu calm și responsabilitate, de pahar. - Și SIGLA... Cine e SIGLA? se interesă Pink, cu ușurătatea obraznică și plină de farmec a cuiva care nu se sfiește ca, sărind câteva pagini, să ajungă mai aproape de deznodământul romanului polițit. - A, SIGLA!... Bineînțeles, SIGLA! exclamă, spre continua surprindere a invitatului, cu timbru de cucoană tânără, Cocondy. Iată un subiect asupra căruia bunele maniere, nu mă îndoiesc, nu ne dau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și răspicat: Vezi de copchil, nenorocito! Fără a-și putea explica de ce, din-când-În-când privea, printre degețele, la pulpele dolofane ale femeilor și la cele ale fetelor, de asemenea dolofane, care cu sfială și rușine, Își dezbrăcau, privind În toate direcțiile, sfiindu-se și de ochișorii ca niște mărgeluțe colorate ai libelulelor, rochițele din deftină Înflorată și Își suflecau cămășile din finet bleu până pe la mijlocul pulpelor. Apoi, Ochenoaia -căpitanul expediției și seful autoritar și de necontestat, cea care hotăra `n toate situațiilerosti
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ape și Învelită cu paie. La masă s-au supravegheat discret și reciproc, apoi vinul a dezlegat limbile celor doi oameni maturi, În ochii cărora se putea citi o iubire cinstită, de care nu se fereau și nu s-au sfiit să o spună și celor doi copii, care Încă erau foarte tăcuți. La un semn discret făcut de Victor, Maricuța, cu o voce și o privire voit Îngrijorate, dar insuficient de bine disimulate, spuse: Mariniță-mămică, oare nu-i timpul să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe care copiii o iubeau mult. Așadar, nicio șansă ca el s-o revadă pe doctoriță. Mâncară împreună și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
granitul muntelui i-ar fi spus numai lui secretul. Avea un răspuns pregătit pentru când era să o întrebe. Se pusese pe-o piatră, cu bagajele lângă ea, dar Omar nu zisese decât: „Ce puține cuvinte pentru o comoară!“. Se sfia să-l stârnească mai mult, fiindcă nu știa înțelesul inscripției și nici nu voia să îl mintă, așa că încercă să-și abată rostul gândului când vorbi: — Dar ce ți-a plăcut cel mai mult din tot drumul nostru? Omar se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se uita lacom la ibovnică, ar fi pus-o jos. Nici muierea nu se sfia. Îl privea cu îndrăzneală în ochi, ca și când i-ar fi spus: "Fă-mi ceva dacă poți!" Țigăncii îi plăcea gura ucenicului, tânără și roșie ca o garoafă, înțelesese că lui Paraschiv i se făcuse de cuțit. Și-a început să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la fereastră, la «White» și v-am spus, văzându-vă trecând: Jemmy, cum o mai duci?”. Un asemenea răspuns Împingea grația până la cinism și n-a fost nevoie de multe răspunsuri asemănătoare pentru ca oamenii care-l auzeau să nu se sfiască să-l judece. De altfel, ceasul când nu mai exiști pentru nimeni, ceasul nefericirii sunase pentru Brummell. Ruina Îi era totală, iar el o știa. Cu aerul său impasibil de dandy calculase, cu ceasul În mână, timpul rămas pe câmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Gray, dar fără a omite extraordinara sa corespondență - sunt rezultatul unei Împărtășiri prealabile a propriilor idei și subiecte cu cei apropiați. Fântână nesecată de inspirație pentru discipoli, Oscar Wilde „furniza” cu generozitate subiecte pe care unii dintre admiratori nu se sfiau să le publice sub nume propriu. W.B. Maxwell Își amintește că În copilărie a beneficiat de generozitatea lui Wilde și că, fără prea multe scrupule, a transcris și publicat una dintre povestirile ce ieșeau din gura lui Wilde ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mie nouă sute șaizeci și ceva și introdusă fraudulos În rafturile Bibliotecii Naționale a Franței. Ce legătură au toate astea cu abatele Saunière? O să-ți spun Îndată, nu Înainte de a remarca găselnița onomastică Îndrăzneață a domnului Dan Brown, care nu se sfiește să Împrumute numele inocentului preot din Rennes-le-Château personajului Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru, cel care deține teribila taină a Sfântului Graal și care este ucis de un membru al congregației catolice Opus Dei, tocmai din acest motiv. Îți reamintesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nevoilor politice. În loc să se reorganizeze ținând seama de realitățile politice ale țării, partidele de guvernământ se mențineau confortabil pe vechile poziții; cultivarea clientelei electorale, acapararea consiliilor de administrație, opoziție guvernului. În același timp, pentru a nu părea retrograde, nu se sfiau să facă profesiune de credință masonică, anticatolică și, mai ales, când le convenea, să amenințe monarhia. Partidul regenerator era prin excelență partidul de guver-nămînt. Corespundea conservatorilor din Spania, întocmai cum progresiștii - celălalt partid - corespundeau liberalilor de pretutindeni. În 1892, ajunge
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să prefacă structura economică și morală a țării. Salazar, însă, nu putea uita că dictatura are o singura rațiune de a fi: să promoveze revoluția naționala. Și, având poate dezlegarea Președintelui Republicii, generalul Carmona, și a șefului Guvernului, nu se sfiiește să amintească militarilor sensul politic al mișcării pe care o începuseră la 28 mai 1926. "Dictatura trebuie să rezolve problema politică portugheza. De ce? Pentru că experiența ne-a demonstrat că formulele politice pe care le-am folosit până acum, plante exotice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
familia) și sociale (breslele), ci și valorificarea vieții în spirit creștin. De nenumărate ori revine Salazar în cuvântările sale asupra acestei teme fundamentale: numai o viață spirituală autentică și fertilă garantează ordinea politică, echilibrul social și progresul economic. Nu se sfiește să afirme că chiar corporațiile nu au un scop exclusiv economic ci o finalitate spirituală (26 mai 1934). Nimic nu poate dura, pe nici un nivel al realității sociale, dacă spiritul nu e prezent și activ. Vorbind la 27 aprilie 1935
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și de una și alta, morala" (ibid.). Setea aceasta de spiritualitate nu are, în concepția lui Salazar, nimic excepțional. Ea corespunde unei nevoi fundamentale a omului, nevoia de credință - "fîntînă nesecată a vieții spirituale" - nevoia de absolut. Salazar nu se sfiește să vorbească într-un discurs politic despre Dumnezeu și despre credință, pentru că, înainte de toate, vrea să fie sincer față de sine însuși - și el e un filosof care crede în Dumnezeu - iar cuvântarea lui e adresată portughezilor ca atare, nu omenirii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
îndrăznise să vorbească despre rostul credinței creștine, într-o țară ai cărei conducători făgăduiseră să "stîrpească" creștinismul în două generații; de când îndrăznise să afirme că lucrurile mici și bine făcute sunt singurele care pot schimba fața lumii; de când nu se sfiise să apară cu manuscrisul conferinței sale în fața auditorului, începînd să vorbească o portugheză simplă, robustă, pe alocuri aspră, dar întotdeauna precisă, ducând până la exces respectul pentru nuanța exactă. Această limbă a lui Salazar este ea însăși un act de "reintegrare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Biserica romano-catolică o dovedește nu numai articolul 46 din Constituție, care confirmă separația Bisericii de Stat, dar și atitudinea lui față de Centrul Catolic. Într-un celebru discurs, din 23 noiembrie 1932, în care analizase "diferitele forțe politice față de ", nu se sfiește să afirme că "organizarea independentă a catolicilor, în vederea activității pe teren politic, se va dovedi inconvenientă pentru mersul dictaturii". Centrul Catolic avusese o rațiune de-a fi sub vechiul regim democratic, când trebuiau încercate toate compromisurile pentru a asigura un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dincolo de cuvinte. Era România oropsiților doar pentru faptul că încă se îndârjeau să urmeze rosturi și legi venite de dinaintea lor, dintr-un timp în care doar Dumnezeu însemna un reper stabil. Notam astfel de povești în carnețelele mele. Nu se sfiau când mă vedeau scriind. Eram, în acele târziuri de noapte, aproape asemeni lor. Un om necăjit, duhnind a băutură, fugind de cine știe ce necazuri și el, de rătăcea în inima nopților prin piețe, de nu-și găsea somnul, odihna sau împăcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iau un cașet. Zâmbi curajos ca și cum ar fi vrut să dea asigurări că totul e un fleac, că în general nu ia în serios micile indispoziții. Lângă ușă se întoarse și aminti amabilă: ― Când aveți nevoie de mine, nu vă sfiiți să apelați. Nu mă culc niciodată înainte de 12. Zâmbi chinuit. Succes. ― Mulțumesc, doamnă... Maiorul intră în bucătărie unde se afla Azimioară. ― Ce se aude? Locotenentul ridică din umeri. ― Nimic deocamdată. ― Deocamdată... Mai speri? ― Firește. ― Aruncă o privire și în camera
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urlu de bucurie... Ca și mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pământ... ― Ați trăit la țară? ― Nu, dragul meu, sânt bucureștean get-beget. Ascultă, ești sigur că ai chef să mă însoțești? Dacă te grăbești, nu te sfii... ― Nevastă-mea, bâlbâi locotenentul. E cam bolnavă. ― De ce nu mi-ai spus? Ieși la Statuia Aviatorilor. Poate ai șansa să dai peste un taxi... Azimioară își îndreptă fularul. Schiță o mișcare spre direcția din care veniseră. ― I-am lăsat singuri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ori de câte ori nu e nimeni în preajmă: "E timpul să te culci, draga mea", "Vai, Melania, ce distrată ești" etc. Încolo, pare o femeie de treabă. Blândă, îndatoritoare. ― Pare, într-adevăr... Și domnul Matei? ― Sculptorul? O mică lichea. Nu s-a sfiit deloc să-mi facă curte, o curte grosolană, la cinci minute după sosire. Grigore Popa e un bătrân morocănos și ca toți bărbații care au depășit 60 de ani, sau aproape toți, îngrozitor de nepoliticos cu femeile. În general, o faună
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu câțiva prieteni. Sîntem foarte mult împreună sau foarte puțin. Depinde din ce unghi privești lucrurile. Chiar și acum... Preferă să petreacă Revelionul cu soră-sa. Mi-a comunicat și meniul: curcan cu portocale. În același timp, nu s-a sfiit să-mi ceară o grămadă de servicii. Câteva telefoane la serviciu, un costum de scos de la croitor, de achitat abonamentul la Paris Match. De altfel... Maiorul o urmărea cu buzele strânse. Doina Popovici își trecu degetele prin părul cărunt. Figura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu. nu-mi vorbești? Ai vrut să faci cu viața-mi Perfida-ți încercare, Să faci și tu ca toate 469 {EminescuOpVI 470} De sexul femeiesc; Dar cruda ta cercare Și fără remușcare, Perfide sunteți toate, Îți zic: nu mă sfiesc. Nu ai decum în tine Vre-o mică remușcare Când vezi tu la picioare Pe cel ce te-a iubit? Să nu crezi însă dragă Să fii atât de crudă, Să-ți uiți tu suvenirea Când eu te-am sărutat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]