1,491 matches
-
vorbă sau Unicul (aprecierea este a redactorilor de specialitate ai Observatorilor) nu e o dovadă de inteligență culturală. Ce să facem? Oameni (de cultură) sîntem. * În Contemporanul (nr. 3), Leo Butnaru traduce cîteva senzaționale poeme ale lui Velimir Hlebnicov, poet simbolist, creatorul verslibrismului în poezia rusească, profetul lui 1917. Pe cine trimite FRȘ și cine cîștigă Din numărul 48 al Revistei române de șah Gambit, aflăm că FRȘ și Colegiul Central de Antrenori au dat o ordine de finanțare pentru sportivii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15565_a_16890]
-
de livrescul cel mai pur, stilizînd arghezian oribilul, sfărîmînd bacovian organele poziei, mitizînd ca Blaga și evocînd nostalgic ca Pillat, continuîndu-i pe tot poeții (pe marii naivi ca și pe micii meșteșugari) din secolul XIX și anticipîndu-i pe toți (academizanți, simboliști, moderniști, pășuniști) din secolul XX.
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
scrise/ orale pe o temă dată (construcția discursului argumentativ; structuri, conectori și tehnici argumentative). Încadrarea unui text dramatic, a unui text narativ sau a unei poezii într-o anumită categorie (de exemplu: comedie, dramă; basm cult, român modern; poezie romantică, simbolistă), pe baza identificării caracteristicilor acestora. ● Integrarea unui text literar într-un anumit context (opera autorului, curent literar, epocă). ● Identificarea unor particularități și realizarea de conexiuni între epoci culturale și ideologii literare, în vederea caracterizării acestora (Dacia literară, Junimea, tradiționalism, modernism). ● Compararea
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]
-
scrise/ orale pe o temă dată (construcția discursului argumentativ; structuri, conectori și tehnici argumentative). Încadrarea unui text dramatic, a unui text narativ sau a unei poezii într-o anumită categorie (de exemplu: comedie, dramă; basm cult, român modern; poezie romantică, simbolistă), pe baza identificării caracteristicilor acestora. ● Integrarea unui text literar într-un anumit context (opera autorului, curent literar, epocă). ● Identificarea unor particularități și realizarea de conexiuni între epoci culturale și ideologii literare, în vederea caracterizării acestora (Dacia literară, Junimea, tradiționalism, modernism). ● Compararea
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
coloristică. Apare frecvent tema eroului activ, capabil să resimtă notele grave ale existenței umane. Nikolai s-a născut în Kronstadt, în familia unui medic din marină. A studiat la liceul din Țarskoe Selo, printre profesorii săi aflându-se și poetul simbolist Innokenti Annenski. Gumiliov a recunoscut că acest profesor a fost cel care l-a influențat să se îndrepte către poezie. El a publicat pentru prima oară versuri ("Am fugit din orașe în pădure - Я в лес бежал из городов") pe
Nikolai Gumiliov () [Corola-website/Science/300262_a_301591]
-
în Etiopia și a adus Muzeului de antropologie și etnografie din Sankt Peterburg o importantă colecție de artefacte africane. Seria de poezii "Cortul" (1921) adună cele mai bune creații pe teme africane. În 1910, Gumiliov a fost vrăjit de poetul simbolist și filozoful Viaceslav Ivanov și și-a însușit vederile acestuia asupra poeziei în serile dedicate artei de către Ivanov în celebra sa "casă cu foișor". Viitoare lui soție, Anna Ahmatova, l-a însoțit pe poet la petrecerile lui Ivanov. Guniliov și
Nikolai Gumiliov () [Corola-website/Science/300262_a_301591]
-
și alte lucrări cum sunt "При свете совести" ("În lumina conștiinței") publicată de Nikolai Minski în 1890, tratatul " О причинах упадка современной русский литературы" ("Despre motivele decăderii literaturii contemporane ruse"), publicată de Dmitri Merejkovski în 1893, și culegerea "Русские символисты" ("Simboliști ruși"), publicată de Valeri Briusov în 1899, deși acești autori sunt de cele mai multe ori considerați precursori ai epocii de argint. Epoca de argint s-a terminat după războiul civil din Uniunea Sovietică. Elementele care marchează sfârșitul acestei ere sunt împușcarea
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
această perioadă, deși au lucrat pentru mulți ani după aceea, cei mai remarcabili sunt Anna Ahmatova, Boris Pasternak și Osip Mandelștam. La începutul secolului XX, în lumea literară din Rusia apare o grupare nouă, care, inițial, era apropiată de mișcarea simbolistă. Grupul se aduna în apartamentul poetului Viaceslav Ivanov. Inițial, grupul se numea "Turnul" ("Башня"), dar își schimbă, ulterior, denumirea în "Cercul tinerilor". În 1909 „tinerii” își propun să se constituie într-un club care să promoveze opoziția împotriva simbolismului. Ei
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
mai tarziu, ea împrumuta elementele confesiunii, cea care avea să-i aducă lui Gîde faima care l-a consacrat. În anul 1891 un coleg de școală, scriitorul Pierre Louÿs, l-a introdus în cercul După-Amiezelor de Marți, patronat de poetul simbolist Stéphane Mallarmé iar pentru o vreme opera să a fost influențată de ideile curentului simbolist. Operele sale "Traité de Narcisse" (1891) ("Narcis"), "Le Voyage d’Urien" (1893) ("Călătoria lui Urien"), și "La Tentative amoureuse" (1893) ("Tentativa dragostei") aparțin toate acestei
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
care l-a consacrat. În anul 1891 un coleg de școală, scriitorul Pierre Louÿs, l-a introdus în cercul După-Amiezelor de Marți, patronat de poetul simbolist Stéphane Mallarmé iar pentru o vreme opera să a fost influențată de ideile curentului simbolist. Operele sale "Traité de Narcisse" (1891) ("Narcis"), "Le Voyage d’Urien" (1893) ("Călătoria lui Urien"), și "La Tentative amoureuse" (1893) ("Tentativa dragostei") aparțin toate acestei perioade. În 1893 Gîde întreprinde prima sa călătorie în Africa, sperând că va scăpa astfel
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
un punct galben de aceleași dimensiuni. Contopirea acestor două culori realizează în ochii privitorului, de la o anumită distanță, culoarea verde. Aceste principii sunt cel mai bine ilustrate în opera lui Seurat care, spre deosebire de Signac, se simțea atras și de mișcarea simbolistă. Deși mai în vârstă, Camille Pissarro a utilizat și el un timp tehnica pointillistă. Alți pictori, care au adoptat acest procedeu, au fost Maximilian Luce, Henri Cross, Lucie Cousturier.
Pointilism () [Corola-website/Science/299350_a_300679]
-
1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobel pentru literatură în anul 1945. Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate postromantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții. ""... pentru poezia ei, care, inspirată de emoții puternice, i-a transformat numele într-un simbol al
Gabriela Mistral () [Corola-website/Science/299374_a_300703]
-
este o poezie a lui George Bacovia, publicată mai întâi la Iași, pe 23 februarie 1904 în revista „Arta” (anul I, nr. 16, p. 5) și reluată apoi în volumul „Plumb” în 1916. Temele și motivele simboliste din această poezie, publicată în volumul „Plumb”, se identifică ușor: orașul părăsit, cu plopi singuratici, simboluri ale solitudinii, sporind sentimentul de însingurare, rarefierea cadrului, în care apar siluete incerte sau mulțimi indistincte, apoi fantome năvălind pe câmpuri, predilecția pentru o
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
devine simbol prin efectul straniu al generalizării ei. Totuși există și interpretări simbolice preexistente, culturale ale violetului - violență, fast, precum și artificialitate. Fiind considerată o culoare care înghite lumina, violetul este o culoare de doliu, culoare a secretului. O altă imagine simbolistă este aceea a monotoniei orașului, populat de o lume leneșă, sortită pieirii, din cauza absenței idealului. Burgul sau cetatea se definește, astfel, ca un spațiu închis, unde toate evenimentele sunt prestabilite, într-o monotonie de neînvins. Tendința de evaziune din acest
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
într-o monotonie de neînvins. Tendința de evaziune din acest spațiu limitat se manifestă prin prezența singulară a unui turn, ce deschide parcă spațiul, îl lărgește, orientându-l către misterele unui orizont fantomatic. Fantomele se înscriu într-o altă temă simbolistă, putând deschide calea către spațiile onirice, către visare. De aici, vor apărea „voievozi cu plete” și „străbuni în pâlcuri violete”, posibilă sugestie a unei Judecăți de Apoi, a unei apocalipse inevitabile. Se observă că poezia are două versuri cu valoare
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
curent), dar și unor mișcări ca realismul și naturalismul (în special prin povestirile din "Oameni din Dublin"). Cristopher Buttler crede că lucrările lui Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
crede că lucrările lui Joyce, de la "Stephen erou" până la "Veghea lui Finnegan" marchează niște pași esențiali ai evoluției literare de la epoca simbolistă la postmodernism. Harry Levin afirmă că "Portret al artistului în tinerețe" aparține naturalismului, iar "Veghea lui Finnegan" experimentului simbolist. Stuart Gilbert compară sincretismul stilistic al lui Joyce cu maniera poantilistă a unor artiști plastici ca Seurat: „combinația aceea de naturalism, simbolism și precizie tectonică pe care o vedem, de exemplu, în arta lui Seurat, își are omologul literar în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o familie aristocrată de origini germane și ruse. La Universitatea din St. Petersburg, Blok a studiat dreptul fără succes, însă în 1906 și-a luat licența în filologie. Poetul rus a fost și dramaturg și eseist, dar și conducător al simboliștilor ruși de la început de secol. Mulți critici consideră că Blok este cel mai important poet după Pușkin. Blok a început să scrie poezii la vârsta de 17 ani. În perioada de început a carierei lui literare, Blok a fost foarte
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
() este pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanachi, care a fost un poet român simbolist, aflat mereu în vecinătatea mișcării literare de avangardă. După absolvirea liceului "Sfântul Sava" din București, frecventează cursurile Facultății de Drept, mai întâi la București, apoi la Iași, unde își ia diploma de licență. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
împotriva semănătorismului. În anii 1914 - 1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producțiile următoare au o nuanță mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. și-a înjghebat propria echipă în jurul revistei "Contimporanul", pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor moderniști și avangardiști. "Contimporanul
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos și alții), întreținând o vastă corespondență cu membrii „comunității” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate. Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă și decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiștilor, pe care totuși s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
care l-au consacrat în literatura universală. Totuși poeme ca „Annabel Lee”, „Corbul” sau „Ulalume” îl impun și ca unul dintre marii creatori lirici ai lumii, fiind cunoscut publicului european în special prin traducerile realizate în limba franceză de poeții simboliști Baudelaire și Mallarmé. Admirabile traduceri în limba română au fost realizate de poeții Dan Botta și Emil Gulian. În poemele lui Poe sunt remarcabile metaforele deliberat eterogene, amestecul de imagini, combinația de pasiune și rațiune, frumusețea sonoră realizată prin rime
Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/297764_a_299093]
-
care îi consideră precursorii noii maniere de abordare a culorii în pictură. Fauvismul ajunge la maturitate sub influențe dintre cele mai variate. Un rol important l-a jucat atelierul lui Gustave Moreau, frecventat și de românul Theodor Pallady. Acest pictor simbolist, profesor la "École des Beaux-Arts", a știut să-și impulsioneze colegii mai tineri să dezvolte tendințe foarte diferite de propriile sale preocupări artistice. Mai ales Matisse și Marquet vor invoca adeseori cuvintele maestrului: Fauvismul capătă în scurtă vreme dimensiuni internaționale
Fauvism () [Corola-website/Science/297945_a_299274]
-
o intervenție chirurgicală survenita în anul 1890, se apucă de desenat, descoperind astfel lumea artei. Pleacă la Paris și se înscrie la Academia Julian. Adevăratele lui experiențe artistice vor fi însă legate de École des Beaux-Arts, unde urmează cursurile pictorului simbolist Gustave Moreau, în atelierul căruia începe să meargă cu regularitate începând din 1895. Leagă numeroase prietenii, printre care Albert Marquet și Theodor Pallady. În anul 1899, Matisse începe să studieze pictură în atelierul lui Eugène Carrière, unde îl va întâlni
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala frescă, deoarece culorile obținute sunt mai calde și vibrante. Cuțescu-Storck își creează în această casă un impresionant atelier a cărui intrare este străjuită
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]