3,661 matches
-
otoman și Bizanțul creștin, cât și tensiunea internă („lupta nevăzută”) ce începea să se manifeste în Europa Occidentală între „luminile” abstracte și aride ale inteligenței raționaliste despărțite de Dumnezeu și lumina transfiguratoare a inteligenței unite cu Dumnezeu prin rugăciune și sfințenie. Înainte de căderea Imperiului Bizantin — spunea Mitropolitul Daniel — prin isihasmul palamit „Dumnezeu i-a pregătit pe ortodocși arătându-le înălțarea duhovnicească a Împărăției Lui. De aceea, când Bizanțul cade din punct de vedere politic și militar, el rămâne totuși prin ceea ce
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
aceea, când Bizanțul cade din punct de vedere politic și militar, el rămâne totuși prin ceea ce a dat spiritualitatea monahilor și teologilor lui. «Bizanțul după Bizanț» în sens duhovnicesc este spiritualitatea legată de Împărăția cerurilor, cea care nu cade niciodată: sfințenia și cultura inspirată de ea care rămân în Împărăția lui Dumnezeu pentru că sunt purtate în inimi, în suflete de sfinți. Iar când se apropia, la începutul secolului XX, căderea unui alt imperiu creștin — imperiul rus — prin revoluția din anul 1917
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344350_a_345679]
-
atât de frumos. Galeriile pe care le făceam la expozițiile de pictură erau pe departe galerii de artă, fie că era vorba de picturi pe lemn, sticlă. Este nevinovăția sufletească care îi ajuta să picteze. Acele icoane sunt sfinte prin sfințenia copiilor care o pictează; aproape că nu mai are nevoie de sfințire. - Preacucernice Părinte Profesor, vă mulțumim în mod deosebit pentru toate cuvintele de folos, adresate nouă!... - Cu multă placere. Doamne ajută!... Epilog - o viață la Biserica Icoanei ... De peste 48
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
întrucât și această confesiune nesocotește învățătura Bisericii, modificând Simbolul credinței. Despre catolicism mai spune, între altele, că a introdus în sanctuarul credinței mecanismul unei bănci și că papa este de fapt un „oracol involuntar" de vreme ce infailibilitatea acestuia nu depinde de sfințenia sau de decăderea sa. Familiaritatea sa cu scrierile patristice stă chezășie pentru adevărul afirmațiilor sale cu privire la taina Bisericii. Însă autenticitatea eseurilor lui Alexandru Homiakov pare să-și aibă obârșia, înainte de toate, într-o experiență personală a cunoașterii lui Dumnezeu. Pentru
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
nu-i este dat străinului „să judece sluga altuia" (Romani 14, 4). De la facerea lumii, Biserica pământească a existat neîncetat pe pământ și va exista până la împlinirea tuturor faptelor dumnezeiești, după făgăduința dată ei de însuși Dumnezeu. însușirile ei sunt: sfințenia inte¬rioară, care nu îngăduie nici un amestec de minciună, pentru că în ea trăiește duhul adevărului; și statornicia exterioară, pentru că neschimbat este și Păzitorul și Capul ei, adică Iisus Hristos. Toate însușirile Bisericii, atât cele interioare cât și cele exterioare, se
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
recunoaște că o per¬soană particulară, episcop sau patriarh, ori urmașii lor, nu pot greși în învățătură și că ei sunt feriți de rătăcire, printr-un har deosebit. Cu ce s-ar mai sfinți pământul dacă Biserica și-ar pierde sfințenia ei? Și unde ar fi adevărul, dacă hotărârea actuală, ar fi contrară celei de ieri? în Biserică, adică printre membrii ei, se nasc învățături false, dar atunci membrii care s~au molipsit se despart, realizând o erezie sau o schismă
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
fi adevărul, dacă hotărârea actuală, ar fi contrară celei de ieri? în Biserică, adică printre membrii ei, se nasc învățături false, dar atunci membrii care s~au molipsit se despart, realizând o erezie sau o schismă, și nu mai întinează sfințenia Bisericii. Biserica se numește una, sfântă, sobornicească (catolică și universală), apostolească; pentru că ea singură este sfântă, pentru că ea aparține întregii lumi, și nu vreunei regiuni; pentru că prin ea se sfințește întreaga omenire și nu doar un singur popor sau o
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
ar putea să exprime învățătură bisericească sau să dea Scripturii o explicație dogmatică, fără acordul celorlalte comunități; aceasta presupune și mai puțin că o comunitate sau un păstor oarecare pot să prescrie celorlalți tâlcuirea lor. Harul credinței este inseparabil de sfințenia vieții; iar unei singure comunități sau unui singur păstor nu i se poate recunoaște calitatea de păstrător al întregii credințe, după cum nici un păstor, nici o comunitate nu se pot considera reprezentanți a toată sfințenia Bisericii. Cu toate acestea, orice comunitate creștină
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
tâlcuirea lor. Harul credinței este inseparabil de sfințenia vieții; iar unei singure comunități sau unui singur păstor nu i se poate recunoaște calitatea de păstrător al întregii credințe, după cum nici un păstor, nici o comunitate nu se pot considera reprezentanți a toată sfințenia Bisericii. Cu toate acestea, orice comunitate creștină, fără să-și însușească dreptul de a interpreta dogmatic sau de a-i învăța pe alții, are tot dreptul să schimbe ritualurile sale, să introducă unele noi, dar fără să scandalizeze alte comunități
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
aceea, orgoliul minții și al unei dominări ilegal însușite, în contradicție cu hotărârea întregii Biserici (exprimată la sinodul din Efes), pretinsul drept de a adăuga Simbolului niceo-constantinopolitan explicații particulare și un înțeles omenesc, reprezintă deja în sine un atentat la sfințenia și la inviolabilitatea Bisericii. Astfel, după cum orgoliul unor Biserici separate, care au îndrăznit să schimbe simbolul întregii Biserici fără acceptul celorlalți frați ai lor, a fost insuflat nu de duhul iubirii ci a fost o fărădelege față de Dumnezeu și față de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
pentru ochii trupești. Creștinul știe, prin credință, că Biserica pământească, deși este nevăzută, îmbracă întotdeauna un chip văzut; că nu a fost, nu a putut să fie și nu va fi o vreme în care Sfintele Taine să fie denaturate, sfințenia să înceteze, învățătura să se altereze; și că nu este creștin acela care nu poate spune unde se săvârșeau și se săvârșesc Sfintele Taine, unde s-a păstrat și se păstrează învățătura, unde s-au înălțat și se înalță rugăciunile
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
Tainele în afara Botezului, iar neamul omenesc ar pierde Harul; atunci Biserica însăși ar mărturisi că a fost părăsită de către Iisus Hristos. Despre Taina Mirungerii, Biserica învață că prin ea se transmit creștinului darurile Duhului Sfânt, care confirmă credința lui, și sfințenia lăuntrică. După voia Sfintei Biserici, această Taina se săvârșește nu numai de către episcop, dar și de către preoți, deși Sfântul și Marele Mir poate fi sfințit numai de către episcop. Despre Taina Cununiei, Sfânta Biserică învață că harul lui Dumnezeu, Care binecuvintează
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
Care binecuvintează moștenirea generațiilor în existența efemeră a neamului omenesc și sfânta unire a soțului și a soției pentru a forma familia, acest har este un dar sacramental care îi obligă pe cei ce îl primesc la iubire reciprocă și sfințenie duhovni¬cească, prin care tot ce este păcătos și material se îmbracă în dreptate și curăție. De asemenea, Apostolii, mari dascăli ai Bisericii, recunosc taina Cununiei chiar și între păgâni; căci interzicând concubinajul, ei confirmă cununia între păgâni și creștini
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
ei interioară constă în darurile Sfântului Duh, în credință, nădejde și dragoste. Asuprită și prigonită de vrăjmași din afară, uneori agitată și dezbinată de patimile fiilor săi, ea se păstrea¬ză neclintită și neschimbată acolo unde se păstrează Tainele și sfințenia duhovnicească; nu se denaturează niciodată și nu necesită reforme. Ea nu trăiește sub legea robiei, ci sub legea libertății, nu recunoaște nici o putere asupra sa, în afară de propria sa putere, nu primește judecata nimănui în afară de judecata credinței (pentru că mintea nu o
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
manifestă în împărtășirea cu Sfintele Taine, în vreme ce unitatea interioară este unitatea Duhului. Mulți s-au izbăvit (de pildă unii mucenici) neîmpărtășindu-se cu nici una dintre Tainele Bisericii (nici chiar Botezul), dar nimeni nu se mântuiește fără să se împărtășească din sfințenia lăuntrică a Bisericii, din credința, nădejdea și dragostea ei; căci ceea ce mântuiește nu sunt faptele, ci credința (cf. Romani 3, 28 și Galateni 3, 24). Iar credința, cea adevărată și vie, nu este de două feluri, ci unică. De aceea
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
sau știința exterioară, au ajuns în rătăcirea lor până acolo încât au creat din această credință moartă, fără să-și dea seama, o a opta Taină. Biserica are credință, dar o credință vie, pentru că ea este cea care deține și sfințenia. Ce putem spune când un om simplu sau un episcop are credință? Are el și sfințenie? Nu, pentru că el poate fi cunoscut ca ucigaș și desfrânat. Dar credința se află în el, chiar dacă este păcătos. Astfel, credința este în el
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
moartă, fără să-și dea seama, o a opta Taină. Biserica are credință, dar o credință vie, pentru că ea este cea care deține și sfințenia. Ce putem spune când un om simplu sau un episcop are credință? Are el și sfințenie? Nu, pentru că el poate fi cunoscut ca ucigaș și desfrânat. Dar credința se află în el, chiar dacă este păcătos. Astfel, credința este în el a opta Taină și ca orice Taină este acțiunea Bisericii asupra unei persoa¬ne, chiar dacă este
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
exprimă toată plinătatea învățăturilor și a duhului ei, și aceasta nu prin simboluri sau semne convenționale, ci prin Cuvântul vieții și al adevărului, inspirat de sus. Numai acela care înțelege Sfânta Liturghie, înțelege Biserica. Mai presus de toate este unitatea Sfințeniei și a Iubirii. De aceea Biserica se numește „ortodoxă" sau „răsăriteană", sau „greco-rusă"; însă toate aceste denumiri nu sunt decât vremelnice. Nu trebuie să învinuim Biserica de orgoliu, pentru că se numește pe sine „Ortodoxă", pentru că ea însăși se numește Sfântă
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA ŞI CONCEPŢIA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342594_a_343923]
-
n-am curajul, de a-mi pune aripi Să zbor dincolo de ea, Sunt prizoniera fricii! Dacă aș putea evada, trecutul n-ar supraviețui În absența mea. Nevoie am de-un singur Pas, să cobor In inimă, să-i simt esența, Sfințenia! Referință Bibliografică: Un singur pas... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1936, Anul VI, 19 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
UN SINGUR PAS... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342754_a_344083]
-
abisul acțiunii, al visului, al amintirii, al regretului și al remușcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul amețit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritații absolute, a unei sfințenii asumate, condiție sine qua non de a ajunge la esențele universale, poezia fiind teritoriul nelimitat al absolutului . Viata spiritului este tainică și fără Dumnezeu, autorul nu se vede pe drumul morții, cel mai semnificativ și mai profund eveniment al vieții
TEODOR DUME, O NOUĂ CARTE: AZIL ÎNTR-O CICATRICE de TEODOR DUME în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342811_a_344140]
-
judece între ei după dreptul lor propriu, jus Olachale sau Olachorum; o cerere analogă fac moldovenii ce pribegise în Polonia, să se judece după dreptul românesc. Și aceasta când? Pe la 1380. Care-a fost consuetudinar la carele ei țineau cu sfințenie, fie sub coroana Ungariei, fie sub a Poloniei? El n-a fost scris niciodată; era atît de viu în conștiința poporului, atît de necontestat de nimenea, încât nici unul din vechii noștri Domni n-au găsit de cuviință să-l codifice
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (V) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342755_a_344084]
-
am hoțit nicicând pe Dumnezeu - de ce n-accept c-așa mă vrusei eu? *** MÂNTUIRE DE ZĂPEZI doamnei Monica Matei trecutele zăpezi - scurse-n rigolă noroi cu năzăriri fecioare-amestecat: am cuibărit în vise - o violă ce zbârnâie cu-o drâmbă - vinovat! sfințenia-i în ochii de dulăi sclavi pașnici lăcrimând de bătrânețe: cu toții ne târâm - slujind buni - răi: ei mor uciși de prea multă blândețe... trecutele zăpezi - scurse cu zoaie mai pâlpâie de princiare piscuri: nu-i musai să-nmulțești noroi - noroaie
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
în oglinda unei fântâni,/ prin altă fântână./ Numele-acest/ e ca streșina casei noastre -/ pe fiecare literă a lui/ rândunica își poate clădi/ cuib de lut. Lili Bobu Cu lanțul de rouă la glezne, prin iarba verde de acasă, ați cuprins sfințenia ființei, a obârșiei, a casei ,,văduve și triste de pe margine de Prut”, în metafora ,,verdelui ce ne vede”. Lumea satului, ,,picurat alb pe un deal”, a rămas vie. O apartenență sufletească irevocabilă. V-a urmărit mereu acest univers tainic, invadat
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
în oglinda unei fântâni,/ prin altă fântână./ Numele-acest/ e ca streșina casei noastre -/ pe fiecare literă a lui/ rândunica își poate clădi/ cuib de lut. Lili Bobu Cu lanțul de rouă la glezne, prin iarba verde de acasă, ați cuprins sfințenia ființei, a obârșiei, a casei ,,văduve și triste de pe margine de Prut”, în metafora ,,verdelui ce ne vede”. Lumea satului, ,,picurat alb pe un deal”, a rămas vie. O apartenență sufletească irevocabilă. V-a urmărit mereu acest univers tainic, invadat
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
nu li se dăruiesc oamenilor la întâmplare, ci numai acelora care au două trăsături de caracter fundamentale: sunt întăriți în mod special în credința față de Dumnezeu sau au fost înălțați deasupra nimicniciei ființei umane. Muntele are darul lui, are o sfințenie anume.Muntele este ceva ce te copleseste; oricât ai încerca să-l îmbrățișezi cu privirea, nu reusesti să--l cuprinzi în toate laturile lui, nici de pe vârful acestuia.Acolo sus, orice cuvânt este înecat în tăcere, iar întreaga panoramă apare în fața
ZBORUL SPRE LUMINA ŞI FERICIREA TABORICĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343244_a_344573]