1,780 matches
-
p. 4. 712 Ibidem, p. 4. 713 Ibidem. 714 Ibidem. (trad. n.) 715 Ibidem, p. 5. 194 o confirme.716 Personajele masculine își expun slăbiciunile: Enea plânge și amenință cu sinuciderea, Tereu imploră, mituiește și face promisiuni false, Iason este „sfios ca o fecioară”717, în timp ce prietenul său Hercule îi este mijlocitor, mai mult codoș. Sunt dependenți de personajele feminine, abandonul femeilor, pe care inițial le iubeau sau cel puțin așa credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dispune de alte resurse imaginative în conturarea unor noi situații inedite, reluând tipare utilizate anterior în spațiul narațiunii. Ipostaza maternității, pe care o cunoaște Constanța alături de Alla, nu pare a-i modifica temperamentul cu nimic: „Purtându-și pruncul blândă și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce spune devine un exemplu pentru convertirea altora. În acest sens, modul miraculos în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 159. 225 violată. Protestele feminine sunt reduse la tăcere, sunt de fapt inexistente, pentru că ambii bărbați refuză să țină cont de ceea ce își dorește cu adevărat Dorigena.840 Alte donne angelicate sunt pline de candoare și nevinovăție, serafice și sfioase, ceea ce face ca, uneori, să fie sacrificate, din punct de vedere social și emoțional, de cei din jur (fiica regelui din Tunis este obligată să încheie o căsătorie politică, se supune voii parentale, fără a da glas propriilor sentimente sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
între noi, care abia de ne pricepem să mânuim furca și fusul”188. De unde și rolul pe care ar trebui să-l joace femeile într-o societate masculină și pe care îl subliniază în ultima sa povestire: apariții serafice, încântătoare, sfioase, să farmece prin cântul lor, prin gingășie și prospețime, adică foarte aproape de niște simple obiecte estetice. Întâlnim așadar, în ceea ce ilustrează Fiammetta prin povestirile ei, concepții diferite, chiar antagonice privin rolul pe care o femeie trebuia să îl joace în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
nume ce amintește de eroinele unor romane medievale 470 , călătorește cu o adevărată suită, însoțită fiind de o altă călugăriță, „diaconiță-n cin”471 „și preuți trei”472, surâde permanent, într-o încercare certă de a atrage atenția asupra propriei persoane („Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinție”473). Are manierele cizelate ale unei curtezane („Alene cunoștea să se compoarte,/ Cu farmec mult și cu mișcări învoalte” 474 ), știe să mănânce elegant, imită comportamentul nobiliar pentru a se impune, dând dovadă de snobism
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 4. 712 Ibidem, p. 4. 713 Ibidem. 714 Ibidem. (trad. n.) 715 Ibidem, p. 5. 194 o confirme.716 Personajele masculine își expun slăbiciunile: Enea plânge și amenință cu sinuciderea, Tereu imploră, mituiește și face promisiuni false, Iason este „sfios ca o fecioară”717, în timp ce prietenul său Hercule îi este mijlocitor, mai mult codoș. Sunt dependenți de personajele feminine, abandonul femeilor, pe care inițial le iubeau sau cel puțin așa credeau, le conferă un fel de virilitate, pe care, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dispune de alte resurse imaginative în conturarea unor noi situații inedite, reluând tipare utilizate anterior în spațiul narațiunii. Ipostaza maternității, pe care o cunoaște Constanța alături de Alla, nu pare a-i modifica temperamentul cu nimic: „Purtându-și pruncul blândă și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
glăsuirea în limbi populare diferite era, așa cum apare relatat în viețile sfintelor medievale, înțelegerea latinei, care le facilita accesul la textele scripturistice, le înlesnea implicarea în practicile evlavioase și participarea la activitățile liturgice.”759 Rugăciunile, dar mai ales purtarea ei sfioasă, atrag adepți la religia lui Hristos: „Constanța este înfățișată ca aducând la creștinism o singură persoană prin intermediul predicii; în celelalte cazuri atât ceea ce face, cât și ceea ce spune devine un exemplu pentru convertirea altora. În acest sens, modul miraculos în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un prieten sincer, iubitor, adevărat. Spre deosebire de soțul ei, ea știe să-i distingă pe cei care doar flatează și are curajul să le critice nesinceritatea. Vorbește modest, încet, cuviincios, adoptă, în toată atitudinea ei, imaginea soției obediente. Dar în spatele comportamentului sfios și al poziției marginale afișate inițial, ascunde o voință puternică, are, cu siguranță, o nebănuită forță de a convinge și de a influența. Îi cere lui Melibeus să analizeze sfaturile primite, îl invită așadar să facă apel la rațiune, să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 159. 225 violată. Protestele feminine sunt reduse la tăcere, sunt de fapt inexistente, pentru că ambii bărbați refuză să țină cont de ceea ce își dorește cu adevărat Dorigena.840 Alte donne angelicate sunt pline de candoare și nevinovăție, serafice și sfioase, ceea ce face ca, uneori, să fie sacrificate, din punct de vedere social și emoțional, de cei din jur (fiica regelui din Tunis este obligată să încheie o căsătorie politică, se supune voii parentale, fără a da glas propriilor sentimente sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
timp de un an și jumătate apar numai 23 de numere, în loc de 37 cât trebuiau să apară.” 228 După retragerea lui Tutoveanu de la conducerea „revistei” „tot greul ei l-a dus Emil Gârleanu”, pe atunci, cum spunea Iorga. Un ofițer sfios ca o domnișoară și însuflețit ca un apostol, dar retras din armată și plecat la București, Gârleanu, după cum subliniază G. Ursu: „a încercat să continue acolo cu apariția revistei, împreună cu tovarășii săi, dar n-a reușit să scoată decât trei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Iorga „că dealurile bârlădene sunt triste, pentru că vech ile păduri au fost tăiate” : „Dar era măcar pădurea, scrie marele istoric, și în umbra marilor stejari și fagi se aciua o întrea gă lume de poezie vegetală, cu nesfârșite aspecte de sfioasă frumusețe. Securea a dat jos podoaba codrilor, care înfrumusețau și apărau, tot odată, țara, care‐i dădeau răcoare și ploaie, care se luptau cu aprigele călduri ale verilor de stepă și stăteau ca o perdea de ocrotire pentru semănăturile puținelor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fotografie) redă cu emoție în cartea sa autobiografică „Călător.. prin vâltoarea vremii” (Editura Sfera, Bârlad, 2006): „... Iată‐mă școlar în clasa I a școlii din Priponești de Sus, alături de băieții și fetele de seama mea. Pentru prima dată am pășit sfios pragul școlii, aflându‐mă într‐o mare de copii de vârste diferite. 453 Învățătoarea mea, El. Basocescu, originară din Bârlad, ne‐a primit cu zâmbet pe figura ei luminoasă, ca o a doua mamă. Parcă o văd și acum, cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
fosile de câteva zeci de milenii, făcută pe râul Kolîma, cu prilejul unor săpături. Însă tot inițiații pot să înțeleagă cine sunt "participanții la săpături" capabili să mănânce "pe loc, cu plăcere" triton smuls din gheață. " Adevărul este întotdeauna mai sfios, el tace în fața presiunii insolente a minciunii", spune Soljenițîn 13. Se formase un zid al minciunii în URSS, în prima jumătate a secolului al XX-lea. O spărtură importantă în acest zid se produce odată cu apariția nuvelei O zi din
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ei, este încă un prilej în a-și dovedi bărbăția, de a ține piept oricăror invazii, de mici, cârnați și bere fie ea chiar nemțească. Este pentru ei, o adevărată bucurie a primăverii renăscute, când plesnetul mugurilor ce se deschid sfios, se suprapune perfect și polifonic, peste zgomotul sacilor de cărbuni, târâți de prin benzinării spre portbagaje încăpătoare, puse alături de specialități gustoase cu tocătură la grătar. Și apoi să vedeți, cum se întorc seara de la demonstrația de 1 mai, sănătoși și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dintre români și nici în cot nu-i doare, că vineri, Luna în complicitate cu cinci planete perfect mature, Venus, Mercur, Marte, Jupiter și Uranus, s-au aliniat frumos ca la armată, adică pentru ochiul nostru, cică s-au ascuns sfioase una după alta, provocând un trenuleț astral, în care unii văd mari și grave necazuri. Nu le pasă, nici de greaua lovitură la adresa turismului românesc dată de această primăvară călduroasă așa de timpuriu, care a făcut ca Hotelul de gheață
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
după ce preotul a anunțat Învierea Domnului și a solicitat mulțimea, chemând-o cu tradiționalul îndemn: "Veniți de luați lumină!", precum și după ce amândoi studenții și-au luat lumina sfântă ca să o transmită mai departe, una din fete a venit spre ei sfioasă și, cu o mișcare nesigură a întins o mânuță, aceeași mânuță stângă, cu scopul de a aprinde lumânarea, de a primi "lumină din lumină". Era mânuța care tocmai se purtase cu ei atât de drăguț. Trebuia să-i întoarcă amabilitatea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Mai mult, timorat de standardele artistice foarte înalte din familie, nu a învățat, spre deosebire de frații și surorile sale, nici un instrument muzical și nu s-a lăsat ispitit, ca mulți alți adolescenți, de exerciții literare diletante. Lipsit de încredere în sine, sfios și reținut, se distingea prin bună creștere, printr-o politețe fără cusur și prin dorința de a fi bine văzut de familie, de a răspunde așteptărilor tatălui său. Ca elev, nu a atras în nici un fel atenția profesorilor săi. La
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
șapte elegii ale Detectivului evoluează în notă parodic-romanțioasă, ironizând sentimentalismul desuet: "Ții minte orășelul acela de munte (...), / Fecioarele-aveau jartiere de pluș cu nostalgice funte". Sau: "Ieșisem din cinematograful acela de periferie unde rulase un film mut, / Ținându-ne-atât de sfioși de mână... Cânta un pian..." În context umil, Detectivul așteaptă vreun eveniment: "Poate într-o dimineață îmi va sosi prin poștă un colet uriaș / Cu albastre ștampile și timbre subțiri de mătasă..." Îndărătul acestor relatări lucrează ficțiunea, visul suprapune realului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din prea multă iubire, Tristețea sărbătorilor ori un remarcabil Bocet pentru Meșterul Manole. Un Nicolae Dabija apoteotic, oracular și solemn, cel care în lapidarul poem Moldova creionează o suită de definiții sclipitoare, coexistă cu un altul, retractil, savuros-narcisist și aproape sfios, în echilibru legănător. Codului estetic, statornic asumat, i se asociază eticul, în nuanțe subliniate clar în micro-eseul Necesitatea poeziei (datat 1985): "Poetul contribuie la bunăstarea patriei sale prin ceea ce scrie. Așa cum un arbore are nevoie de sol pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în localitatea Brandul Mic locuia un tânăr arătos și cinstit cum nu mai sunt mulți tineri azi. El se numea Don și își făcea des de lucru în localitatea Brandul Mare, unde trăia Rita, o fată deosebit de frumoasă și de sfioasă, cum nu mai sunt multe fete în vremurile noastre. Cei doi păreau hărăziți unul pentru celălalt și nimeni nu se îndoia nici în Brandul Mic și nici în Brandul Mare că iubirea lui Don și a Ritei se va finaliza
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
calitate. Mi-a rămas în memorie un episod, oarecum ieșit din comun, petrecut la un concurs de admitere prin anii 1964-1965. După încheierea examenului și afișarea rezultatelor a intrat în cabinetul directorului un cetățean, cu înfățișare de trăitor al satului, sfios și cu evidente semne de supărare, care mi-a pus pe birou un teanc de Diplome de premiu, spunând: Faceți ce știți cu ele! Băiatul meu, premiant opt ani în șir, nu a reușit. Ce valoare mai au aceste hârtii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
în localitatea Brandul Mic locuia un tânăr arătos și cinstit cum nu mai sunt mulți tineri azi. El se numea Don și își făcea des de lucru în localitatea Brandul Mare, unde trăia Rita, o fată deosebit de frumoasă și de sfioasă, cum nu mai sunt multe fete în vremurile noastre. Cei doi păreau hărăziți unul pentru celălalt și nimeni nu se îndoia nici în Brandul Mic și nici în Brandul Mare că iubirea lui Don și a Ritei se va finaliza
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]