11,710 matches
-
aceste aspecte și încă multe altele. Nu știu câte cititoare se vor identifica cu trăirile Karinei, câte ar dori să-i repete destinul, dacă și-ar dori sau nu o iubire absolută, monogamă, dacă aceste pagini nu sunt și un strigăt al singurătății către ea însăși, pentru a deveni mai suportabilă. Dar e sigur că aceste trăiri vor fi urmărite mereu cu emoție și atenție. Finalul este o sinecdocă, simțurile sunt reduse la esențe, engramele se deduc una din alta: urma roșiatică-eșarfa gri
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
la piept, lăsând lacrimile să curgă nestingherite pe cearceaful înflorat. Atât de multe curseseră de-a lungul timpului din ochii aceia că nu înțelegea cum de nu secase izvorul din care tot izvorau. Ce reprezentau acum aceste lacrimi? Durere, dor, singurătate, deznădejde, iubire...? Îi era frig, un val de aer rece care parcă venea din interior împrăștiindu-se cu viteză prin toate celulele corpului. Era frigul pe care îl simțea de fiecare dată când era tristă. Citise pe undeva că persoanele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
e pentru ultima oară. Și totuși rezista. Se apropie de poartă aruncând o privire în curtea de vizavi, apoi la drumul care le despărțea. Nu era nimeni, deși părea locuită. Își dorea să vorbească cu cineva. Se săturase de atâta singurătate. Deși nu era foarte sociabilă de felul ei, erau momente în care avea nevoie de compania oamenilor. Avea nevoie să simtă prezența cuiva, să vorbească despre orice, numai să vorbească. Dar, de această data, ca de altfel de foarte multe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de felul ei, erau momente în care avea nevoie de compania oamenilor. Avea nevoie să simtă prezența cuiva, să vorbească despre orice, numai să vorbească. Dar, de această data, ca de altfel de foarte multe ori când era măcinată de singurătate, avu ghinion, căci nu era nimeni prin preajmă. „- Unde ești, Ana? Ai uitat de mine? Sau mai bine, întoarce-te tu, Străinule!” În acel moment își dădu seama că, prinsă în evenimentele din ultimul timp, nu se mai gândise la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în sufletul ei măcar un strop din puterea ei de a readuce natura la viață, cât de recunoscătoare i-ar fi fost. Zâmbi privind pe fereastră. Avea obiceiul de a atribui trăsături umane lucrurilor, probabil din dorința de a alunga singurătatea care se cuibărise în sufletul ei. Urmărea transformările din natură apoi le găsea corespondență oamenilor. Soarele, un bărbat mândru, orgolios, conștient de frumusețea și necesitatea sa, avea cele patru anotimpuri la picioare și se bucura de privilegiile fiecăreia din ele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
lui. Amintirile momentelor petrecute împreună reveniră pe neașteptate. Brațele în care se abandonase simțindu-se în siguranță, o cuprindeau din nou retrăind emoțiile și fiorii care o străbăteau până în vârful degetelor de la picioare. „- Unde ești?” Aceleași brațe abandonând-o în singurătate tocmai când avea atâta nevoie de ele. „- Nu pleca! - Mă voi întoarce, promit!” Cuvintele mușcau cu sălbăticie din sufletul ei și așa rănit de iubirile trecute în care crezuse, de bărbații care o părăsiseră, ca și el. Cum să mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
unui teatru. Juca, fără spectatori, propria dramă pe scena vieții. Un teatru gol în care nimeni nu aplauda, nimeni nu râdea, nimeni nu se bucura/ întrista la piesele jucate cu casa închisă. Trimisese o invitație într-un moment în care singurătatea și tristețea o copleșiseră, dar spectatorul ieșise înainte de terminarea reprezentației, fără să aplaude, din motive încă necunoscute. Nu oricine e dispus să urmărească o piesă lacrimogenă, decât, doar dacă se regăsește în poveste, în trăirile personajelor. La fel proceda și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ea și că ar fi insistat să-i povestească. Nu avea nici puterea și nici nu voia să împărtășească nimănui ce avea pe suflet. Știa că ar fi venit la ea să-i fie alături, iar ea nu voia decât singurătate. Misterul din jurul străinului se destrămase și ce deznodământ urât! Nu avea nimic din frumusețea apusului. Văzuse, în sfârșit, și acea parte de care îi era cel mai mult teamă. Nu ar fi luptat niciodată pentru un bărbat care avea nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nostru. În inimă, acolo, în casa sufletului și asta o știm amândoi. - Dacă există, eu nu o mai simt. Poate s-a blocat pe undeva și nu mai reușesc să o deblochez, sau chiar s-a stins de dor și singurătate. S-a pierdut. Nu știu. - Nu mai vrei să iubești, ți-e frică să nu te rănesc. - Ai făcut-o de atâtea ori încât am devenit imună. - Așteptările tale te-au rănit, nu eu. - Comportamentul tău m-a rănit mult
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși fusese împrăștiată de vânt. Mereu cineva distrugea tot ce era frumos. Pe lac plutea un covor verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie admirate
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
verde de frunze de nufăr. În mijlocul lui se afla o floare albă, stingheră. Singurătate. Dar frumusețea ei era admirată de trecătorii care se opreau pentru a o imortaliza în fotografii. Asemeni ei erau și unii oameni. Se retrăgeau într-o singurătate absolută, erau discreți, dar creațiile lor reușeau să atragă atenția, să fie admirate, apreciate. Erau fericiți? Această recunoaștere a meritelor hrănea orgoliul sau spiritul? Ea era o frunză, din covorul verde care scotea în evidență frumusețea florii. Din mugurii pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
creează, alteori distruge. Depinde de... puterea omului. Când gândești să realizezi ceva înseamnă că începi să creezi. Când, în loc să-ți urmezi gândul propriu, măsori pasul altcuiva, „creația” ta se va numi distrugere . Te împlinești cu adevărat, omule, nu atât în singurătate, cât în armonie (fie și dizarmonie!) cu celelalte ființe. Viața (misterul ei) presupune o neîncetată logodnă între om și mediu. Prezentul pregătește viitorul, n-avem de ales. Normal e să gândim și să acționăm ca acest „măreț viitor” să ne
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dreaptă, cinstită, luptă pentru cauze nobile, pentru triumful binelui. Un gând cu adevărat cu minte: fericiți am fi și norocoși să prindem azi asfințitul de soare, pentru că mâine nu se știe ce va fi. Pustiul din suflet este izvor de singurătate. Când ai încetat a gândi la vremurile trecute, prezentul e în mare pericol. Iscat dintr-o speranță de viață fără de moarte, omul se stinge la sfârșitul lui într-o speranță de moarte fără de moarte... Cât trăiește, obiectul de studiu al
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
criză bocesc nechibzuiții care până mai ieri și-au făcut de cap, întinzându-se mai mult decât îi ține plapuma. Nu te-ai îngrijit toamna de cămară, n-ai ce căuta în ea și rabdă până la primăvară. Cucul își caină singurătatea că așa-i felul lui de a fi; omul cată să se însingureze de lume atunci când și-a bătut joc de minunățiile cu care a fost dăruit pământul de la natură... Din prietenia țăranului cu pământul pe care-l iubește, se
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
consumată la adevăratul ei bun gust dacă-i dată pe răzătoare, spre deosebire de hrean... Mereu învățăm câte ceva de la mama natură! Unii își fac în jurul casei garduri înalte de parcă ar vrea să ajungă cu ele până-n cer-un soi de cavou pentru singurătatea vieții lor.... Blocurile noastre de azi (multe dintre ele...) munții de gunoaie de mâine! Bruma de fericire este și ea un fel de... fericire! Orice produs (alimentar sau nu) poate deveni, consumat în exces, un drog dăunător pentru om. Dacă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Graba strică treaba e un lucru unanim recunoscut de toți „grăbiții” lumii! De unde sfatul celor mai înțelepți: „grăbește-te încet”! Viața este ca o clepsidră al cărei conținut se scurge ușor, dar fără... „întoarcere”! Numai cine nu știe ce este singurătatea refuză să-și ducă zilele și nopțile alături de cineva... Viitorul trebuie așteptat din timp, întâmpinat ca un oaspete de seamă, iar nu ca pe un musafir nepoftit! Bunăstarea (sau... mizeria, sărăcia) pensionarilor este oglinda statului căruia aceștia aparțin, certificatul de
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
vei mânca mâine, șiabia după aceea la câștigul ce-ar putea rezulta dint-o afacere oarecare! Când ai luat tot greul pe umerii tăi, ți se pare și mai greu! Aidoma bucuriilor și „greutăților” trebuie împărțite între mai mulți! Prea multă singurătate strică... În umbra „puterii supreme” (a oricărei „puteri”, de fapt!) se ascunde trădătorul de rigoare... Unii doresc să uite tot ceea ce au învățat, alții nu doresc lucrul acesta! Fiecare cu motivația lui bine întemeiată... Viața - un chin? (Nicidecum) E o
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
e cuprinsă de remușcări și-i reproșează fratelui că i-a spulberat visele, deoarece ura față de mamă i-a hrănit existența, iar prin uciderea acesteia, ea nu-și mai găsește rațiunea de a trăi. Eriniile 76 înalță în jurul eroinei „zidul singurătății”1, chinuindu-i sufletul cu remușcări; și Oreste conștientizează că omorul i-a adus singurătatea. În față șanselor oferite de Jupiter, Electra se înclină, însă Oreste îi răspunde orgolios: „Eu sunt libertatea mea”2; zeul devine neputincios în fața ființei umane
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
față de mamă i-a hrănit existența, iar prin uciderea acesteia, ea nu-și mai găsește rațiunea de a trăi. Eriniile 76 înalță în jurul eroinei „zidul singurătății”1, chinuindu-i sufletul cu remușcări; și Oreste conștientizează că omorul i-a adus singurătatea. În față șanselor oferite de Jupiter, Electra se înclină, însă Oreste îi răspunde orgolios: „Eu sunt libertatea mea”2; zeul devine neputincios în fața ființei umane care descoperă că nu există nici Bine, nici Rău și care îi dă următoarea replică
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
În aceeași zi de iunie a fost surprins de sensul tăcerii, discurs al spaimei universale. Întorcându-se acasă, l-a zărit În spatele blocului pe Căreală, plângând, acolo unde se umpleau ghenele de gunoiul menajer al inevita bilei căsnicii, al inevitabilei singurătăți. Se sprijinea cu o mână de ușa murdară, iar cu cealaltă Își ștergea lacrimile și mucii. S-a apropiat de el cu precauție și i-a pus mâna pe umăr, de parcă ar fi vrut să Îl consoleze, fără să Își
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
va mai fi În stare să dea ochii cu el, să zdrăngăne din chitară În timp ce el Își va citi producția mediocră? Va ști să Întâm pine ironia gregară a celorlalți fără să izbucnească, fără să fugă, să se Întoarcă la singurătatea lui obsedată de neatinsele delicii ale iubirii la care Încă visa? Maică-sa l-a pieptănat Îndelung, taică-său s-a uitat la el chiorâș. Îl exaspera ritualul acesta drăgăstos, prin care Maria Îl răsfăța pe Vasile sugerându-i că
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o să te bag și pe tine... Unde, dragă, o să mă bagi? Și pleca, iar eu mă puneam pe visat și beam vodcă până când rămânea doar o privire care orbește și se răcorește la propria-i umbră Îndurerată, părăsită, istovită de singurătate, În acest vis care n-ar exista fără durerea și lumina ei văzătoare. Iar dimineața se vădea absurdă și abia suportabilă cu senzația ei de prăbușire ireversibilă. Iată Însă că destinul a hotărât să ne dea Întâlnire În ziua aceea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dragoste alcoolică cu curul din vise pe faianța chinezească a disperării, a indecenței, dragoste pe tavan, pe perete, pe vine, Într-un picior, În două picioare, În nici un picior, dragoste de cactus cu o maimuță, dragoste de noapte absurdă, când singurătatea se lasă În doi peste lumea confuză a libidoului... — Să mergem, Îmi șoptește. Matei ne așteaptă. Așteaptă, așteaptă, Îi răspund... — ...Ce-ați făcut dom’le atâta timp? ne Întreabă vesel diavolul, ca și cum ne-ar dojeni prietenește. Hai să bem! Și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o să spună că a exagerat. Nu-ți face griji. Adevărul e că Îmi făceam Într-adevăr „griji“, Începusem să simt pentru el un fel de milă bărbătească, trecuseră ani buni În care Îmi redobândisem o parte din scrupule, ani de singurătate... Iar apariția acestei femei mă readusese În postura ingrată de câine-lup intrat În concurs, mă reinvestise cu mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
femei mă readusese În postura ingrată de câine-lup intrat În concurs, mă reinvestise cu mizeria unui timp la care nu mă mai gândisem, pe care Îl uitasem, ca pe o ființă pe care o lăsasem de izbeliște tocmai din cauza acestei singurătăți neiertătoare, care mușcă din orice. — Ce ai? mă Întrebă. Am privit-o. E urâtă. E foarte urâtă. E boțită de curvăsărie și băutură. E o pocitanie, o fosilă, e abjectă. Și omul ăla... Mă mângâie cu palma pe umăr, Însă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]