3,370 matches
-
-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când o așezam în sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa a intrat bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa a intrat bătrâna în coșciug, cu picioarele în afară, acoperite de pânza care spânzura. Așa i-au pus, cred, și capacul când a fost s-o îngroape. În duba care ne ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia care-i iei tu la lună, eu nici nu pun ceasu’ să sune. Să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Abia de-mi cunosc vecinii. Nu mă simt atât de apropiat de ei încât să le împărtășesc durerile sau bucuriile. Nici măcar din acel sentiment formal al conviețuirii pe același etaj. Urmărisem doar, de sus, de la fereastra bucătăriei, cum au scos sicriul din bloc, l-au vârât în dubița neagră și au pornit pe alee. N-am reușit să deslușesc prea bine chipul femeii. O față pământie, cu buze intens rujate, cu păr puțin, răvășit. — Ciroză, a oftat fata vecinului. Soră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era un cometariu asupra Înfățișării noastre sau o Întrebare veritabilă. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu entuziasm. — Dar sicriul? replică glasul din Înalt, grav și reticent. — Sicriul? Întrebarăm Fermín și cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era un cometariu asupra Înfățișării noastre sau o Întrebare veritabilă. Lui Fermín i se lumină chipul dinaintea unei ocazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu mine la unison. — Nu sînteți de la pompe funebre? Întrebă călugărița cu voce obosită. M-am Întrebat dacă era un cometariu asupra Înfățișării noastre sau o Întrebare veritabilă. Lui Fermín i se lumină chipul dinaintea unei ocazii atît de providențiale. — Sicriul e În furgonetă. Mai Întîi am vrea să recunoaștem clientul. Un aspect pur tehnic. Am simțit cum mă podidește greața. Am crezut că vine domnul Collbató În persoană, zise călugărița. — Domnul Collbató vă roagă să-l iertați, Însă are de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sexul. Zdrențele care le acopereau erau de culoarea cenușei. — Domnul Collbató a zis să nu atingem și să nu curățăm nimic, zise maica Hortensia pe un ton de dezvinovățire. Ne-am mărginit să-l punem pe sărman Într-unul din sicriele care erau pe-aici, fiindcă Începuse să picure, dar acum e gata. — Bine ați făcut. Nici o precauție e prea mare, conveni Fermín. I-am aruncat o privire disperată. El tăgădui senin, dîndu-mi a Înțelege să-l las să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mizerabil tăiat Între ziduri de grotă supurante de umezeală, din al cărui tavan atîrnau lanțuri terminate cu cîrlige și a cărui pardoseală crăpată era găurită pentru un grătar de canal. În mijloc, pe o masă de marmură cenușie, odihnea un sicriu din lemn de ambalaj industrial. Fermín a ridicat lampa și am zărit silueta defunctului ivindu-se din umplutura de paie. Trăsături de pergament, imposibile, decupate și fără viață. Pielea buhăită era de culoarea purpurei. Ochii, albi ca niște coji de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vorba de lemn smălțuit. Am făcut Încă un pas În față și abia atunci am priceput. Cele două obiecte erau două racle albe. Una dintre ele măsura doar vreo trei palme. Am simțit un val de frig În ceafă. Era sicriul unui copil. Mă aflam Într-o criptă. Fără să-mi dau seama ce fac, m-am apropiat de lespedea de marmură pînă cînd am ajuns destul de aproape ca să pot Întinde mîna și s-o ating. Atunci am observat că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Închisesem un ochi, oboseala mă copleși repede. În vis, silueta cu gluga trasă a unei Parce din aburi călărea pe deasupra Barcelonei, o străfulgerare spectrală ce se zărea peste turnuri și acoperișuri, purtînd agățate de funiile ei negre sute de mici sicrie albe, care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei Monfort. M-am trezit În niște zori cenușii, cu geamuri aburite. M-am Îmbrăcat pentru vreme rece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lichidau cele cîteva obiecte care Îi aparținuseră. Miquel dormea de cîteva nopți Într-o pensiune de pe strada Canuda, o cocioabă lugubră și umedă ce emana culoarea și mirosul unui osuar. CÎnd am văzut Încăperea În care ajunsese, un soi de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șapte oameni, dar că, În ultima clipă, cîteva duzini de milițieni s-au alăturat festinului. CÎnd s-a deschis focul, trupurile au Încasat atîtea gloanțe, Încît s-au desprins În bucăți de nerecunoscut și a trebuit să fie vîrÎte În sicrie Într-o stare aproape lichidă. Unii au vrut să creadă că acela fusese finalul conflictului, că trupele fasciste nu aveau să ajungă niciodată la Barcelona și că rebeliunea urma să se stingă de la sine. Era doar aperitivul. Am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de cîte ori plecam. Am descoperit că Laín Coubert, deghizat În Julián, cutreierase orașul În lung și-n lat, trecînd pe la vila familiei Aldaya. Am descoperit că, În nebunia lui, se Întorsese În criptă și sfărîmase lespezile funerare, că scosese sicriul Penélopei și al fiului său. „Ce-ai făcut, Julián?“ Poliția mă aștepta acasă pentru a mă interoga În privința morții lui Sanmartí. Am fost condusă la chestură, unde, după cinci ore de așteptare pe Întuneric Într-un birou, și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acolo, alteori Julián era dispărut. Îi lăsam de-ale gurii, bani, cărți... Îl așteptam ceasuri În șir, pînă la căderea nopții. CÎteodată Îndrăzneam să explorez vila. Astfel mi-am dat seama că distrusese lespezile funerare din criptă și că scosese sicriele. Nu-l mai credeam nebun și nici nu mai vedeam În acea profanare o monstruozitate, ci doar o coerență tragică. CÎnd Îl găseam, vorbeam ceasuri la rînd, așezați lîngă foc. Julián mi-a mărturisit că Încercase să se apuce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
buretele micile diferențe ce mai existau Între corpul medical și pacienții din stabiliment. „Cea mai bună terapie e o hipnoză colectivă”, zicea el. „Un sex În grup... Unde poți avea parte de o experiență dusă la extrem decât Într-un sicriu cartilaginos ce posedă sâni și coapse!?” Contra unei sume rezonabile (prețul unei pachet de țigări Pall Mall), doamna Bernic, al cărei suflet trecut de mult de prima tinerețe continua, sub forma unui abur cosmic, să-i anime trupul, era dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
părere are despre natura feminină, ar fi răspuns că a meditat Îndelung la Întrebare și a ajuns la concluzia că atât timp cât va fi În viață, e mai bine să păstreze o pioasă tăcere asupra acestui subiect. „Când veți bate capacul sicriului În cuie, poate am să vă spun atunci care-i opinia mea despre femei, dar și atunci voi rosti adevărul doar pe jumătate... Acesta a fost răspunsul lui Tolstoi”, spuse Satanovski, coborându-și vocea până la șoaptă. „Oare de ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
puterea noastră împotriva a tot ce ar putea s-o aducă pe căi de compromisuri sau de compromitere sau împotriva a tot ce-ar putea să-i scadă măcar înalta linie morală. Jurământ depus în seara de februarie 1937 în jurul sicrielor lui Moța și Marin în biserică. Moța și Marin JURĂM! Corneliu Zelea Codreanu JURĂMÂNTUL LEGIONARILOR MOȚA și MARIN JUR în fața lui Dumnezeu, În fața jertfei voastre sfinte pentru Hristos și Legiune Să rup din mine bucuriile pământești, Să mă smulg din
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de la ușă se dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
moartea lor i se păru Erinei a nu avea nici un sens. Ei muriseră, iar nesfârșitele armate ale lui Mahomed Își continuau marșul spre Suceava. La ce folosise atâta sânge? Slujba se sfârși, iar preotul aruncă primul pumn de țărână peste sicriul abia Închis. Mâna lui Cosmin o strângea În continuare pe a ei. Nu avea voie. Nu putea decât să rămână În rândul al doilea și să pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Cosmin o strângea În continuare pe a ei. Nu avea voie. Nu putea decât să rămână În rândul al doilea și să pară aproape indiferentă, ca un spectator aflat Întâmplător Într-un loc unde avea loc ceremonia unui necunoscut. Sicriul fu coborât, În vreme ce preotul cânta un psalm cunoscut de toți sătenii, astfel Încât melodia fu intonată de zeci de voci groase, ca o litanie pentru toți morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
reale vopseaua franțuzească și coafura atent aranjată. Lovindu-și capetele de pământ, ei cântau: — Mila Cerului! Zece mii de ani de sănătate! Mulți ani să trăiți, Majestatea Voastră! 1 Viața mea imperială începe cu un miros. Mirosul putred care vine din sicriul tatălui meu - e mort de două luni și noi încă îl purtăm pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noi încă îl purtăm pe drumuri, încercând să ajungem la Peking, locul său de naștere, pentru a-l înmormânta. Mama e neliniștită: — Soțul meu a fost guvernatorul din Wuhu, le zice ea cărăușilor pe care i-am angajat să care sicriul. — Da, doamnă, răspunde umil cărăușul-șef. Îi dorim cu sinceritate guvernatorului o călătorie bună spre casă. Din câte țin eu minte, tata nu a fost un om fericit. A fost în mod repetat retrogradat din cauza slabei prestații în suprimarea răscoalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a tatălui meu și efortul mamei de a lupta cu asta mi-au marcat copilăria. Precum un greier cu brațe lungi, mama încerca parcă să oprească o căruță care era gata să treacă peste familia ei. Arșița verii pârjolește cărarea. Sicriul e purtat într-o poziție înclinată, din cauză că oamenii au înălțimi diferite. Mama își închipuie cât de neconfortabil s-o fi simțind tata, zăcând înăuntru. Mergem în tăcere și ascultăm sunetul făcut de încălțările noastre rupte când lovesc țărâna. Roiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]