1,623 matches
-
Mu... Nu mergea. Am schimbat-o cu semivocala "i" Mi... Mi... Miți... Miți... Evrica! Asta-i! Am găsit. Da, așa va fi; de-acum se va numi "MIȚI". Bineînțeles că i-am comunicat plin de bucurie descoperirea unui nume cu sonorități ce se situează pe locul trei în cadrul solfegiului universal. Cornuta a rămas cu totul absentă și complet pasivă, reacționând de aceeași manieră chiar dacă ar fi chemat-o Eva, Rașela ori Cleopatra. După atâta efort... Poftim! Lucrul m-a dezamăgit pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
valoroase coruri de filarmonică din România. Din 1970 s-a ocupat de formarea și conducerea unui cor cameral „Camerata” al corpului didactic din Iași, format, în majoritate, din profesori de muzică. Are meritul de a fi realizat un ansamblu cu sonoritate unitară și cu o notorie maleabilitate stilistică și coloristică. Cu această formație a repurtat frumoase succese la concursurile internaționale de la Debrecen (Ungaria), Gorizzia și Arezzo (Italia) și a efectuat turnee în Italia, Franța, Germania, Belgia, Olanda, Ungaria, Ucraina, Georgia, Spania
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
colorată, deși teribil de tristă. Mi se părea că te afli acolo, în aparat; îl mângâiam de parcă erai tu, și multă vreme am rămas cu telefonul în mână, mângâindu-l și spunându-i: „Monica, Monica mea“. Ce cutie muzicală cu sonorități complexe și neașteptate este sufletul omului! Ce rezonanță avea vocea ta, atât de aproape de mine, încât mi-a trecut prin minte o idee nebunească: „E aici, s-a întors“. Și când proasta de Mabell mi-a smuls receptorul ca să te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numit, prin concurs, președintele comisiei fiind George Enescu, profesor la catedra de vioară de la Conservatorul din Iași. Înclinat să realizeze o școală violonistică proprie, Ludwig Acker s-a arătat extrem de fidel unor procedee menite să ducă la obținerea unei ample sonorități. În 1927 a devenit șeful catedrei de vioară a Conservatorului ieșean. Conștient de faptul că toată mișcarea artistică se învârte în jurul Conservatorului, profesorul Nicolae Theodorescu, în calitate de director, convinge profesorii de necesitatea colaborării dintre ei. Cu toată lipsa mijloacelor materiale profesorul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
când am auzit cadența unei astfel de mitraliere. Eu eram în planton la colțul Divizionului și am văzut-o prin lizieră. A tras vreo 6-7 focuri spre Lebăda, ziua mare, nu știu de ce. Mi s-a părut cea mai frumoasă sonoritate și cadență de armă de foc. M. M.: De unde o fi fost? Eu la regiment aveam TAB-uri, de cercetare, de ălea mici. S. B.: În fine. Deci, vă dați seama, milițienii au fost trimiși aproape de miezul nopții la gardul
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
boxează retorii, sonorul oricărui rapel oratorico-demagogic. Inexistența noțiunii politice este compensată prin forța sunetului, materialitate pe care o accentuează derapajele discursive. Desigur, Caragiale deconstruiește în cheie ironică noțiunea politică de popor prin abundență sarcastică și derizorii plasări contextuale, îi relevă sonoritatea, dar și inconsistența, o face să sune pentru a releva cacofonia. În acest sens proza intitulată semnificativ Boborul este revelatoare cu atât mai mult cu cât poporul sau mai precis „boborul” apare ca subiect politic. „Boborul” se diferențiază de ceea ce
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
multe despre Brazilia și brazilieni, despre Rio și "cariocani", despre istoricul relațiilor româno-braziliene, despre Consulatul General și colaboratori, despre românii din Brazilia... Luasem și câteva lecții de portugheză, limbă latină, dar prea guturală pentru urechea mea deprinsă în Chile cu sonoritățile limbii spaniole și mă bucurasem să aflu că ce se vorbește în Brazilia e altceva, datorită influenței vecinilor hispanici, respectiv "portugues com asucar" portugheza cu zahăr, îndulcită. Mă liniștea gândul că până aveam "să fluier în portugheză" mă puteam descurca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
era o piesă jucată cu succes de Beligan, În stil tipic bulevardier, și evident că am vrut să explodăm convenția comico-lirică a realismului convențional. Am Înlocuit-o cu o caligrafie formală, abstractă, pe care o botezasem prozodejda, cuvânt ale cărui sonorități rusofile speram să-i convingă pe cenzorii uteciști că totul se Încadra În liniile acceptabile. Expresia era de fapt un omagiu secret adus lui Meyerhold, care ne inspirase mișcarea, fără nici o sugestie de realism. Piesa devenise un vis, dansat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
improvizată de actori, căpătau forță și, ciudat, deși nu le Înțelegeam, ceva din sensul lor adânc ne convingea. E greu de descris ce anume, dar păreau că apar dinăuntru, ca un ecou al subconștientului. Le-am cerut actorilor să asculte sonoritatea cuvintelor În timp ce le rosteau. Astfel, ce era proiectat În afară corespundea cu ce a fost auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată traducerea În franceză și engleză, odată ce textul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
minunata actriță clasică Irene Worth, care, câțiva ani mai târziu, avea s-o joace pe Ranevskaia În Livada cu vișini regizată de mine la Lincoln Center. Mahin Tajadod, o specialistă iraniană În etnologie, ne-a ajutat să ne familiarizăm cu sonoritățile vechii limbi ceremoniale avesta, care avea să constituie al treilea limbaj În Orghast, pe lângă cel inventat de Ted Hughes și de greaca veche. Ea ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În cel de al doilea rol de care este vorba, mi s-a părut și mai degajat, lipsindu-i poate emoția unui examen, cum a fost cazul cu primul rol. Siguranța discursului dramatic și, nu în ultimul rând, căldura și sonoritatea timbrului său de bariton bine așezat fac din tânărul interpret un cântăreț de perspectivă. Bineînțeles că, o dată cu vârsta, glasul său generos se va așeza și mai mult, dacă nu se va abuza în folosirea sa în roluri ce nu i
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
spectacol, se amplifică și prin faptul că au venit însoțiți de un excelent dirijor tânăr, care a făcut din primul moment dovada unui profesionist care stăpânește cu măiestrie bagheta. Este vorba de Leo Siberski, care nu are nici o legătură cu sonoritatea slavă a numelui, fiind printre puținii dirijori străini care au cucerit repede inima și interesul celor care l-au cunoscut pentru prima oară! Este născut la Hanovra, în 1969, și după studiul pianului, încă de la cinci ani, devine pasionat de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
fără ochii, fără auzul, fără simțurile de aici, fără iubirile de pe pământ, nu mă grăbesc deloc să ajung. Brusc ne-am trezit în plină vară. În condiții normale primăvara mai avea dreptul la multe zile nuanțate de tonuri de culoare, sonorități și arome pe care, în ultimii ani, cred că începem să le uităm. În copilărie voiam să inventez un aparat de fotografiat trecutul; cu astfel de fotografii aș putea să răsfoiesc astăzi imagini delicate, liliacul încovoiat sub greutatea florilor, lalelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de acut nostalgia locurilor natale. Iașul însă l-a distanțat de ele. Mereu visa la munții acoperiți de brazi, la pâclele din văi, la masa tâlharilor de pe obcină și la Suha sa. Starea aceasta răbufnea în versuri pline de o sonoritate de tălănci. Și ambientul de la liceul ieșean era altul decât la Fălticeni unde Labiș constituise o glorie a școlii. Și aici colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și cenaclu nu-l încântă prea tare
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
XVIII, Vasile Aaron și Ion Barac ar fi întîii poeți de fază medievală, prin încercarea de a preface materia evangelică și clasică. Amândoi sunt niște remarcabili vulgarizatori, vorbind poporului în limba și ritmica lui. Vasile Aaron († 1822) are chiar noțiunea sonorității ("dulceața versurilor") și dă cititorilor instrucții de respirație, pe versuri anodine: Omul cât să naște... cu cât să mărește, Grija și năcazul... încă cu el crește... Te rog, o, iubite!... mai vină la noi, Să mai grăim ceva... și despre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
face păstorului melancolic teoria fericirii stării naive, iar păstorul, cu o mare abundență de lacrimi (tic al secolului XVIII), mărturisește că pricina jalei e o păstoriță. Înserarea e romantică și lamartiniană, dar priveliștile poetului francez sunt transcrise diminutiv și sărac. Sonoritatea corală, tunetul naturii, arhitectura grandioasă a solului, stejarii seculari, lacurile nemișcate cu ape somnoroase, amestecul de gotic și serafic, toate acestea nu sunt la Cîrlova. La el dăm de "jale" și "dor", de zefirul care suspină "pîn frunze" "cevași mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
La duhuri neguroase, Scoteau din groapă mîinele Scheletele hidoase. Se face însă exces de macabritate și de diminutive ("zînuliță", "aripioară", "drăguliță"). Dar prin Mihnea și baba, capodopera întregii sale lirice, Bolintineanu devine un Bürger, un Jukovski al nostru. Prologul are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă: Când lampa se stinge la negrul mormânt Atinsă de aripi, suflată de vânt, Când buha se plânge prin triste suspine, Când răii fac planuri cum au a reține În barbare lanțuri poporul gemând, - Când demoni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
extaze și jubilări. Vântul bătrân într-o clipă de umoare neagră capătă guri de câini lătrători, se înfurie ca un taur și urmărește pe poet cu chemarea lui dureroasă: hau-hau. Dimpotrivă în momente euforice, clopotele duminicale își propagă pe cer sonoritatea cu atâta glorie încît Universul întreg pare convertit într-un vârtej de sunete mergând spte soare și amenințând să se prefacă într-o înspăimîntătoare grindină de aramă. În ultimele versuri, această inspirație care își găsește un corespondent în neoromantismul german
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eminescu în aceleași condiții de sanatoriu: „...Adusei vorba despre poezii. Atunci, cu o bucurie de creator copilărește arătată, scoase din buzunarul paltonului un petec de hârtie și, așezânduse pe scaun, începu să citească...un șir lung de strofe, de o sonoritate și de un efect ritmic fermecător. Pe acel petec de hârtire erau scrise decât două vorbe: gloriosul voievod. El improviza. Am ascultat, uimit, peste douăzeci de strofe sonore, dar lipsite de sens și de legătură; fiecare vers părea rupt dintr-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă, la perfecțiunea versificației, la spunere impecabilă. Des invocatul Orfeu conviețuiește, în spiritul său, cu Dedal, fiindu-i subordonat. Conștient de acest raport, autorul microeseurilor din Stalactite în alabastru (1986) nu se revendică totuși din constructorul labirintului, dar se declară
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
sarcina criticului este „să deslușească într-o poezie sau într-un roman concretul necategorial al artei, realitatea ei monadică, misterul vibrător cu care să consune”. Mai exact, să surprindă unicitatea operei, fiind invocate în acest sens formulări consacrate: Du Bos („sonoritatea fundamentală”), Bergson („durata vie”), Gabriel Marcel („atenția la unic”), Camil Petrescu („substanțialitatea”). Critic de formație maioresciană, el vede în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă. De unde, și polemicile sale împotriva ingerințelor politice în domeniul literaturii și împotriva mediocrității
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
pe cele asasine, pe cele scăpărătoare, pe cele opace. Pe rînd, auzul a juisat și s-a întristat. De orice fel ar fi fost însă, cuvintele nu m-au lăsat nepăsător. Plăcute sau neplăcute, m-au urmărit, uneori obsedant, cu sonoritățile și accentele lor inițiale. Unele m-au consolat, m-au fortificat, altele m-au ulcerat, m-au deprimat, m-au agitat. Categoria din urmă a fost mult mai numeroasă. Paradoxal, am ajuns să le privilegiez. În raport cu primele, care frizează din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prefacerii mentalităților e prezența masivă a sătenilor și chiar a țiganilor corturari. Într-un fel, e sezonul lor. În afară de pavilioanele balneare, spațiile cele mai frecventate sînt parcul și strada T. Vladimirescu. Ori de cîte ori trec pe acolo, mă amuză sonoritatea acesteia. Se vorbește ca în anecdotele lui Amza Pellea cu „E-te-te, bre, al dracului!”, „Unde fuseși, mă zăpăcitule?”, „Plecă, bă, Ursu înainte, tu de ce nu te duseși după el?” Reactivitatea olteanului se exprimă prin limbaj. Femeile vorbesc foarte
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
caligrafia și spiritul lui Radu Petrescu În Lumea de Dincolo, Lumea Nouă, ca pe un distinct și distins semn al lumii rămase În vechea biografie... „Radu Petrescu este chemat și ales de vizibil. De văzul metamorfozat În cuvânt. Fastul și sonoritatea culorii, devenirea luminii, vigoarea delicată a liniei, densitățile transparențelor, voluptățile volumelor sunt descoperite sau transfigurate de un ochi desăvârșit... ochiul acesta mereu activ, niciodată sătul, Îmbătat, exact, care poate Închide tot universul Între pleoape, pare ochiul vast și unic al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cu drag”) erau, Însă, ca În toate mesajele sau dedicațiile sale, În românește. Avea să-mi vorbească și la telefon despre această mult râvnită hartă. Localizase aria magică a copilăriei sale, „Patria” PALAS. Tulburat, mai mult ca altădată, parcă, de sonoritatea denumirilor de străzi, cărora vocea sa aspră și comentariul laconic le restituiau o exotică fascinație. Trasase, cu creionul roșu, săgeata care pornea din strada Palas și trecea În strada Justiției, Încrucișându-se cu linia roșie de pe Calea Rahovei, pe care Încercuise
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]