4,282 matches
-
de câteva minute și am văzut că se așezase pe o piatră și se uita nepăsătoare la Tudor. Nu schițase niciun gest în salvarea acestuia. Apoi a apărut, de undeva de pe deal, o umbră. Lumina lunii mă ajuta să deslușesc siluetele celor doi care nu s-au apropiat prea mult. Habar nu aveam că sunt soț și soție. Nici ei! Am plecat cu mașina, dar, după câteva minute, m-a sunat iarăși doctorul și m-a întrebat ce-am făcut. Mi-
PROMISIUNEA DE JOI (XXII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340520_a_341849]
-
o minunăție. Soare ca gălbenușul, cer limpede, muzeu curat. Muzica ne-a cam făcut să zâmbim tâmp, mâncarea nu mai spun, trei sferturi din producția de untură a țării a fost acolo - preferata voluntarilor - pare-se că nici nu dăunează siluetelor subțiri. Sentimente ca la festivalul ăsta găsești rar, poate numai în vise sau când smotocești un câine simpatic. Îți crește inima de când intri pe poartă, te gândești la cât de mari sunt unii oameni, la cam cât de mare e
Smells like team spirit. Acum 5 ani am devenit „plăieș” și de atunci viața mi-e mai bogată () [Corola-blog/BlogPost/338748_a_340077]
-
învelită în frunză fermentă de cireș), dango (un soi de frigărui). Avem și cracker de orez, foarte buni, fără gluten, și pot fi consumați între mese, sunt foarte sănătoși. Nu sunt grași. În special doamnele care doresc să își mențină silueta, mănâncă două-trei bucăți de cracker de orez și este suficient. Îți recomandăm Patronul primului magazin 100 la sută japonez din România: „La mall un ceainic e de patru ori mai scump decât prețul de achiziție. E neetic față de client” CJ
Am fost în băcănia cu bunătăți a doamnei Hiroko Yoshida. „Cred că sunt singura expertă în sake din România” () [Corola-blog/BlogPost/338744_a_340073]
-
O fotografie înfățișând niște siluete de medici aplecate asupra unui câmp steril verde, publicată pe contul de Facebook al Inimii Copiilor are peste 150 de distribuiri. Dar nu cifra este importantă, ci povestea din spatele acelei fotografii realizată nu într-o sală de operație, cum ai
locul din România unde infecțiile intraspitalicești sunt minime. „TINN este o secție ieșită din comun, este cea mai modernă din Europa” () [Corola-blog/BlogPost/338477_a_339806]
-
din Vancouver, Canada, când s-a apropiat de ei un personaj destul de ciudat: blond, înalt, spelb și cu ochii înroșiți, poate de la aburii alcoolului sau, cine știe, poate de la fumul de țigară ce învăluia ca într-un nor de ceață siluetele celor din jur. Dumitru Sinu ridică privirea și la fel de mirat ca și prietenii săi, așteaptă ca străinul să le spună ceva: Vorbiți italiana? - a întrebat necunoscutul, care se pare că-i auzise vorbind și i se păruse că dialogau în
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
-A.S.: Pe scenă vă adoram. De aceea, vă admiram de câte ori se întâmpla să vă vedem pe stradă. Dar cine nu era încântat să vă vadă? Foarte curând, ați devenit o primadonă pentru sibienii acelui timp. Erați elegantă. Aveați o siluetă impecabilă și un păr negru care se revărsa pe umeri. Când v-ați schimbat culoarea părului? De ce ați devenit blondă la un moment dat? -D.S.: Îmi amintesc perfect când pentru rolul Monei din Steaua fără nume de Mihai Sebastian
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie () [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
filme din cariera artistei. Considerată una dintre cele mai frumoase actrițe ale marelui ecran, Marlene Dietrich a aprins imaginația admiratorilor - bărbați și femei deopotrivă - nu doar cu ochii ei de felina, pomeții eleganți și buclele blonde, ci și afișând o siluetă androgina, îmbrăcată adesea în costume bărbătești, sfidând preceptele morale ale societății. Debutând în cinema în Germania natală, după ce un accident i-a spulberat visul de a deveni violonista, Dietrich îi atrage atenția marelui regizor austriac Josef von Sternberg, care o
În această vară, Marlene Dietrich este la TVR 2-în fiecare miercuri, de la 20.10, la Telecinemateca () [Corola-blog/BlogPost/339411_a_340740]
-
era profunzimea scenei. La început Lopahin venea din sală și pipăia cortina, care se deschidea și descoperea o a doua cortina de tul care acoperea restul scenei. Nu îți dădeai seama ce era în spate, căci se vedeau doar umbre, siluete, ale lui Firs, Duniașa, servitorii care așteptau. Cand dinspre sală soseau Ranevskaia și ceilalți, aceasta perdea albă se ridică încet și ți se tăia respirată, lucru rar în teatru, ți se dezvăluia un spațiu extraordinar. Era un spațiu metaforic, și
Aniversare Gyorgy Harag LIVADA CU VISINI la TVR2 () [Corola-blog/BlogPost/339401_a_340730]
-
neclar, nici urmă de Fuji. Și numai ce-l aud pe Marin zicând: „Iacătă-l!”, mă uit să vad în ce parte privește, mă uit și tot nu-l văd. Apoi, prin ceață și nori, mi se relevă și mie silueta impunătoare a muntelui și tresar. Ce priveliște! Făceam poze cu muntele, care nu se lăsa prins pe peliculă, încercam diverse, și numai ce apare o japoneză. Se uită și ea roată, și atunci am folosit prilejul să-i explic unde
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
cunoștința exactă a geografiei habitatului personal, dar n-o exteriorizează. Preferă să întrețină dubiul și să-i atribuie conector la mentalul colectiv, dubla circumstanță a adverbului simplu unde, spațială și interogativă: „unde începe aripa / casei mele / se vede dincolo / prin siluetele / Seraphimilor / Sunetul graurilor / încolțește în lemnul / mesei”. Ideea de zbor sugerată de metafora „aripă” e împumutată rezidenței de spiritul celui care scrie. Viziunea își află dependența în logica situației, chiar dacă epitetul metaforic sau metafora amintind de ambiția în expresie a
N.N. Negulescu: Ochiul de foc () [Corola-blog/BlogPost/339572_a_340901]
-
după atenție. Ziua îl scoteam cu orele la plimbare, îl tăvăleam pe iarba din parcuri, ca să poată dormi vecinii noaptea. Eu sterilizam sticle de lapte, mânca câte puțin, din jumătate în jumătate de oră. Până la 8 ani a ținut la siluetă. Într-una din zile, cum încercam să-l introduc într-un costumaș, numai ce aud o bubuitură. După care, liniște. Probabil a explodat un pneu de tir, îmi zic. Din alea mai a-uzisem. Nu împing mai mult de câteva străzi
Eu și teroriștii din UK: „- A explodat conducta de gaze?” „- Slavă Domnului, nu! Doar o bombă pusă de un gang rival” () [Corola-blog/BlogPost/339679_a_341008]
-
astfel și ultima rezistență și răzbătură în triumf în sala centrală, unde, în fața panoului de comandă se găsea un singur om, Superlarș însuși, creierul imperiului crimei interstelare. „Ți-a sunat ceasul”, intonă mohorît Oțel, arma sa fiind îndreptată ferm asupra siluetei în robă neagră, purtînd o cască spațială opacă. „Scoate-ți casca, sau ești mort pe loc”. Singurul răspuns fu un mîrîit bălos, plin de furie incipientă; o secundă nesfîrșit de lungă mîinile înmănușate în negru tremurară deasupra declanșatoarelor. Apoi, la fel de
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Constanța, județul Constanța Anexa nr. 2 DESCRIEREA ȘI SEMNIFICAȚIILE elementelor însumate ale stemei municipiului Constanța, județul Constanța Descrierea stemei Stema municipiului Constanța se compune dintr-un scut triunghiular, cu marginile rotunjite, despicat. În partea dreaptă, în câmp roșu, se află silueta unui far de argint, iar în colțul din dreapta sus un soare de aur, ieșind. În partea stângă, în câmp verde, se află un personaj feminin îmbrăcat cu un chiton cu mâneci și care poartă un văl; părul este coafat
HOTĂRÂRE nr. 614 din 6 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284086]
-
o piatră ( ... ) în prăpastie. Astfel ( ... ) a căzut, căci capul meu l-au tăiat”. Sfântul Ioan Botezătorul are o înfățișare ascetică, trupul este longilin, întrevăzându-se mai mult structura osoasă decât cea musculară. Vestimentația, atent realizată, sugerează volumele corporale oarecum neglijate. Siluetele și figurile personajelor au o atitudine solemnă, chiar gravă și intensă trăire emoțională, interiorizată. Ana Dobjanschi reia ipoteza lui A. Efremov care susține că semnificația temei ilustrate s-ar lega de un element tragic din familia domnitorului Neagoe Basarab. Tot
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
lumină. Doream să mă sinucid cu cuțite de blestem. Acea noapte. Era îngrozitor când te loveau razele apusurilor târzii. Și porumbeii tindeau să le rănească în zbor Ceva îmi era tulbure acea noapte zgomotoasă pe care o dansam cu tine siluetă a dorințelor mele. ****************** VISUL NOPȚILOR TALE Viața ta o fi fost oare poveste sau un vis al nopților. Ca apusurile tale să se deschidă doar în primăvară. Orice lacrimă secată în fața mea ar căuta strălucirea pierdută a ochilor tăi albaștri
DRITA NIKOLIQI BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341310_a_342639]
-
strop de veșnicie, Titina Nica Țene îmi dă senzația unei voci lirice tinere, mereu proaspete, care și-a câștigat, în fața trecerii timpului, din dragoste pentru Cuvânt și pentru Frumos, dreptul la imunitate. Iar faptul că, în răstimpul de care vorbesc, silueta i-a rămas neschimbată, iar tâmplele de-abia i-au prins o părere de brumă nu face decât să ateste că tinerețea este o stare de spirit, iar poezia izvorul hrănitor la care Doamna Țene se întoarce în fiecare zi
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341505_a_342834]
-
unei zeități păgâne. Un adolescent nud, turnat în bronz, se hlizea vărsând apă dintr-un chiup ținut pe umăr într-un havuz cu pești roșii. Pe piept avea dâre de cocleală verzuie. La capătul aleii mărginită de chiparoși se zărea silueta unei clădiri însorite, spre care te chemau să urci șiruri de trepte largi, flancate de alte statui. Cea mai apropiată înfățișa scena răpirii Persephonei, fecioara se zbătea cu grație în brațele unui Pluto vânos, jubilând la gândul împerecherii. Văzută de la
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
golful său obișnuit scrutează văzduhul după un punct mișcător. Își lasă barba în pălmi și se concentrează, oare nu se aude râsul plăcut al femeii? Ar dori ca din când în când să înoate ea în apropiere, să-i zărească silueta, să-i audă vocea, râsul, să-i vadă ochii... fără ca el să răspundă. Dar femeia necunoscută nu mai vine pe malul lui, în golful său. A dispărut pentru totdeauna. -Degeaba, a fost doar o sirenă! - se liniștește pescarul și se
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
întreaga sa Imaginație, studiază și nuanțează cu știință amestecul culorilor, apoi cu ușurință și multă percepere pune în valoare toate efectele de lumini și umbre. Maia Martin , este o plasticiană pasionată la modul absolut de temele compoziționale, peisagistică și de siluetele umane care devin ca o sinteză în arta sa, uneori eliberate de îmbrăcăminte, fiindcă și aceasta devine o povară pentru corpul uman. Ca și ăn temele compoziționale, corpului uman, Maia Martin, dă prin pictura sa membrelor inferioare și celor superioare
MAIA MARTIN ŞI PICTURA SA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341817_a_343146]
-
vânt cu un potop de apă îl izbi în obraz în timp ce el privea cerul unde stihiile se dezlănțuiseră iar soarele nu se mai zărea nicăieri pe cer. Doar fulgerele luminau hăul negru și putu distinge cu greu pe sub zidurile fortăreței siluete grăbite care fugeau care încotro. Un grilaj de fier care susținea un velarium se desprinse fără veste în spatele său dislocat poate din cauza recentului cutremur și căzu cu un zgomot metalic, ca de săbii multe într-o încleștare teribilă. Procuratorul privi
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
de fier care susținea un velarium se desprinse fără veste în spatele său dislocat poate din cauza recentului cutremur și căzu cu un zgomot metalic, ca de săbii multe într-o încleștare teribilă. Procuratorul privi înapoi și văzu în lumina fulgerelor întretăiate, silueta unui legionar în cadrul ușii care dădea dinspre camera sa de lucru spre terasa suspendată unde ieșise. Rămase nemișcat, iar legionarul, al cărui chip nu-l putea vedea bine avea coiful galeea pe cap, cu apărătorile obrajilor trase și cu sabia
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
cu sărutul lor posesiv. Ștefan îmbrățișă fata de după umeri. Dalia zâmbi. Se desprinse din îmbrățișarea lui, se descălță și se îndreptă în fugă spre mare cu sandalele în mână. Ștefan o urmărea din priviri și nu-și dezlipea ochii de la silueta care stârnea în el senzori greu de stăpânit pentru un bărbat în putere și experimentat ca el. Se așeză pe nisip, lipindu-și spatele de zidul digului din beton. Dalia alerga de-a lungul plajei prin apa ce-i răcorea
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
sărutări. Doar noaptea plină cu stele și vântul care bătea necontenit, le mai răcorea temperamentul. Ștefan o luă din nou în brațe și o duse la capătul digului de beton ce se înfigea adânc în mare. Mai departe se reliefau siluetele mai multor ambarcațiuni ancorate în larg. O așeză cu șezutul pe balustrada digului și apoi scoase telefonul sunând în noapte. - Alo! Vino să mă iei de la capătul digului. Dalia nu auzi ce i se răspunse bărbatului în brațele căruia se
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
divagase, ca într-o încercare disperată de a se extrage din copleșitorul prezent. Prezent ce părea perpetuu. Căutând prin amintiri, Anei i se părea că revede de fapt aceeași piesă, în care doar actorii erau în parte, alții. Privi spre silueta parcă împietrită a Angelei. - Oare, dacă părinții săi ar mai fi trăit...? Vocea Anei se împiedică nesigură, în încercarea de a o ajuta pe Angela să-și lepede invizibila povară. Aceasta tresări: - Nu! Sunt convinsă că la fel ca și
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
în jur de 40-45 de ani. Dar văd că și dumneavoastră... - Da, și eu fotografiez. Îmi place aici... De unde ești de loc, dacă nu te superi? am întrebat-o eu cu maximă amabilitate în voce și-n privire, admirându-i silueta subțirică, deosebit de plăcută și vorba-i dulce. - Eu vin din Marghita. Stau două săptămâni la Felix...Sunt cu un grup... Dumneavoastră? - Eu.., .din Oltenia, de departe... Adică, la fel de departe ca tine, vreau să zic. Am început să râdem amândoi. Am
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]