2,658 matches
-
rezervă asigurătoare a epocii noastre contemporane." O anticipație la fel de fericită - în cazul lui D. R. Popescu: "Autor până acum, ca proză narativă, al unui roman (Vara olteniloră, al unui volum de nuvele (Doră, iar mai de curând al unei nuvele singuratice (Duios Anastasia treceaă, e posibil ca D. R. Popescu să-și fi limpezit de pe acum unele constante ale viitoarei lui cariere de prozator." Anticipare optimistă, confirmată strălucit de scriitorul de astăzi. La Ion Lăncrănjan (Cordovanii, ediție și lectură nouăă se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
trezește un sentiment asemănător. Ascuțimile ei gotice în același spațiu arhitectural cu volume bizantine polemizează tăcut între ele; rigoarea și simplitatea alături de boltitura masiv maurescă se desfid reciproc; și fiece unitate, cu detaliile proprii, se înalță și stă un timp singuratică, deși vecină cu celelalte. Doar stăruința privitorului poate învinge, prin însumare, atâta diversitate. Căci, după o anumită familiarizare, înlesnită prin reveniri și reflecție, catedrala își clarifică metafora latentă, a cărei semnificație îi susține din ascuns felurimea tectonică: e o liturghie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
imanent nu are sinuozitățile derutante, obișnuite în republica literelor. E. Lovinescu i-a făcut un portret memorabil, de un lirism neînfrânat, după prima vizită a tânărului literat: "Sul de fum ridicat pe coșul casei în zările înalte ale primăverii, plop singuratic cu foșnet perpetuu de frunze, cioban grigorescian răzimat în bâtă și profilat nesfârșit pe fundul cerului albastru - cu ce aș fi putut asemăna pe tânărul ce mi-a intrat în birou acum vreo zece ani - beduin fără burnuz și cămilă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
în intimitatea conștiinței căruia nu pătrunsese niciodată. Singurătatea este, de altfel, maladia psihică insolită a familiei Brumă. Bazându-se pe abundente sugestii ale naratorului ("Costache Brumă se simți cuprins de o puternică dorință de singurătate", "Bătrânul Brumă fusese un om singuratic" etc.), Nicoale Balotă afirmă chiar (și opinia sa coincide cu a mea) că "fiecare din bărbații neamului Brumă fusese iremediabil singur. Drama singurătății pe care o trăiesc îi împinge spre sinistrul deznodământ al unei morți în singurătate (subl. în text
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
expresia eminesciana "[trece] albă regina nopții moartă", echivalentul luna, dar cine ar putea "traduce" în termeni exacți versurile lui Emil Botta Lebedele aurorei dalbe Au trecut prin somnul grădinilor (Eres), sau Pe ramurile tale, arbore noptatic, Văzui al veciilor porumbel singuratic, Ce, drăgăstos gângurind, aștepta (De caelo)? Metaforă este continuând formă sensibilizata a ideii estetice, a unei imagini indefinite (asemănătoare, în acest sens, rădăcinii operei, a "etimonului spiritual" pe care îl susține Spitzer 189) ce "provoacă multe interpretări posibile, cărora nu
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
mulțime”, făcând totuși loc acelui public restrâns, de elită, al „inițiaților”: „Există o artă expresie pură, care nu ajunge până la creierul diluat al mulțimii. Apă regală, plăsmuirea abstractă nu sapă decât în aur - sensibilitatea câtorva inițiați ș...ț Creatori străbătând singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcând în echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărâmători sau constructori de formule târziu devenite passe-partout tuturor. ș...ț Prin definiție, aceștia sunt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrâns
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de întuneric”, „mâhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul mohorât și apăsător”, parcurile unde „bănci și lumini în toamnă putrezesc” cu „pomi singuratici și triști”, în „desfrunziri”, și „despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Pásul tău prin amintire sângerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sunt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini în romanța eminesciană), fără, însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței, rostindu-și în versuri de romanță extenuată „restriștile”, „sfâșierile”, „mâhnirile” în registrul minor-sentimental și cu o gesticulație adesea trubadurescă („Lasă-mă, numai spre balconul vechi, să-nalț, iederă tristă, brațele amândouă”) și o retorică naivă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
anulânduse sensul “peiorativ și retrograd” care o însoțea pe nedrept. Rămâne poate mai aproape de adevăr sensul termenului de “academism” însoțit de conotațiile pur istorice, delimitând doar o epocă artistică. În virtutea acestor idei îl considerăm pe pictorul C. D. Stahi un singuratic al picturii românești, rămas în teritoriul de umbră, cata- logat în urma unor aprecieri care nu țin de nor- mă într-o zonă a “academismului” și expus unei virtuale uitări în favoarea unor “isme” greu identificabile în matricea noastră spirituală. Măsura timpului
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și măiestrie. Portretistica, alături de natura moartă, face parte din tematica căreia i-a acordat fide- litate constantă pe întreg parcursul vieții rea- lizând lucrări exemplare și importante chiar da- că, în linii mari, concepția rămâne tributară academismului. Portrete de bătrâni singuratici aplecați asupra unor cărți, călugări, preoți, moșnegi pe gânduri dar și portrete ale unor personalități de marcă din istoria și cultura românească: Kogălniceanu, Alecsandri, Conta, Negruzzi sau Asachi, ș.a. “... sunt câteva exemple prin care virtuțile de portretist tre- buiesc luate
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
și concepție ale cărei rădăcini le aflăm în secolele XVII, XVIII ale Europei. Pentru pictura românească, dintre toți artiștii care aparțin ace- leiași categorii, Stahi este cel care, prin natura moartă, se situează deasupra tuturor, rămânând în felul său un singuratic care umple totuși un capitol important al picturii noastre naționale . Dacă, forțând nota, vom aminti că în vestul Europei a existat, la sfârșitul secolului al XIX- lea, o puternică și decisivă orientare spre sim- bolism, interpretat cu mijloacele specifice poeziei
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
1992. * WURMBRAND, Richard, Marx și Satan, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Oglinda sufletului omenesc, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Oracolele lui Dumnezeu, București, Stephanus, 1996. * WURMBRAND, Richard, 100 de meditații din închisoare, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Predici în celula singuratică, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Strigătul Bisericii prigonite, București, Stephanus, 1993. * WURMBRAND, Richard, Umpleți vidul!, București, Stephanus, 1994. Capitolul X Cu Dumnezeu în subterană sau Document despre închisorile comuniste "Anticomunismul românesc nu e o invenție, nu duce lipsă de adepți
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
respectiv Întrebări despre Dumnezeu al lui Frossard, atenția noastră se va opri asupra volumului de predici al pastorului luteran, Dacă zidurile ar putea vorbi. După cum Wurmbrand însuși mărturisește în Prefață, acest volum e o continuare a cărții Predici în celula singuratică, care s-a "bucurat de o reacție favorabilă din partea cititorilor: multe persoane mi-au scris pentru a-mi vorbi despre binecuvântarea dobândită prin lectura lor", ceea ce-l determină să publice "un al doilea volum cu aceste predici, compuse atunci când nu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
fără întoarcere, București, 1963; Vulpea simte capcana, București, 1964; Ecuația cu trei necunoscute, București, 1965; „H.W.” își caută umbra, București, 1965; Brățara de cretă, București, 1966; Un dac la Roma, București, 1967; Doi domni fără umbrele, București, 1971; Turistul singuratic, București, 1974; Urcușul, București, 1975; Cel mai isteț, cel mai viteaz, București, 1978; Cuibul, București, 1979; Parodii teatrale, București, 1980; Prietenii, București, 1980; Paradis de ocazie, București, 1981; Cocorii sufletului nostru, București, 1982; Jolly Joker, București, 1983; Un prieten devotat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
1985); Filozoful-rege. Filozofie, morală și viață publică (editor, Humanitas, 1992); Cognitio. Introducere critică în problema cunoașterii (ALL, 1994); Imagini ale științei (Editura Academiei Române, 1994); Cum recunoaștem Pasărea Minervei. Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească (Fundația Culturală Română, 1998); Gânditorul singuratic. Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008). CUVÂNT ÎNAINTE Influența exercitată asupra lumii vestice de teoria pe care a formulat-o acum un secol și jumătate Charles Darwin, în cartea sa despre originea speciilor, a fost profundă și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
se producă prin însingurarea datorată inadecvării sale istorice, ceea ce îl face pe criticul Emil Manu să-l compare pe Moromete cu "un rege Lear al țărănimii din Câmpia Română". Dacă tatăl contempla un destin istoric depășit, fiul, Nicolae din "Marele singuratic", visa la niște idealuri sociale la fel de imposibile, utopii ce s-au dovedit pernicioase, căzând într-o veritabilă decompensare, vindecată prin eros și autoanaliză. Treptat, Marin Preda va abandona epicul fastuos al "Moromeților" în favoarea romanului citadin și a investigației psihologice, ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
grijă mereu să schimbe perspectiva și registrul, pentru a rămâne în miezul realului. Trăindu-și poetica propriului roman "Intermezzo", plonjează în adâncul scriiturii pentru a căuta viața, demnitatea ei cognitivă, debarasându-se de iluzii și trucuri. Mușchetarul, cavalerul danubian, lupul singuratic, Dracula (natură titaniană și catilinară), toate aceste măști ale Scriitorului se subsumează până la urmă uneia singure: a omului devenit, după prematura și inverosimila moarte de pe 4 decembrie 2011, o instanță și o instituție ce nu mai poate comunica decât trăind
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
eșecului. Iată ce spune: "I-am scris lui Arșavir că fără orgoliul eșecului viața ar fi aproape insuportabilă. [...] Cu toată sinceritatea, cred că nu există înfrîngere mai gravă decît succesul, acceptarea, consimțămîntul, aplauzele, de la oricine ar veni, chiar și de la singuratici. Nu știu mai mare umilire decît aceea de a fi recunoscut. Mai bine pe fundul unui canal decît pe un piedestal" (III, 100). Deseori, ura de sine și de ceilalți provine la Cioran din neputința de a amîna măcar păcatele
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
căpcăuni. împărăteasa își ridică fruntea spre cer și scutură din cap. Apoi păși atît de hotărîtă pe răzor, încît soldaților din gardă nici nu le-a mai rămas timp să se arunce sub botinuțele ei. Printre bulgării de pămînt înflorea, singuratică, o peonia. Ciua, grădinarul cel tînăr, se prosternă tremurînd la picioarele împărătesei. Dar, în mod cu totul neașteptat, împărăteasa rămase cu desăvîrșire calmă. Privi, serioasă, planta care-și deschidea petalele, floare care nu era nici deosebit de mare și nici din
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
se prosternă tremurînd la picioarele împărătesei. Dar, în mod cu totul neașteptat, împărăteasa rămase cu desăvîrșire calmă. Privi, serioasă, planta care-și deschidea petalele, floare care nu era nici deosebit de mare și nici din cale afară de frumoasă, care doar înflorea. Singuratică, răzleață. - Ridică-te, Ciua - porunci împărăteasa Vu }io-tien. Copilul, pregătit să moară, tremura din rărunchi. - La ce te gîndești cînd te uiți la ea? - Că e frumoasă? - bîigui băiatul. - îți mulțumesc, Ciua - spuse împărăteasa scuturîndu-și căpșorul arătos -, îți mulțumesc mult
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
oriunde, fiindcă i s-a zidit un decor mai amplu și mai variat, e piața Dauphine, înconjurată de case vechi, unele rămase chiar din anii monarhului-ctitor. O mare liniște ocrotește acest adăpost al metropolei. Vara e umbră multă și bănci singuratice sub adăpostul înfoiaților castani. E un colț de veche provincie franceză, în mijlocul Parisului zgomotos și dinamic. De altfel, întreg Parisul e alcătuit din pitorești colțuri de provincie franceză. E o sinteză. La numărul 12 al pieței Dauphine, într-o casă
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
Mihăieș în postfața romanului, o parabolă a Visului American - însă privită cu ochii noștri de europeni, captivați de un anume miraj optic vizibil la răsăritul soarelui în strâmtoarea Messina și cunoscut sub numele de Fata Morgana: „La urma urmelor, pentru singuratici precum Gatsby iubirea e perfectă doar atâta vreme cât e departe, de neatins, asemenea becului verde care arde toată noaptea la debarcaderul familiei Buchanan și pe care, de cealaltă parte a golfului, Gatsby îl contemplă fascinat ore în șir. Și cu cât
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
atent la detaliile care nu i-ar fi putut scăpa nici celui mai prost dintre croitori. Dacă timpii istorici, aceia care definesc vectorii mari și identifică stilistic epocile creatoare, se comportă asemenea unui organism enorm, dar totuși unitar, și artistul singuratic, cel care oglindește în propria-i ființă, mai mult sau mai puțin fidel, specia însăși, are tainice năzuințe de a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6410_a_7735]
-
la băi, și Pompi... cum îi ziceau ei lui Pompilian Vidrimiloiu, superiorul lui, șeful de organizație, binecunoscutul profesor în teologie... Daaaa? se răsuci ea mirată, în timp ce își dădea cu cremă la oglinda de bâlci a coanei Lenuța. Era un ins singuratic, ursuz. Amândoi se priviră fără să spună nimic. În cele din urmă, gânditor, el spuse că acela știa că se aflau aici și că prescis avea să le facă o vizită. Sisi nu zise nimic, ci doar strîmbă din buze
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
nemotivate îndeajuns, insuficient argumentate în devenirea lor. Și atunci trebuie să-l crezi neapărat pe cuvânt. Problema clasică a acestui tip de narațiune. Ca și în povestiri, situațiile și personajele sunt tipice, frizând déjà-vu-ul și locul comun: pictorul e charismatic, singuratic, neglijându-și familia pe altarul artei, Florin e tipul clasic de inadaptat rebel, Taina e fata înțeleaptă și cuminte ș.a.m.d., fără ca vreunul să fie memorabil conturat sau măcar deosebit în cadrul tipului respectiv. Personajele vorbesc toate cam la fel
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]