1,475 matches
-
oștii lui ci este de a și créderea, de vréme ce au zidit bisérică"". De asemenea, în zidul absidei nordice a fost descoperită o lespede funerară fragmentară, utilizată ca material de construcție al noii biserici, cu următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acesta este mormântul panului Anton vameșul, care s-a săvârșit...în anul 6988 (1480), luna mai 30”". Descoperirea acestei lespezi funerare a fost considerată un element de datare a acestei biserici în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. Pisania aflată deasupra ușii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conține următorul text în limba slavonă: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel bătrân, să zidească biserica în mijlocul târgului
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
au risipit. Au mai fost păstrate doar câteva cărți liturgice în manuscris: un Octoih de la sfârșitul secolului al XVI-lea și un Minei pentru lunile septembrie-decembrie, din secolul al XVI-lea, ambele predate muzeului bisericesc, precum și un Evangheliar în limba slavonă din secolul al XVI-lea, dăruit Bisericii Cuvioasa Parascheva, azi dispărută. Pe lângă acestea, în altar se află o serie de obiecte de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o evanghelie în limba
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
patru ferestre mari pe toate laturile. Deasupra intrării în turn de pe latura estică se află o pajură și un cap de bour cu gâtul așezat într-o parte, încadrate într-un cvadrilob, pe care se desfășoară următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul Domn Io Alexandru Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei a binevoit să zidească această clopotniță, în anul 7068 (=1560)"". Turnul a fost modificat ulterior, adăugându-i-se în secolul al XIX-lea
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
înființa un consulat român la Dublin. Blocat aici de război, lucrează la o școală pentru instruirea ofițerilor englezi ce urmau să fie parașutați în România. Susține frecvent emisiuni la Radio BBC. În 1945 este titularizat profesor la Școala de Studii Slavone Sud-Est-Europene din Londra, iar din 1946 ține prelegeri de filologie slavă la Facultatea de Limbi Medievale și Moderne din Universitatea Oxford. În 1947 devine membru al Societății Universitare Slave de la Cambridge, iar în toamna aceluiași an este chemat ca profesor
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
și organizarea întâlnite în lucrări similare, redactate de cercetători ca Meillet, Leskien sau Diehls. Părerea analiștilor, care cred că lucrarea lui Nandriș pune în încurcătură studentul englez, este unanimă. Grigore Nandriș aduce o importantă contribuție prin "Documente românești în limba slavonă din mănăstirile Muntelui Athos. 1372-1658" (1937), deschizând calea cercetărilor realizate mai târziu de Teodor Bodogae și, în zilele noastre, de Florin Marinescu. Nandriș aduce și o contribuție la cunoașterea motivului Dracula, publicată în articolul "The Historical Dracula. The Theme of
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]
-
latină. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400 - 1432), ia ființă în Moldova un cerc de cărturari, din care făceau parte: mitropolitul Iosif, Grigore Țamblac, filozoful Moise, grămăticul Gârda etc. În cadrul unei alte școli înființate de Alexandru cel Bun (Școala slavonă din Suceava), în 1431 este menționat un dascăl, numit Hermann, care este primul medic cu titlu universitar ("bacalaurio in medicina") din acestă regiune. Prima bibliotecă de pe teritoriul românesc este atestată prin 1179 la Igriș, Timiș, așezământ cultural înființat în cadrul abației
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
a fost reparat de mai multe ori în decursul timpului. La reparația din 1934 au fost repictate probabil icoanele din catapeteasmă. Biserica dispune de valoroase cărți vechi datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, scrise în limba slavonă și în limba română cu caractere chirilice. Sunt de menționat printre acestea o Evanghelie din 1835, 12 Minee lunare din 1845 etc. De asemenea, mai sunt aici și icoane vechi (printre care și icoana "Maica Domnului cu Pruncul Iisus" din
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
are) lipsuri în gândirea etică”. (Marta Petreu, Mircea Flonta, Ioan Lucian Muntean, „România, Filosofia în” din "Enciclopedia Routledge de filosofie", 2004) Primele texte filosofice atestate pe teritoriul românesc sunt scrierile patristice. Din aceste culegeri de texte, care sunt traduceri în slavona bisericească, cele mai importante sunt lucrările lui Pseudo-Dionisie Areopagitul și "Dialectica" de Sf. Ioan Damaschin. De asemenea, au circulat extrase din filosofii antici. Singurul produs indigen notabil al epocii este "Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie", scris în jurul
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
compilație de surse biblice și patristice, cu multe reflecții morale și politice, dintr-un punct de vedere ascetic. Ea ilustrează teocrația bizantină și propune un model de prinț-călugăr. La mijlocul secolului 17, româna dobândește statul de limbă liturgică pe lângă greacă și slavonă, și începe să-și dezvolte vocabularul filosofic. Nicolae Milescu (1638-1708) a făcut prima traducere în română a unui text filosofic (tratatul " Despre rațiunea dominantă" de Pseudo-Iosif Flaviu, tradusă în jurul 1688). Miron Costin (1633-1691) a scris primul poem filosofic în română
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
în zona de vest a satului (după toate probabilitățile, în Văceni - n. n.), si a fost sfințită în numele îngerilor păzitori. Are două clopote; pe unul este imprimat portretul Sfintei Maria cu fiul în brațe, iar celălalt are o inscripție cu caractere slavone. Documente aparținând bisericii. Într-un “Proces verbal de inventariere”, din 27 iulie 1973, întocmit de preotul Negoiță Constantin, se precizează că au fost inventariate bunurile existente în parohia Razoare, filia Peteritea. Dosarul conține și un scurt istoric al bisericii (text
Biserica de lemn din Peteritea () [Corola-website/Science/316038_a_317367]
-
semn de întrebare inversat vertical (¿), astfel încât toate expresiile interogative se scriu între două semne de întrebare, exemplu: („Ce va fi?”). În limba franceză se pune un spațiu înaintea semnului de întrebare (de exemplu, "Que voulez-vous boire ?"). În limbile greacă și slavonă bisericească în locul semnului de întrebare normal se folosește punctul și virgula („;”) În limba armeană semnul de întrebare (՞) are forma unui cerc deschis plasat pe ultima vocală a cuvântului din propoziția interogativă. În limbile arabă și persană, în care se scrie
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
1536, una în arabă în 1663, una în armeană în 1674, iar una în ebraică în 1837. În secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu, un român, Udriște Năsturel, a făcut prima traducere a textului "De Imitatione Christi", în limba slavonă. Prima traducere în limba română o datorăm lui Samuil Micu: A Thomii dela Câmp, "De Urmarea lui Hristos, patru cărți", tipărită la Blaj, în anul 1812. În perioada secolelor al XVII-lea - al XIX-lea, au fost cel puțin cinci
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
cele mai recomandate sunt cele realizate de Marillac (1621), Pierre Corneille (traducere în versuri 1651-1659), "Sacy" (1662), "Gonnelieu" (1712), "Lallemant" (1740), "Gence" (1820), "Genoude" (1822), La Mennais (1825), "Darboy" (1855). E demn de știut că prima traducere cunoscută în limba slavonă a lucrării "Imitatio Christi" e datorată unui român, boierul cărturar Udriște Năsturel, cumnatul domnitorului Matei Basarab. Traducerea a fost realizată și publicată în secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu.
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
din punct de vedere cultural a fost întărită de crearea alfabetelor glagolitic și chirilic, urmată de răspândirea literaturii în limba bulgară veche către nord. Bulgara a devenit lingua franca a unei părți însemnate din Europa de est, căpătând mai târziu numele de slavonă veche. În 927 a fost recunoscută independența Patriarhiei Bulgariei. Între secolele al VII-lea și al X-lea, populația locală de protobulgari, de origine turcică, a fost treptat asimilată de restul populației, de origine slavă. Începând cu secolul al X
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
de origine turcică, a fost treptat asimilată de restul populației, de origine slavă. Începând cu secolul al X-lea, s-a statornicit numele de bulgar pentru a denumi poporul nou-format, atât în vorbire cât și în scris. Răspândirea cunoașterii limbii slavone vechi a prevenit asimilarea slavilor sudici în țările vecine, susținând crearea unei identități bulgare. a devenit cunoscut sub denumirea de Bulgaria de la recunoașterea de către Imperiul Bizantin în 681. Unii istorici folosesc, de asemenea denumirile Bulgaria Dunăreană sau Primul Stat Bulgar
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
însă i-a făcut pe bizantini mai concilianți. În 870, după cel de-al IV-lea sinod de la Constantinopol, Biserica Bulgară a fost recunoscută ca Biserică Ortodoxă Autonomă, sub conducerea supremă a patriarhului Constantinopolului. În 893, limba bulgară veche sau slavona a devenit a treia limbă oficială, recunoscută de biserici și utilizată pentru slujire dar și în literatura creștină. Deși cneazul a reușit crearea unei Biserici autonome, înalții ei ierarhi erau greci, iar cărțile de cult erau și ele în limba
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
de sud-vest, unde a dăscălit 3500 de elevi între 886 și 893. Naum a clădit școala literară din capitala Pliska, mutată mai târziu în noua capitală Preslav. În timpul Sinodului de la Preslav din 893, Buglaria a adoptat alfabetul glagolitic și limba slavonă veche (bulgară veche) ca limbă oficială a statului și Bisericii, și a izgonit clerul bizantin. La începutul secolului al X-lea, scrierea chirilică a fost creată la Școala Literară din Preslav. Pe la cumpăna dintre secolele al IX-lea și al
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
Ștefan cel Mare a întărit Episcopiei de Rădăuți dreptul de stăpânire a 50 de sate "„care au fost date de ... Alexandru voievod”". Biserica de lemn din Românești a fost construită în jurul anului 1759. Biserica dispune de manuscrise liturgice în limba slavonă din secolul al XVI-lea. După cum se precizează în "„Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937”", Biserica „Sfântul Nicolae” din Românești avea o casă parohială de cărămidă, o sesie parohială de 12 hectare, o sesie la Găureni de 6 hectare, o
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
el a făcut parte din delegația diplomatică moldovenească condusă de episcopul Inochentie al Hușilor. Din această călătorie, Vartolomei a adus la Mănăstirea Solca numeroase cărți și veșminte. Sunt de menționat o Sfântă Evanghelie bogat ornamentată, împreună cu 37 cărți în limba slavonă. La Mănăstirea Solca, arhimandritul Vartolomei Măzăreanul a scris și a tradus mai multe cărți de cult și a alcătuit în 1773 un letopiseț al Țării Moldovei, o compilație după letopisețele lui Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin și Ion Neculce
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
sfintei mănăstiri din Solca"", o candelă de argint cu inscripția ""Vartolomei, arhimandrit din Solca 1772"", precum și un felon de culoare cărămizie, împodobit cu numeroase icoane, cruci și ornamente de fir de aur și argint și având o inscripție în limba slavonă (""Acest felon l-a făcut binecinstitorul Domn Io Ștefan Voievod pentru sufletul său și al părinților și al copiiilor săi în anul 7122 (1614) martie 18""). La Mănăstirea Sucevița se află două feloane de atlas roșu și cu aceeași inscripție
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
aduse multe cărți de la Mănăstirea Solca, precum și o dveră cu icoana Adormirii Maicii Domnului, cusută pe catifea roșie și donată de Ștefan Tomșa. De asemenea, în colecția Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava se află un "Apostol" în limba slavonă, din secolul al XVII-lea. Majoritatea cărților, veșmintelor și obiectelor de cult de la Mănăstirea Solca s-au pierdut. Desființarea mănăstirii a dus la decăderea complexului mănăstiresc. În anul 1785, paraclisul "Sf. Gheorghe" din turnul de poartă a fost transformat pentru
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
reparației monumentului în 1794. În unghiul dat de forma de acoladă a părții superioare a ancadramentului fostei intrări de pe latura nordică se observă, din interiorul bisericii, prezența unei pietre pe care se află câteva slove dintr-o inscripție în limba slavonă. Aceasta este probabil anterioară momentului construcției actualei biserici, având destinația de pisanie sau piatră de mormânt. Noi lucrări de reparații au avut loc în 1828. Cu acel prilej a fost amplasată o pisanie pe turnul-clopotniță, deasupra celei prezentate mai sus
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
, comuna Ceaușu de Câmpie, județul Mureș se află ascunsă printre pomi în coasta unui deal. Vechimea ei este greu de stabilit, elemente precum planimetria, refolosirea unor grinzi cu inscripții în slavonă sau faptul că absida altarului are doar două intrări fiind aspecte ce pun la indoială datarea înscrisă în listele monumentelor istorice, adică anul 1749. Este înregistrată pe listele monumentelor istorice sub codul: și are hramul ""Sfântul Ioan Botezătorul"". Fără a
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]
-
1841 și la acel moment, avea hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Înscrierea acestei biserici pe noua listă a monumentelor istorice ca fiind construită în anul 1749 pare să fie eronată, având în vedere faptul că sistemul constructiv, inscripția în slavonă precum și practicarea a numai două intrări spre absida altarului sunt argumente ce susțin o vechime mai mare a bisericii. Datarea din anul 1749 se poate datora și faptului că între icoanele aflate în iconostas, există două piese datate și semnate
Biserica de lemn din Porumbeni () [Corola-website/Science/320731_a_322060]