3,963 matches
-
nimic pe lângă ceea ce se Întâmplă când trece premierul. Mircea Mihăieș: Încă de la guvernarea anterioară, când Adrian Năstase nu era Încă prim-ministru, ci doar ministru de Externe, neavând o funcție atât de importantă În partid, se cunoștea preferința lui pentru sirene, mașini blindate, convoaie, un anumit gen pompos. Vladimir Tismăneanu: Este opusul Califului din Bagdad, al lui Harun ar-Rașid, care, conform legendelor, călătorea incognito. Mircea Mihăieș: Așa ni se spune În O mie și una de nopți. Vladimir Tismăneanu: A rămas
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
să bem apă. Când un zgomot exterior (o sonerie, de exemplu) ne amenință somnul, visul poate prelua acest element exterior, făcându-l parte componentă din scenariul său. Astfel, soneria nu ne va trezi și va deveni unul dintre constituenții visului (sirena unui vapor, de exemplu), pierzându-și caracterul deranjant, deoarece va căpăta sens în vis. Nu va mai fi deci tratată ca un element al realității la care trebuie să reacționezi, ci ca un element al somnului, care îndreptățește continuitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în vis pune adesea accentul pe relația cu mama, personaj central al existenței. În psihologie, marea este și simbolul inconștientului, al profunzimilor psihicului. Ea ascunde comorile cele mai prețioase (corali, petrol, perle), dar și pericolele cele mai mari (monștri marini, sirene). Indică în același timp interesul de a explora inconștientul și riscul unei asemenea aventuri. Ea este, mai mult decât orice alt element, expresia emoțiilor. Când staționară, când agitată de valuri uriașe, marea exprimă atât calmul, cât și furia, bucuria, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
nu cadă în mâinile inamicului, au venit ingineri specialiști care au făcut tot felul de socoteli. Erau hectare întregi de rezervoare și de instalații scumpe, țevi, cazane, manometre și injectoare. Acum toate aveau să fie nimicite. În ziua cea mare, sirenele, care altădată șuierau numai un minut, au început să urle dis-de-dimineață și au ținut-o așa, până spre prânz. Parcă suna sfârșitul lumii [...]. Îndată, flăcările s-au ridicat spre cer. Prin ferestrele mici ale caselor, oamenii priveau prăpădul dinspre miazăzi
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
A., sunt asimilate motive romantice europene - din Lenore a lui A. G. Bürger sau Fuga lui Mickiewicz - și bogate elemente folclorice românești. O atmosferă fantastică învăluie cavalcada nocturnă, tenebros-macabră, a perechii fantomatice, Ana și But, spre muntele Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Pion. Legendele Jijia și Sirena lacului cultivă misterul și toposul romantic al poeziei „lakiștilor”. În Jijia se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
se ascunde „schitul cufundat” (contaminare a motivului „cetății scufundate” sau Orașul în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din ea izbucnește „întreaga tristețe a lumii” (Balada ploilor marine). În poeziile lui C. se repetă imaginile iarmarocului și carnavalului vieții, ce se extind asupra întregii naturi (Vântul carnavalesc, Iarmarocul furtunii, Convalescențele vernale
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
și păpuși, așa cum a fost realizat de către Teatrul pentru copii ,,Cărăbuș’’ din Brăila, spectacol care s-a bucurat de un mare succes. STOP ! STOP ! STOP ! După intrarea spectatorilor în sală, întuneric prelungit care va fi ,,spart’’ de sunetele de claxoane, sirene, frâne de roți, voci speriate - țipete, toate într-o polifonie care să șocheze. Când se aprinde lumina, în mod lent, vedem scena ,,blocată’’ de componente de mașină, 1-2 manechine ,,accidentate’’ întinse pe carosabil, marcat corespunzător unei treceri de pietoni dintr-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
nu mișcați accidentații! ( Îi consultă repede ).Către sală : Copiii sunt loviți și în stare de șoc...(,, accidentații’’ se vaită, gemete de durere ). Să vină urgent o ambulanță ! O ambulanță !... Pe acest ,,fond’’ vizual și sonor auzim cum crește în intensitate sirena ambulanței, care în funcție de concepția regizorală va putea deveni un ,,personaj’’ vizual, dar mai ales sonor. Voce: A sosit ambulanța!... ( intră în scenă două persoane în ținută specifică, care încep ,,igienizarea’’ rapidă a locului accidentului : prim ajutor ,,accidentaților’’și transportul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
regizorală va putea deveni un ,,personaj’’ vizual, dar mai ales sonor. Voce: A sosit ambulanța!... ( intră în scenă două persoane în ținută specifică, care încep ,,igienizarea’’ rapidă a locului accidentului : prim ajutor ,,accidentaților’’și transportul lor în ambulanță, a cărei sirenă se pune în mișcare odată cu ,,vocea’’ motorului care pleacă în mare viteză. Cortină de lumină, pe un fond muzical adecvat. La aprinderea luminii vedem că scena - , « intersecția » a fost ,, curățată’’ de toate urmările accidentului. Semafoarele încep să funcționeze, care prin
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
cu ,,reacții’’ luminoase și sonore metalice, specifice. În scenă intră șoferul care l-a lovit pe Gigel, însoțit de Raluca și Ana II. Șoferul: Un medic ! Un medic, repede ! (Gigel plânge, se vaită de durere ). O ambulanță ! ( crește în intensitate sirena ambulanței ). În scenă intră un medic care îl consultă rapid, îi dă primul ajutor, apoi șoferul îl ia în brațe și-l scoate din scenă, către ambulanță. În scenă intră ofițerul. Ofițerul ( către sală ): Copii, așa că și vouă vă place
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Polul Nord, aveau nași o pereche de urși mai în vârstă, aveau domnișori și domnișoare de onoare cu coșuri pline de pești, rozătoare și insecte. Toți nuntașii erau îmbrăcați în alb, ca și mirii de fapt, iar când începuse muzica de sirene dinspre ocean, ursul și ursoaica polară se ridicaseră în două labe și se rotiseră unul în jurul celuilalt, în semn de dans, în semn de bucurie. Nunta s-a încheiat cu zbenguiala tuturor, se aruncau în zăpadă, trăgeau unul pe celălalt
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cum ar putea ajunge la ea, somnul o luă în brațele lui calde după osteneala unui drum lung. În vis o căutase un peștișor cu solzi argintii și cu o crenguță acvatică în gură. Frumusețea fetei semăna cu cea a sirenelor, se gândea peștișorul și îi așezase crenguța magică în palmă. În zorii zilei, odată cu răsăritul soarelui, fata învăluită și ea în culorile pământului și apelor, urmărea cum soarele se ridică încet deasupra apei întinse, scăldându-și fața în marea albastrăverzuie
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-o pe Frosa să mai stea un pic la umbră, pe scaunul de sub măr, până ce ea termină de limpezit și întins pe sârmă cele câteva rufe așteptând să se întoarcă și tata de la fabrică. În scurt timp s-a auzit sirena care anunța sfârșitul programului la uzină; știam că în circa douăzeci de minute tata va ajunge acasă, ceea ce s-a și întâmplat. Când a intrat pe poartă, tata a aruncat o privire spre femeia necunoscută ce stătea pe scaunul de sub
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
se lumină, de parcă un banc de pești fosforescenți ar fi intrat În port. Lefty stătea cu capul rezemat de umărul ei. Încercă să vadă dacă dormea. ― Lefty. Lefty? Cum acesta nu răspunse, Îl sărută pe creștetul capului. Apoi se porniră sirenele. Vede nu unul, ci mai multe focuri. Pe dealul de deasupra sunt douăzeci de puncte portocalii. Și au o persistență nefirească, focurile astea. De Îndată ce pompierii sting o vâlvătaie, izbucnește o alta, În altă parte. Se stârnesc În care cu fân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Bart andocând În Atena. Îi văd pe bunicii mei din nou pe uscat, pregătindu-se pentru un alt voiaj. Le sunt Înmânate pașapoartele, li se fac vaccinuri În brațe. Un alt vas se materializează la docuri: Giulia. Se aude o sirenă de ceață. Dar priviți: pe puntea Giuliei se mai desfășoară acum ceva. Ceva multicolor, ce se deșiră peste apele din Pireu. La acea vreme, exista un obicei: ca pasagerii care plecau spre America să-și ia la bord gheme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai desfășoară acum ceva. Ceva multicolor, ce se deșiră peste apele din Pireu. La acea vreme, exista un obicei: ca pasagerii care plecau spre America să-și ia la bord gheme de ață. Rudele de pe chei țineau capetele libere. Când sirena Giuliei sună și vasul se Îndepărtă de doc, câteva sute de fire de ață se Întinseră peste apă. Oamenii Își strigau cuvinte de bun rămas, Își făceau cu mâna frenetic, ridicau bebeluși care să arunce o ultimă privire, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să părăsească imediat țara, era trecut numele de fată al mamei sale, Aristos, În loc de Stephanides. Prezentase acest pașaport Împreună cu tichetul de Îmbarcare la capătul pasarelei Giuliei. Apoi se dusese la pupa, după cum era planul, ca să-și ia rămas-bun. În șenal, sirena de ceață se auzi din nou, iar vasul coti spre vest și prinse și mai multă viteză. Fuste tiroleze, basmale și sacouri fluturau În briză. Câteva pălării zburară de pe capete, stârnind țipete și râsete. Ațele atârnau pe cer ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la rândul lor, Își dădeau seama că Desdemona e elenă după aroma ei de usturoi și iaurt.) Supărările lui Lefty erau atât olfactive, cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna, doctorul fusese copleșit de amărăciune. Epuizat, cu burta suptă, stătea ghemuit În haină, vânăt În jurul orbitelor. Nu mânca mai nimic. Refuza să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe mal, cu fața spre Canada. ― De ce ne-am oprit? ― Așteaptă și-ai să vezi. Zizmo aprinde și stinge farurile de trei ori. Se dă jos din mașină. Lefty Îl urmează. Stau pe Întuneric, Înconjurați de sunetele râului, plescăitul valurilor, sirenele de ceață ale cargoboturilor. Apoi mai apare un sunet: un huruit Îndepărtat. ― Ai un birou? Întreabă bunicul meu. Un depozit? ― Ăsta-i biroul meu. Zizmo Își flutură mâinile În aer. Apoi arată spre Packard. ― Și ăla mi-e depozitul. Huruitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Soarele-Răsare. Săgețile converg din trei direcții Înspre Japonia, care, la rândul ei, nu e decât un grup de insule. Tessie se străduiește să priceapă coordonatele geografice, iar buletinul de știri Începe să prezinte imagini filmate. O mână trage manivela unei sirene și marinarii sar din paturile suprapuse, mărșăluind În sus pe scări, ocupându-și posturile de luptă. Și apoi iată-l - Milton alergând pe puntea vasului! Tessie Îi recunoaște pieptul rahitic, ochii de raton. Uită de podea și Își pune picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înfricoșătoare, hrănită de ceea ce consuma. Oldsmobile-ul se Îndrepta direct Înspre ea. Dintr-o dată apărură oameni. Oameni fugind. Oameni cărând diverse lucruri. Oameni râzând și privind Înapoi, peste umăr, În timp ce alții le făceau semne cu mâna, cerându-le să se oprească. Sirenele urlau. O mașină de poliție trecu În viteză. Polițistul de la volan Îi făcu semn lui Milton să se Întoarcă, dar Milton nu-l ascultă. Și era ciudat, pentru că acestea erau străzile lui. Milton le știa dintotdeauna. Acolo, pe Lincoln, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la ușă, parcă. Ascultă. În ultimele câteva ore auzise tot felul de lucruri. Și ochii Îi jucaseră feste. Se ghemui În spatele tejghelei, mijind ochii În Întuneric. Urechile Îi reverberau ca scoicile de mare. Auzea focuri de armă În depărtare și sirenele sunând. Auzea bâzâitul frigiderului și ticăitul ceasului. La toate acestea se adăuga năvala sângelui său, vuindu-i prin canalele din cap. Dar de la ușă nu se auzea nimic. Milton se liniști. Mai luă o mușcătură din sandviș. Delicat, experimental, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
interfoanele din casă Încep să urle. Eu strig la Tessie În bucătărie, care strigă la Milton În bibliotecă, care strigă la Desdemona În casa de oaspeți. ― Veniți repede! E ceva cu papou! Și apoi alte țipete și o ambulanță cu sirena pornită și mama mea spunându-i Clementinei că e vremea să se ducă acum acasă. Mai târziu În seara aceea: reflectorul luminează două camere În casa noastră nouă de pe Middlesex. Sub unul dintre conurile de lumină o femeie bătrână se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]