5,177 matches
-
13 iunie 449, care pregătise termenii definiției de la Calcedon; reconciliat cu „ortodoxia”, Ghenadie aduce multe laude scrierii, sublinind că aceasta se opune diferitelor erezii și că nu propune inovații terminologice în raport cu tradiția Părinților Bisericii. Am amintit deja enciclica promulgată de sinodul din Constantinopol în 458 sau 459 care ne-a parvenit în două redactări. Se păstrează apoi o parte dintr-o scrisoare, adresată probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sânul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de un amplu comentariu (85-108). 12. Basilius din Seleucia Episcop de Seleucia în Isauria de la o dată incertă (după 431) până la moartea sa în 459, a ieșit în evidență prin șovăielile sale în timpul controverselor iscate de monofizism. L-a condamnat la sinodul din Constantinopol din 448, însă la așa-zisul brigandaj de la Efes din 449 (intimidat de Dioscor din Alexandria, așa cum a afirmat ulterior) a votat reabilitarea lui Eutihie și depunerea lui Flavian de Constantinopol. Amenințat cu destituirea la Calcedon în 451
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
calcedonian, dar în realitate era înclinat spre monofizism, astfel încât, grație acestui nou climat, Sever s-a putut întoarce la Constantinopol. Însă episcopul Romei, Agapetus,, s-a dus la Constantinopol și a dat naștere unei reacții care a culminat cu un sinod unde au fost anatemizați Antim și Sever și cu un edict al lui Justinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de cea din Palestina. O adnotare pe marginea unui manuscris al unei scrisori a lui Filoxen din Mabbug conține numele lui Ioan, menționat în legătură cu un sinod de teologi neocalcedonieni ținut la Alexandria între 514 și 518; Ioan ar fi redactat epistola sinodală adresată împăratului Anastasius. Însă exactitatea notei a fost pusă sub semnul întrebării. Din scrisoarea lui Filoxen rezultă că acesta ar fi primit de la destinatar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în capitală în 535 (v. aici p. ???) și atunci Efrem i-a scris papei Agapet pentru a denunța uneltirile monofiziților la Constantinopol. Situația s-a schimbat în favoarea calcedonienilor o dată cu sosirea papei la Constantinopol în 536 și cu condamnarea monofiziților la sinodul din același an; Efrem a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a profitat de acest lucru pentru a efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. În 537 sau 538 un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. În 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără îndoială la puțin tmp după aceea, imediat ce perșii au plecat. În preajma sărbătorii Paștelui din 540, Efrem a participat la Gaza la un sinod care urma să-l judece pe patriarhul calcedonian de Alexandria Pavel din Tabena și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Saba de lângă Ierusalim, unde fusese găzduit după sosirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
treilea tratat, scris pentru doi asceți din Cilicia, Domnus și Ioan, lua apărarea conciliului de la Calcedon și a formulelor „o singură ipostază a Logosului întrupată” și „un singur prosôpon”. Și în acest caz ne întrebăm dacă e vorba despre „apologia sinodului de la Calcedon și a Tomului Sfântului Leon” din care provin mai multe fragmente, citate în al III-lea conciliu de la Constantinopol, care conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acuzațiile pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici era combătut monofizismul cu citate din Sfinții Părinți și era apărat Tomul lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod. Un fragment dintr-o scriere în care e combătut filosoful și presbiterul Acacius din Apamea conține definiții bazate pe etimologii ale unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorios și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ulterior a acceptat-o (scrisoarea trimisă papei Ioan al II-lea din 15 martie 533). Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara din 6 august 536 confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an în mai și iunie sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nu s-a împăcat însă cu monofizismul și prin Ordonanța împotriva lui Antim, Sever, Petru și Zoara din 6 august 536 confirma anatemele pronunțate de sinodul ținut la Constantinopol în același an în mai și iunie sub conducerea lui Mena, sinod menit să ratifice depunerea patriarhului Antim și condamnarea lui Sever de Antiohia, protejatul lui Antim, de către papa Agapet (cf. aici, p. ???). În timp ce ordonanța consfințea respingerea nestorianismului și a monofizismului deopotrivă, în această circumstanță particulară lovea așadar în cel de-al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special care s-a desfășurat anterior, o synodos endemousa (cf. aici, p. ???). Evagrie spune (Istoria Bisericii IV, 39-41) că, spre sfârșitul vieții, Justinian ar fi promulgat un edict în favoarea aftartodocetiștilor; textul s-a pierdut. Pe baza unei vechi tradiții, împăratul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan al II-lea acordul pentru condamnarea unor călugări din Constantinopol care negau teza potrivit căreia Cristos care a pătimit și a murit ar fi parte a Sfintei Treimi. De la 2 mai la 4 iunie 536, Hipațiu a participat la sinodul prezidat la Constantinopol de către patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
patriarhul Mena și menit să-l condamne pe Antim din Trapezunt, ales patriarh de Constantinopol în 535 cu ajutorul severienilor, pe care papa l-a declarat însă destituit, în înțelegere cu împăratul, în februarie sau martie 536, hotărâre confirmată întocmai de către sinod. În 537-538, Hipațiu era încă episcop de Efes, așa cum dovedește inscripția despre care vom vorbi imediat; a murit înainte de 552, an în care apare numele altui episcop de Efes. O inscripție de 35 de rânduri găsită la Efes la începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a fost studiată pentru prima dată de M. Richard (1944). Acesta a stabilit că Leontie din Ierusalim și nu Leontie din Bizanț a fost apocrisarul călugărilor palestinieni care a participat la Constantinopol la colocviul cu monofiziții în 532-533 și la sinodul din 536 (aici, p. ???); într-adevăr, potrivit lui Richard, florilegiul severian criticat în al doilea apendice al tratatului Contra monofiziților (cf. aici, mai jos) prezintă afinități notabile cu autorii prestigioși invocați de severieni cu ocazia conferinței din 532. Unele indicii l-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ca să schimbe clima și de aici a trecut în Bitinia unde a fost hirotonisit ca episcop de Helenopolis. Acest lucru s-a întâmplat cel târziu la începutul lui 400 pentru că în luna mai a acelui an a participat la un sinod organizat la Ierusalim de Ioan Hrisostomul, iar Palladius făcea parte din cercul său de prieteni. A fost implicat în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amândoi prieteni ai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte din cercul său de prieteni. A fost implicat în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amândoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Quercia din 403, iar mai târziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni “într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Constantinopol, cu exilul și moartea. Partea a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în capitolul 13 ca syngramma - a lui Teofil din Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Quercia din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din care s-au păstrat fragmente la Facudus din Hermiane în Apărarea celor Trei Capitole. Episcopul declară că a urmărit personal toate fazele procesului intentat lui Ioan și că posedă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10) extrase dintr-o scrisoare a lui Simeon adresată lui Basilius de Antiohia (456-458) în care stâlpnicul declară că a aderat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citează, sau și pe o altă tradiție - ca prim episcop al acelui oraș (în Eusebiu, Istoria Bisericii III, 4, 10; IV, 23, 3). Nu se referea însă la scrierile sale. Acestea au apărut abia 350 de ani mai târziu, la sinodul de la Constantinopol din 532-533, unde monofiziții moderați, adepți ai tezelor lui Sever de Antiohia, s-au confruntat cu calcedonienii; primii, pentru a demonstra ortodoxia propriilor doctrine, au adus ca probe, între altele, scrierile lui Dionisie Areopagitul. Adversarul lor, episcopul Hipațiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două lucruri legate între ele și că, oricum, trebuie înțelese ca pedepse trimise de Dumnezeu pe capul oamenilor pentru păcatele lor. De altfel, nu e nici o îndoială că, de când împărații au devenit creștini, de ei depind și treburile Bisericii, iar sinoadele cele mai importante s-au ținut și se țin în continuare după voința lor. Biserica și imperiul sunt legate între ele prin raporturi stârnise, așa cum s-a dovedit și în anumite momente importante din perioada tragicelor și tulburătoarelor întâmplări din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vreme după rebeliunea generalului Basiliscus împotriva împăratului Zenon, adică după 475-477. Altceva nu se mai știe despre el. Nici opera lui, de altfel, nu era mai bine cunoscută: încă de la publicarea sa a fost numită Istoria evenimentelor petrecute la sacrul sinod de la Niceea, sau, mai simplu, Istoria Conciliului de la Niceea; mai recent, în schimb, Istoria bisericească. În privința conceperii acestei scrieri, autorul însuși ne oferă următoarele informații: el se găsea încă în casa părintească atunci când i-a căzut în mână o carte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scolastic”, adică avocat. La Constantinopol, el și-a câștigat un oarecare renume, a avut anumite sarcini publice și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. În această calitate, el a participat în 536 la sinodul de la Constantinopol care i-a condamnat pe monofiziți, între care figura și Sever de Antiohia. Zaharia abandonase, așadar, învățătura maestrului său și aderase la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii spectaculoase și furnizează o imagine interesantă a culturii acelei epoci. A fost compusă probabil între 512 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsesc în operele istoricilor bizantini, începând chiar cu Teodor Lectorul din câte se pare. Potrivit lui Fotie, Ioan Diacrinomenul ar trebui să fie identificat în persoana lui Ioan din Ege, autor al unei opere în care atacă simbolul calcedonian, etichetat în sinoadele din secolele al șaselea și al șaptelea ca inamic al Crezului de la Calcedon dintr-o perspectivă nestoriană. Bibliografie. Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 116-117. 11. Ioan Malala Încheiem acest rapid examen al istoriografiei bisericești cu unele observații referitoare la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]