4,167 matches
-
asta vin la chestiunea kantiană, neokantiană sau postneokantiană sau cum vrem s-o numim -, am foarte mari rezerve În ceea ce scriu și În micile mele meditații de seară cu privire la utilizarea termenului obiectiv. Nu neg existența unei lumi exterioare eului nostru, sinelui nostru (ori cum vrem să numim toate acestea), psihismului, să zicem (cu un cuvânt destul de ambiguu). Dar nu mi-e clar cum ajungem și În ce măsură la ceea ce este exterior. Nu mai vorbesc apoi de faptul că situația e complicată prin
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
o certific, una din trăsăturile moștenirii clasicității culturii europene, dar nu numai europene. Cunoașterea de sine, Întrebarea despre virtute și interogațiile despre cine trebuie ales să conducă exercițiul politic au jalonat, de la Platon Înspre modernitate, legătura dintre o cultură a sinelui și una a societății. Continuând să vorbesc despre „o conștiință a crizei”, reamintesc chiar Într-o formă succintă modul În care trebuie investigată istoricitatea oricărei dezbateri despre cultură și model cultural - sau, altfel spus, că ar trebui să existe o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care face să crească nebănuit de mult eficiența motorului omenesc care este așa de sub semnul întrebării, că omul gata pornit se găsește automat în propria bătaie din nou. Doamne, Doamne, oamenii. Peste tot numai oi netunse, înspicate cu negativ de la sinele păcatului care moralizează... Și în cele din urmă eu, câinele, lătrând supus, al turmei de imagini dumnezeiești. Eu, camera ochiului dumnezeiesc, care se apleacă cu multă iubire pe niște fragmente disparate ale cărnii omenești, care ține segmentele de suflet ale
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îți cere să te lepezi de o credință, nu e nevoie să mergi până la martiriu. Cu un pic de indiferență, contează mai puțin că un lucru e el sau contrariul său, contează numai purificarea gnostică, cea care conduce la dematerializarea sinelui și la perfecțiunea esențializate a sufletului tău disociat de impuritățile materiale. în materie de sexualitate, Vasilide ajunge la aceeași concluzie ca și Simon Magicianul: fără culpabilitate, departe de orice interdicție, fără griji în privința moralei tradiționale, contra encratismului și a lăudătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a păstra copilul pentru a-l crește... Nu-i nicio nevoie să te adresezi preoților, să te spovedești sau să încerci remușcări. Libertatea perfectă nu întâlnește niciun obstacol pe care puterea individuală să nu-l poată depăși. Afirmarea integrală a sinelui manifestă libertatea integrală, care e în același timp și puterea totală a lui Dumnezeu. Jan din Brno împinge la limitele extreme consecințele etice ale unui panteism integral. Nu există un Dumnezeu separat, nicio morală inferioară sau superioară alteia, nici bine
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care ne găsim după suprimarea tuturor ocaziilor de a suferi. Departe de afecțiunile și de pasiunile triviale înțeleptul epicurian se bucură de plăcerea simplă de a exista și de a coincide în mod absolut cu propria persoană, ca prieten al sinelui. Așadar, plăcerea nu este nici un moment un scop în sine, ci un mijloc de a ajunge la ceva mai mult ca ea: seninătatea de a te simți în tihnă în epoca Grădinii, fericirea de a fi laolaltă cu Dumnezeu - adevăratul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de rând de pe stradă, interlocutori ai lumii antice. La antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor, filosofilor de profesie, funcționarilor gândirii - care, din acest motiv, nu-l recunosc ca fiind unul de-ai lor, și au dreptate... - el visează înainte de toate edificarea sinelui. Dacă opera lui poate mai apoi fi de folos și cititorului, cu atât mai bine, însă ea nu există în primul rând pentru ceilalți. De unde și arta lui de a lua de ici de colo tot ce poate fi util
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Dumnezeu locul său și religia sa: după care, oamenilor le este deschis un imens bulevard pentru ca ei să-și poată exercita acolo libertatea lor. înaintând pe drumul cunoașterii de sine, filosoful progresează pe calea cunoașterii oamenilor în general: analiza sinelui trece prin considerații despre canibalii din Brazilia văzuți la Rouen, despre vrăjitoare arse pe rugurile Inchiziției, despre nebunia lui Tasso vizitat în închisoarea lui din Ferrara; ea presupune considerații asupra procesului lui Martin Guerre din Toulouse, la care a asistat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unei forțe întunecate, cu o mare putere mortiferă! Bravo!... în altă parte, el vorbește de un stăpân lăuntric care seamănă până la confuzie cu idealul eului freudian cu începere de la care se organizează căutarea oricărei subiectivități, în așteptarea unei structurări a sinelui, a caracterului și a temperamentului său. Pentru un individ care-și caută identitatea, care a rupt-o cu supraeul profesiei sale de magistrat pentru a pleca în căutarea sa, această intuiție care înseamnă și numele tatălui, figura ordinii și a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
se găsi. Bibliotecile nu servesc decât la aceasta, să ofere ocazii de a medita, a gândi, a reflecta asupra vieții și a existenței. Căci dacă nu-i așa, atunci ele nu merită niciun pic de atenție. Eseurile sunt încercări asupra sinelui; iar mai apoi, o găselniță. Aceasta e mărturia adusă de întreaga carte, chiar și în curs de elaborare, chiar reluată mereu și mereu, până la moarte - unica limită posibilă. Pentru că în aceste pagini sublime Montaigne oferă, fără niciun plan prestabilit, tot
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
moarte - unica limită posibilă. Pentru că în aceste pagini sublime Montaigne oferă, fără niciun plan prestabilit, tot ceea ce trebuie pentru a-ți alcătui o etică, mai exact modul de regla precis și cu finețe cea mai potrivită distanță între tine și sinele tău, între tine și ceilalți, între tine și lume. Și asta până în amănuntele vieții cotidiene. Odată echilibrul găsit și eumetria - metriopatia, spun anticii... - realizată, viața poate deveni veselă, fericită, plină de voluptăți magnifică, superbă, dezirabilă. O viață de înțelept, de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de război din Germania unde, închis toată ziua în cameră, el își meditează și își formulează metoda. în Olimpica îtext pierdut), el consemnează cu precizie trei din visele sale. Dacă pleacă de la propria ființă, el caută natura Eului sau natura Sinelui. Căutarea identității le este comună celor doi filosofi. Descartes are chiar grijă să precizeze în primele pagini ale marii sale cărți că propune propria sa metodă și nu metoda absolută. De unde și revendicarea unei istorii, a unei fabule, a unui
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
metaforă utilizată și de Montaigne. Odiseea unei conștiințe care, fără nimic care s-o cuprindă a priori, pleacă în căutare unui prim adevăr care, independent de cer și fără să se sinchisească o transcendență, descoperă o genealogie solidă, imanentă: certitudinea sinelui, a unui eu care, pentru că gândește și reflectă deci asupra sieși, nu poate să îndoiască, cel puțin, de faptul că există. în Turn și lângă Sobă, se edifică două subiectivități preocupate doar de simpla lor prezență materială în lume. în
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de ură - dar nu și întreprinderea de a-și consacra viața micuței sale mânturi întru eternitate -, jansenismul critică proiectul montaignian de a se tot descrie și a-și face în amănunțime autoportretul. îMai puțin orb în ce privește rolul posibil al căutării sinelui și a legăturii posibile cu apologetica creștină, Sfântul Francisc din Sales, corespondentul Mariei de Gournay, „fiica adoptivă” a filosofului, a spus adesea tot binele pe care-l gândea despre Montaigne și despre Eseurile sale.) „Proiect tâmpit”, scrie Pascal în Cugetări
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
La Boătie, și Pierre de Brach, catolicism moderat, și cărțile, și Charron, conservator, și Constantin, și Copernic, creștin, și cuplul ataraxic, și cuvântul, și deismul, și Democrit, care dictează, și Diogene din Sinope, și dolorismul, și dorința, și durerea, edificarea sinelui, ediții ale Eseurilor, educația sa, emotiv, și Epictet, și Epicur, epicurian, și epicurismul campanian, și epicurismul creștin, și ereditatea, erori privitoare la Montaigne, și eumetria, și familia sa, și femeile, și femeile din familia sa, și fericirea, și fideismul, furat
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Erasmus, și înțelepciunea, la Montaigne, și lumea din umbră, și sexualitate, și lumea de apoi medieval, plăcere în acord cu natura, aritmetica plăcerilor, și asceză, binele suveran, carnală, călăuza virtuților, căutată, celestă, creștină, a lui Dumnezeu, și durere, și edificarea sinelui, eternă, evitarea durerii, evitarea neplăcerii, de a exista, finalitatea existenței, ierarhie, infinită, și libertate, în lumea de dincolo, și mântuire, un mijloc, moderată, și nebunie, și neplăcere, origine naturală, și religie, un scop, a spiritului, a sufletului, terestră, a trupului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
râs, sănătate, simțuri nobile și josnice, suflet, absent, distinct de trup, dualism, imaterial, legat de trup, loc, și mântuire, metempsihoză, muritor, nemuritor, perfect, predominanța lui, prizonier al cărnii, al psihicilor, purificare, transmigrare, VIAȚA FILOSOFICĂ banii, ca o capodoperă conversația, edificarea sinelui, meditația, sărăcie, viață sănătoasă, Traducere de Mihai Ungurean * „Muncă, familie și patrie” era lozinca regimului de la Vichy. Aici, sensul este ironic, bineînțeles în. tr.). * Vezi nota de la p. 108 în. tr.). * După ocuparea Franței de către Germania nazistă în 1940, una
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
atât de interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele, el poate să se desprindă și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți subiecți. Să analizăm următorul fragment de Dujardin: Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
interlocuțiune deoarece pretinde că redă fluxul de conștiință al subiectului, discursul său interior dar și de narator. Astfel, el depășește un anumit număr de constrângeri uzuale ale comunicării, ale corectitudinii sintactice, îndreptându-se către claritatea desemnării. Discurs al sinelui cu sinele, el poate să se desprindă și de tot ceea ce presupune comunicare publică și relația cu alți subiecți. Să analizăm următorul fragment de Dujardin: Pe un scaun, pardesiul și pălăria mea. Intru în cameră; cele două sfeșnice în formă de barză
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pas sigur al omului care tocmai a luat o nestrămutată hotărâre: folosire bazată pe memorie, având valoare generalizatoare, cu efect de complicitate; acelei câmpii întinse și albe: folosire bazată pe memorie, marcând empatia naratorului față de personajul său care îi întruchipează sinele; această scrisoare dureroasă pe care o scrie în mijlocul tărăboiului și al copiilor îndârjiți: este o folosire aparte; ne-am fi așteptat la o folosire bazată pe memorie, însă construind ficțiunea celui care citește peste umărul naratorului homodiegetic, ne confruntăm cu
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
crescută de autoritatea bazată pe cunoștințe și deprinderi. creșterea deschiderii comunicării laterale, verticale și de pe diagonală. creșterea nivelului de entuziasm personal și satisfacție în organizație. identificarea de soluții sinergetice pentru problemele cu o frecvență crescută. creșterea nivelului de responsabilitate a sinelui și grupului în planificare și implementarea acestor programe. Aceste obiective și-au menținut actualitatea în mare măsură și în programele actuale de dezvoltare organizațională. Valori europene cum ar fi respectul pentru demnitatea umană, democrația, egalitatea, solidaritatea și coeziunea, calitatea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
a unor riscuri practice.Nu întotdeauna soluțiile foarte originale conduc la succes. Dispoziția de a depăși obstacole. Conducătorii creativi au forță de a depăși obstacolele. Credință în abilitatea persoanei de a îndeplini sacinile care îi sunt specifice, ceea ce consolidează eficientă sinelui. Dispoziția de a găsi recompense extreme pentru lucrurile pentru care ei sunt motivați din interior să le facă. Conducătorii creativi, în aproape toate cazurile, sunt motivați intrinsec pentru munca pe care o fac. Dispoziția de a tolera ambiguitatea. Conducătorii își
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
și Simmons, 1978; Ellestad și Stets; Burke, 1991, 1996; Heise, 1977, 1979, 1989; Higgins, 1987, 1989; Carver și Scheier, 1990, 1996, 1998Ă. 4Ă Teoriile interacționismului simbolic care încorporează ideile psihanalitice adaugă perspectivei interacționismului simbolic analiza mecanismelor psihice de apărare a sinelui în condițiile în care „self-conceptions” nu se confirmă, precum și modificarea trăirilor emoționale în astfel de situații (Freud, 1900; Scheff, 1988, 1990, 200, 2003; Turner, 2002; Tangney, 1995, 2002Ă . 5Ă Teoriile schimbului au în vedere faptul că emoțiile reprezintă un tip
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
sute de oameni aflați în diferite stadii ale evoluției lor profesionale. Ancoră carierei este definită că o combinație a percepțiilor oamenilor cu pivire la competența, motivele și valorile la care aceștia nu ar renunța pentru nimic în lume, ea reprezentând sinele individului. Necunoscându-și ancoră, consideră autorul, s-ar putea ca stimulentele exterioare să tenteze individul să se angajeze în activități care ulterior se vor dovedi nesatisfăcătoare, simțind că acestea nu îl reprezintă. În contextul ancorelor carierei, cariera se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
lungul timpului viața de muncă a unui individ și la modul în care este ea percepută de persoana respectivă. Conceptul de ancoră a carierei poate fi descris în modul cel mai concis ca reprezentând imaginea de sine a unei persoane, sinele sau, așa cum acesta s-a elaborat și constituit o dată cu avansarea lui în practicarea carierei alese. Talentele, motivele și valorile ajung să se întrepătrundă iar oamenii învăța să obțină performanțe în acele activități pe care le valorizează mai mult, după cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]