4,254 matches
-
atentă însă la nuanțe, propusă de către Ioan Bogdan și P. P. Panaitescu, două nume de referință ale slavisticii românești, care au legat începuturile influențelor slave la români de niște îndelungate contacte, dacă nu chiar de o coabitare a românilor cu slavii, în sudul sau nordul Dunării, poate „chiar în ambele părți deodată“12. Invocarea unei istorii comune a românilor cu slavii sud-estici nu a fost însă de natură să provoace prea multă aderență în mediul academic românesc, mai ales în momente
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
au legat începuturile influențelor slave la români de niște îndelungate contacte, dacă nu chiar de o coabitare a românilor cu slavii, în sudul sau nordul Dunării, poate „chiar în ambele părți deodată“12. Invocarea unei istorii comune a românilor cu slavii sud-estici nu a fost însă de natură să provoace prea multă aderență în mediul academic românesc, mai ales în momente politice mai delicate. În martie 1944, de pildă, într-o dezbatere din plenul Academiei, P. P. Panaitescu, care publicase două
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
luni mai devreme studiul „Perioada slavonă“ la români și ruperea de cultura Apusului, a fost acuzat de simpatie pentru țara de la răsărit 13. Istoricii și lingviștii români care au acceptat și au susținut existența unor strânse legături dintre români și slavi încă din zorii evului mediu au putut invoca în sprijin și o anumită tradiție din mediul cărturarilor moldoveni sau munteni. Dimitrie Cantemir, de pildă, a stăruit în mod special asupra rolului pe care l-a avut Biserica ortodoxă în adoptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
exagerat să afirmăm că intrarea celor două țări românești în circuitul ortodox sud-est european s-a datorat exclusiv unui exod intelectual bisericesc din spațiul bulgar sau sârb. Raporturile dintre țările române și mediul ecleziastic de la sud de Dunăre, bizantin și slav, au fost amplificate și de circulația firească a scrierilor laice și religioase, unele dintre acestea cu o pronunțată tentă anticatolică. Euthimie, ultimul patriarh de Târnovo, a întreținut de pildă o corespondență fecundă cu mitropolitul muntean Antim, contribuind la propagarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fiindcă stăpânea numai un sfert de regat 22. În același timp, izvoarele lăsau rânduri antologice privitoare la colaborarea polonogermană. Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt în lume popoare mai apropiate și mai prietenoase unul față de celălalt decât slavii și teutonii“23. Vom sublinia că polonezii au fost mult mai ponderați în altercațiile lor cu germanii decât nobilimea, persoanele ecleziastice și, mai târziu, orășenii din Boemia. Adăugăm că Gallus Anonymus i-a disprețuit pe ruși și Kadłubek pe ruteni
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
împrumuta dispozițiilor xenofobe un plus de intransigență, iar dezbaterilor în problema privilegiilor acordate străinilor - o nouă dimensiune 40. În sursele europene din secolul X și din cel care a urmat, locuitorii de origine slavă ai Europei Est-Centrale apăreau sub numele Slavi - Sclavi; acesta a căzut în desuetudine relativ rapid, fiind eliminat conștient și întâlnit ulterior extrem de rar în izvoarele timpului. Pentru desemnarea locuitorilor podișului Boemiei sursele au folosit etnonimele slavi bohemi, bohemi, pragani, praganae • Apud S. Gawlas, Die mittelalterliche Nationenbildung am
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
urmat, locuitorii de origine slavă ai Europei Est-Centrale apăreau sub numele Slavi - Sclavi; acesta a căzut în desuetudine relativ rapid, fiind eliminat conștient și întâlnit ulterior extrem de rar în izvoarele timpului. Pentru desemnarea locuitorilor podișului Boemiei sursele au folosit etnonimele slavi bohemi, bohemi, pragani, praganae • Apud S. Gawlas, Die mittelalterliche Nationenbildung am Beispiel Polens..., p. 143. • G. Kristo, op. cit. (capitolul: „Die ungarische Nation im 13. Jahrhundert“, p. 129-187). și boemi-češi, ultimul cu referință la suita militară și la elită. Gens Bohemorum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale marelui potentat hun Atilea, care smulsese altădată aceste pământuri de la romani. Cronicarii legitimau stăpânirea arpadiană în Panonia, Transilvania, Croația și în alte teritorii atât prin forța armelor - ungurii au trebuit să poarte nenumărate lupte cu teutonii, bulgarii, grecii, românii, slavii etc. -, cât și prin acte de recunoaștere benevolă din partea unor adversari mai slabi sau prin alianțe matrimoniale de felul căsătoriei fiului lui Arpad, Zoltan, cu fiica ducelui Menumorut. Chiar dacă fiecare autor medieval releva trăsăturile definitorii ale acestui popor în manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sunt ilustrative în acest sens. De asemenea, de neînlocuit s-au dovedit a fi secretarii poloni de la curtea domnească din Iași sau Târgoviște pentru întreținerea corespondenței diplomatice a domnului cu autoritățile Republicii nobiliare. Pe de altă parte, tot din spațiul slav, dar cel ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea tipografiei de la Trei Ierarhi. Un aport considerabil la pătrunderea unui crâmpei din atmosfera occidentală în spațiul românesc a venit, totodată, dinspre Constantinopol, la marea Școală
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
bună amiciție cu Austria, în „Românul“, 19 martie 1881, p. 253. Pentru opinia publică italiană un stat puternic în această zonă a Europei era important, pentru că „fără elementul grec și miezul latin partea răsăriteană a Europei ar fi sub influența slavilor și germanilor“, în „Românul“, 25 martie 1881, p. 273. • Apostol Stan, Mircea Iosa, op. cit., p. 240. • Ș. Rădulescu Zonner, Gh. Căzan, op. cit., p. 56. • Ibidem, p. 59. • Dovada stabilirii unei anumite legături între unele cercuri politice austriece și I.C. Brătianu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mai credincios aliat al Italiei; Bethlen le spunea englezilor de la Viena că acordarea portului Fiume Ungariei va facilita comerțul maghiar cu Marea Britanie și va paraliza influența preponderentă a Franței în Iugoslavia; românilor li se oferea tovărășia de arme împotriva pericolului slav și • Ibidem, p. 98. • Se pare că primele confirmări documentare credibile cu privire la uniunea românoungară sunt următoarele: tatonările lui Oszkár Charmant, primul ambasador maghiar postbelic la Viena, menite să-i atragă pe italieni în favoarea ideii unei confederații româno-maghiare (I. Romsics, op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru materializarea dorințelor lor de recuperare, în detrimentul Cehoslovaciei, Iugoslaviei și Austriei, măcar a unei părți din teritoriile pierdute. Nu în ultimul rând, liderii maghiari își găseau și unele puncte de convergență cu oamenii de stat români: anticomunismul, teama datorată pericolului slav și anxietățile de natură economică (o economie și o piață româno-maghiare păreau mai competitive în peisajul deloc încurajator al Europei interbelice). Însă atunci, în toamna anului 1919, existau, din perspectivă maghiară, și destule obstacole în calea unei apropieri între România
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
școala superioară din Lvov, nota despre Bucovina următoarele: „Aici moldoveanul este indigen, la care aparține și nobilimea, și oamenii de la țară. Această populație dunăreană își are aici la Prut și Ceremuș granița sa de nord; este separată pronunțat față de vecinul slav de la nord prin apartenența la religia ortodoxă și prin limba valahă“14. Acest articol prezintă interes prin faptul, că hotarul etnografic de nord dintre români și ruteni este plasat de către autor pe râurile Ceremuș și Prut. Date mai concrete despre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Imperial din Viena, determinând puternice dispute politice între naționalități, care reclamau, fiecare pentru sine, un număr cât mai mare de mandate, fie pe baza contribuției fiscale mai mari plătite (cazul germanilor și al italienilor), fie al numărului locuitorilor votanți (cazul slavilor)10. Același lucru s-a întâmplat și în Bucovina, unde zvonurile unei posibile diminuări a numărului de mandate sau a menținerii lor la același nivel cu cel anterior au determinat o puternică agitație politică în provincie, mai ales că acum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
era posibilă mărirea numărului de mandate 12. Pentru examinarea proiectului noii legi electorale, în cadrul Consiliului Imperial din Viena s-a constituit un comitetul format din reprezentanții a peste 20 de partide, ce includea 26 germani, 8 cehi, 7 poloni, 4 slavi de sud, 2 italieni, un român și un ucrainean. Datorită puternicelor dispute politico-naționale stârnite, proiectul a fost respins cu 17 voturi împotrivă, față de 16 pentru, în timp ce restul membrilor săi au absentat. Respingerea sa și de membrii Camerei Domnilor a determinat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
1 slovenilor) etc. În complicata ecuație a împărțirii pe naționalități a mandatelor în Camera Deputaților, cei 5 deputați români, împreună cu cei 19 italieni, aveau menirea echilibrării balanței dintre blocul celor 233 de deputați germani și blocul celor 259 de deputați slavi 20. La fel ca în celelalte provincii ale Coroanei austriece și în cazul Bucovinei, o dată cu introducerea votului universal, s-a produs o creștere spectaculoasă a numărului celor îndreptățiți acum la vot, de la 13 la 69 de procente 21. De acum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unde-s dușmanii noștri adevărați [...], unde-s revendicările noastre de azi cele mai legitime“69. În mai multe rânduri, redacția revistei a susținut necesitatea unei profunde cunoașteri a realității din Basarabia, subliniindu-se romanitatea „împotriva tratării românilor ca un trib slav, bun de înglobat într-o mare Rusie“. Pericolul rusificării a existat, s-a manifestat și se manifestă sub diferite forme, dar nu poate fi pusă sub semnul întrebării existența poporului românesc din Basarabia 70. Intrarea în acțiune alături de Puterile Centrale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
întreg de lucrări referitoare la acest subiect. Astfel, în perioada 1823-1828 au apărut numeroase studii consacrate istoriei vechi a Principatelor Române și a Basarabiei. Trăsătura comună a acestor lucrări este abordarea problemelor de istorie veche a Basarabiei prin prisma istoriei slavilor. Această atitudine este legată, în mare măsură, de conjunctura politică, de necesitatea argumentării caracterului „legitim“ al anexării regiunii dintre Nistru și Prut la Rusia. Rațiuni similare explică și intensificarea apariției lucrărilor consacrate istoriei vechi a spațiului pruto-nistrean înainte de 1828 - an
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și se încheie cu cucerirea Daciei de către Traian. După I. Liprandi, dintre popoarele atestate în vechime în regiunea Prutului un loc important i-a fost rezervat bessilor - „trib de origine slavă“. Autorul consideră că „denumirea acestui popor provine de la cuvântul slav bessnujuščij“27, păstrat și în numele noii achiziții teritoriale ruse - Basarabia 28. Analizând în continuare etimologia acestui nume, I. Liprandi a pus la îndoială explicațiile oferite un secol mai devreme de către Dimitrie Cantemir, întrebându-se, în concluzie, „cum a putut comite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în timpul lui Burebista“, care ar fi fost de origine slavă 40. Trecând de la istoria veche la perioada migrațiilor, I. Liprandi continuă linia trasată în partea introductivă a studiului. În opinia autorului, „atunci când hunii s-au răspândit pe tot teritoriul Daciei, slavii, care, după datele unor istorici locuiau la nord de Dunăre în apropiere de Carpați, au devenit dependenți de ei“41. Tendința de a demonstra continuitatea slavilor pe teritoriul vechii Dacii apare ca o trăsătură pregnantă a lucrării lui I. Liprandi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a studiului. În opinia autorului, „atunci când hunii s-au răspândit pe tot teritoriul Daciei, slavii, care, după datele unor istorici locuiau la nord de Dunăre în apropiere de Carpați, au devenit dependenți de ei“41. Tendința de a demonstra continuitatea slavilor pe teritoriul vechii Dacii apare ca o trăsătură pregnantă a lucrării lui I. Liprandi. Pe teritoriul • S. N. Palauzov, Rumynskie gospodarstva Valahija i Moldavija v istoriko-političeskom otnošenii, Sankt Petersburg, 1859. • Opyt izloženija drevnej i novoj istorii Bessarabskoj oblasti, p. 2. • I.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alte triburi slave ce trăiau pe vechiul teritoriu al Principatelor, participau alături de longobarzi la incursiunile în provinciile romane“42. Pentru a-și susține aserțiunile, I. Liprandi apelează foarte des la autorii antici. Însă, în momentul când încearcă să argumenteze prezența slavilor pe teritoriul Basarabiei, se limitează la expresii generale de tipul „unii istorici“, „în unele lucrări“ etc. Oprindu-se la problema unității românești, I. Liprandi remarcă că „românii sunt locuitorii băștinași ai teritoriului Valahiei, Transilvaniei și regiunii Nistrului“43 și că
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
activat în regiune. După plecarea sa la Sankt Petersburg, interesul pentru Basarabia a scăzut constant. În momentele cruciale pentru români, el a revenit totuși la acest subiect pentru a demonstra „adevărata istorie a Principatelor“45, „legate prin trecutul lor de slavi și, în special, de Rusia“46. După Unirea din 1859, I. Liprandi a publicat mai multe articole în presa rusă47 și chiar a încercat să editeze manuscrisul din 182848. Influența politicului asupra studiilor istorice devine și mai evidentă la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
latin”, căci și Niceta de Remesiana, și Laurențiu de Novae au scris în latinește, au propovăduit în limba celor ce locuiau atunci în cele două Dacii (Traiană și Aureliană), provincii neîncetat comunicante prin romanitate și creștinism până târziu, la venirea slavilor. De la Niceta de Remesiana, episcop sud-dunărean cu o activitate de propagator al unui creștinism de factură latină, „minte vestită în lumea creștină a secolelor V și VI” (Ioan G. Coman), au rămas mai multe scrieri cu conținut catehetic (Libelli instructionis
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
texte au fost reunite în volumul Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare. I. Studii istorico-filologice (1974). Pe aceeași linie relevă, într-o serie de articole din „Cuget românesc” (1952-1954), Contribuția românilor la progresul cultural al slavilor, evidențiind rolul de factor cultural catalizator al „latinilor orientali”. Preocupat în mod deosebit de marile personalități enciclopedice congenere (Cantemir, Odobescu, Hasdeu), are norocul să descopere vasta corespondență a lui B. P. Hasdeu cu filologul austriac Hugo Schuchardt, pe care o publică
GAZDARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287181_a_288510]