5,168 matches
-
pe atât de distrugătoare pot deveni pentru sufletele care se murdăresc”. Era un bărbat înalt și frumos, ca toți armenii. Un chip majestuos de efigie antică, smead, cu nas acvilin și ochi imenși, negri ca onixul, care aruncau fulgere când, sorbind din mastică, își amintea dezastrul exilului care îi marcase toată viața. Pe vremea aceea nu înțelegeam nimic din ce discutau cu aprindere cei mari, nici nu eram atentă, de fapt, fascinată de pietrele care îmi deveneau din ce în ce mai apropiate și ale
CIREŞOAIA DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364633_a_365962]
-
Versuri > Spiritual > POEME DE CREDINȚĂ Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 231 din 19 august 2011 Toate Articolele Autorului Rugăminte Lasă-mă, să-ți mai fiu, Doamne, o floare înflorită-n câmp! Să mă mai legăn, de-ncântare sorbind din ochi, al tău pământ! Mai lasă-mă, să gust splendoarea, ce o reverși în zori de zi! Și lasă-mă, să fiu eu, floarea plină de vers și armonii! Mai lasă-mă, să cânt în soare, minunea vieții de
POEME DE CREDINŢĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364685_a_366014]
-
de floare Cu polen strălucitor Și mă doare dor de nufăr Cu petala efemeră Și de dorul tău mai sufăr Femeie cu trup de sferă Și mă stinge în răcoare Trupul tău năucitor Cînd petala ta mă doare Și o sorb bolnav de dor @TU NU AUZI CUM FULGII DE ZĂPADĂ Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate Să sfîșie pămîntul și vîntul cum ne bate Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă ? Acum
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
ne iubim ne iubim capital cu dezinvoltura excentric mă deschide că și pe o carte citește printre rânduri și râde hai să bem o sticlă de votca îmi spune am să ți-o torn între sâni și am să o sorb până când ei se vor preface în hulubi și vor zbura. bărbatul acesta care iubește stângaci care nu mă privește îl simt cum se îndrăgostește de imperfecțiunile mele eu îi repet pentru a mia oară că sunt demult în afara dragostei eu
BĂRBATUL CARE IUBEŞTE STÂNGACI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364725_a_366054]
-
esență rară, din care este alcătuit. Adevărata cunoaștere în artă este aceea a unei realități de natură spirituală, iar artistul total, care este Dan Puric, transmite tuturor această revelație încercată de el însuși, prin ceea ce face în lumina reflectoarelor. Publicul soarbe această sevă din cupa pe care o primește cu caldă generozitate din mâna artistului, devenind una cu el, transformând secunda în eternitate.” Ștefan Iordache - „Acea intensitate sinceră, curată, a pasiunii” Mesajul central al cărții reiese cu ușurință din parcurgerea impresiilor
ATUNCI CÂND SECUNDA SE TRANSFORMĂ ÎN ETERNITATE PE SCENA TEATRULUI ROMÂNESC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364727_a_366056]
-
mă aplec să-ți sărut ceva: părul său, mai în jos umerii, gâtul candid, să te mai îmbrățișez petrecându-mi mâinile de pe mijlocelul tău, sau pe burtica, apoi pe coapse, te învârt din spate în față, căci trebuie să te sorb total.. dar, fugi zicând:"nu mă prinzi!..!" sigur că da.. mârâi:"Ce i-o mai fi trecut prin capusor de..?" dar, ca un leneș ce o doream, tind mereu să Te țin lângă mine ca și când ar fi mai mult "nevoia
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
cer și pământ, din muguri de lut. Mă prefac într-o altă poveste, Cu alt început decât “odată ca niciodată”, În alte culori și miresme, Taină de suflet copil și suflet de fată. Otrăvite sunt azi fântânile Din care ades' sorbeam neștiuți veșnicia, Arse de clipe câmpiile Pe care alergau tinerețile și copilăria. Nu port tristețea amintirii Când risipesc cenușa poveștilor visate, Căci mâine e vremea uitării, Vremea când ziua se închide în noapte. Referință Bibliografică: POVESTEA MEA / Camelia Petcu : Confluențe
POVESTEA MEA de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364751_a_366080]
-
și numele pe toate meridianele pământului cu ajutorul internetului care a pulverizat distanțele făcând din lumea largă un sat ceva mai mare. Mi-aș dori să rămână ceva din fervoarea cu care am urmărit pe verticală spiritualitatea neamului românesc și am sorbit cu nesaț din frumusețea de negrăit a graiului nostru. Mi-aș dori să străbată prin timp ideea că măcar m-am încumetat să surprind câte ceva din inefabilul vieții, din fiorul infinitului aflat dincolo de granițele pământescului veții noastre sau ceva din
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
2014 Toate Articolele Autorului în lipsa vederii simt scoarța copacilor ca pe o brazdă vie rădăcinile acestora sapă galerii diogenice cresc aripile cinice ale gândurilor din mușchiul grav(at) al pădurii păsări surâsuri în zbor își fâlfâie neliniștile sofisticate iriși goi sorb lacrimile norilor noma(n)zi fulgeră în oglindă frumusețea hâdă a prăpăstiilor cochiliile melcilor ne tratează anxietățile umede simțim în vârful degetelor ochi de vultur pictând pereții peșterilor pustnicite nevederea sădește în suflete un sâmbure estropiat în biserica părăsită dorm
GALERII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349468_a_350797]
-
cu râsul cuvintelor în rucsac ne-am uiat între punct și virgulă într-un ritual al efemerului fugeam pe rânduri cu râsul cuvintelor în rucsac obosiți de salturile peste obstacole dărâmam garduri care ne blocau ritmul adunam cursivitatea rimelor le sorbeam meticulos să ne ostoim setea idealul părea foarte departe numai voința de a fi împreună minimiza dorința de a abandona cursa infinită în iluzoriu înfuleca bucăți de timp pe care viața ni le servea cu porția la masa vânătorilor de
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
CUVÂNTUL CE ALINĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1302 din 25 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Cuvântul tău e dulce, Din el picură miere.. Liniștea îmi aduce,, Cu el durerea piere. Nu știu ce ești, nici cine, Dar ți-am sorbit cuvântul, Ce-i hrană pentru mine, Și îmi redă avântul. Eu l-am simțit aproape, Mi-a îndulcit amarul, Iar lacrima din pleoape, Cu el îmi stinge jarul. El oblojește rana, Făcută odinioară. Îmi luminează viața, Și-o face să
CUVÂNTUL CE ALINĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349496_a_350825]
-
se întâmpla cu el pentru prima dată. Oare acesta să fie semnul apariției iubirii, fenomen încă necunoscut lui? Mai era un sfert de oră până când trebuia să înceapă să-și facă probleme dacă Andrada a acceptat să vină sau nu. Sorbea din cafeaua de acum rece și se uita când la ceas, când dea lungul bulevardului. Spera să-l ierte și să vină. Se așezase la masă cu fața spre Universitate de unde spera să apară. Nici nu s-a gândit la
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
audă strigătul din mine Ascultă-n rugăciunea mea de seară Cum sunt eu, chipul și asemănarea Ta; Ruină-n neagră zodie stelară Și-am fost ales de cea mai tristă stea. A câta risipire Pescărușii doar, pătează bolta moartă; Ciocurile sorb apusul greu din apă. Noaptea traversează sonuri moi pe clape, La geam, Isus Hristos cu degetul îmi bate. Târziu, se-adună zorii în straie de hermină, Din coasta răstignită a răsărit lumină. Un madrigal plutea în taina de departe, Precum piciorul
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți s-apuce căi străine. O țară-n care-i rege-acum minciuna Bătrâni cerșind - cu lacrimi ruginite - Un colț de pâine... și doar mătrăguna Cu-amar le umple cupele-alămite Din care sorb când îi mângâie luna. Indiferenți, în jilțuri aurite Sfidează un popor și vând iluzii N-au teamă de nimic, căci sunt elite Ce nu mai văd și care fac pe surzii La disperarea țării de puteri sleite... Frici răzlețite-n
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
în trezire de un dascăl de excepție, Leonid Iacob, care face ca apa mereu împrospătată a poeziei tinere să nu sece... Comăneștii au rămas încă o minunată țară a lui Alice, în care sufletul copilăresc și cel pornit spre împliniri sorb apă vie, trăiesc miracolul și zilnicul botez cu lumina, natura și dragostea.“ Contribuția sa la depistarea tinerelor talente a fost, de altfel, unanim recunoscută, diriguitorii forurilor de resort desemnându-l coordonator al Taberei Subredacțiilor „Cutezătorii“ (Năvodari, 1984), Taberei de creație
LEONID IACOB de LEONID IACOB în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349638_a_350967]
-
cu o precizie uluitoare, îndrepți degetul către un colț al încăperii și rostești: "Aici este". Va trebui să treacă prin toate acestea, să facă față tuturor obstacolelor. Dar în dimineața aceasta nu are chef de nimic. Ar vrea să-și soarbă în tihnă cafeaua, să butoneze câteva minute telecomanda tv-ului în căutarea știrilor, apoi să stea întinsă în pat, fără nicio grijă, fără vreo preocupare anume, imaginându-și că face dragoste cu Julian... Nici măcar să o facă în realitate, ci doar
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
a ziaristului incoruptibil, bine, recunosc, am fost mai mult decât ironic, spectacolul dezolant al războiului, al oamenilor lăsați fără case, al mamelor rămase fără copii, al omului vidat de propria conștiință... Pentru ce să îndur toate acestea, de ce să nu sorb doar din cupa eternității mute, a absolutului îngăduit. Apoi confesiunile către Dannot, duhovnicul meu, poate singura poartă către tânjita divinitate, poate singurul dialog autentic și auster, dimineața, atunci când lumea încă nu a prins viață, nu și-a reluat caruselul apocaliptic
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
faleză contemplam minunata întindere a mării, absolutul său, vraja atemporală... Apoi s-a făcut seară. M-am făcut comod în camera de hotel, am făcut un duș și apoi mi-am aprins o țigară, privind ecranul minuscul al tv-ului în timp ce sorbeam cu nesaț un cappuccino. Ai venit lângă mine fără să te simt aproape, te-am cuprins în brațe și mi-am lipit buzele de părul tău cu iz de nisip, ți-am simțit coapsele fierbinți înlănțuindu-le pe ale mele
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
aș putea spune, și doar din când în când încercam să mai scriu câte ceva. De fosta mea prietenă nu mai știam nimic. Seara, mă uitam la câte un film pentru a-mi petrece timpul într-un mod relativ agreabil. Am sorbit cu nesaț din cana de cafea, deși era o oră destul de târzie pentru o asemenea activitate, apoi am auzit tonul de apel al telefonului mobil. Ba mai mult, era și apel video... Cine oare o avea chef să-mi vadă
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
mi-am găsit până la urmă evadarea într-un club de noapte, unde începusem să urmăresc cu mult interes, cu fascinație aproape, evoluțiile unei dansatoare la bară. Era tânără, avea în jur de 22 de ani, și un corp realmente apetisant. Sorbeam din paharul de cola cu gheață și îi priveam, absorbit, fiecare mișcare. Știam însă că, dacă aș fi vrut să duc fantezia mai departe nu mi-ar fi fost prea ușor, fiindcă acel club nu era, precum altele, un paravan
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
să mă exteriorizez, nu aș fi dorit ca cineva să considere că veneam acolo doar pentru ea și că celelalte fete îmi erau relativ indiferente, deși, la drept vorbind, cam acesta era adevărul. M-am mulțumit, ca de obicei, să sorb din paharul de Cola cu gheață și să aștept. Și, până la urmă, răbdarea mi-a fost răsplătită. Fata și-a început numărul, mai provocatoare ca oricând. Îi priveam fascinat unduirile trupului, grația, promisiunea din priviri. Mă acapara total. Acum eram
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
atunci mai multe, dar, cum nu m-am dovedit prea interesat... aud acum, de la tine. Dar partea cu suprapunerea peliculei cu viața reală, ce e cu ea?”. Eram cam nedumerit. ”E un vis mai vechi al Producătorilor”, rosti Teo în timp ce sorbea din paharul cu rom. ”Demult voiau să facă asta. Dar cum nu ți-ai dat seama? Credeai că toate promo-urile la filme, toate site-urile aparent nevinovate care promovează filme, unde fiecare își conturează un profil în funcție de preferințe, au fost
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
Era de o frumusețe aproape nepământească, cu trăsături perfecte, ca sculptate. Pielea îi era albă ca marmura, iar privirea, angelică. Mi-am dat seama că se potrivea perfect rolului, dar, în același timp, m-am îndrăgostit nebunește de ea. Îi sorbeam din priviri fiecare mișcare, fiecare gest. Și când mă gândesc că o cunoscusem datorită lui Liviu, pe care era cât pe-aci să-l dau pe ușă afară! * ...Acum, vinul are altă savoare, nopțile, chiar dacă înecate în solitudine, au farmecul
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
stăvilească instinctele, să aducă o umbră de armonie și de echilibru în propria existență. Simțeam că ceva cu adevărat rău, pervers, absurd se va petrece... Undeva, într-un bar din Capitală, fata cu vioara și Deborah ocupau aceeași măsuță și sorbeau, fiecare, dintr-un cocktail dulce și colorat. Constituiau o prezență inedită, aristocrata și fata simplă, regizoarea și interpreta. "Am citit despre tine mai demult într-o revistă... Îmi pare bine să te cunosc", rosti mica țigancă, învârtindu-se, parcă, în jurul
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
deschiseseră special în acest scop. Când, după o săptămână, nu primiseră nici măcar o singură cerere de înscriere, prietenii noștri au început să se impacienteze. Peste încă două zile: „Silvia, te rog mai verifică și tu o dată adresa de e-mail”. Silvia, sorbind din ceașca cu cafea: „Am făcut-o deja de două ori în dimineața aceasta. Tot nimic”. „Fir-ar să fie!”, exclamă Dan. „Ce ne facem?”. „Mai așteptăm un pic”, rosti Mihai potrivindu-și cu un gest grăbit ochelarii de vedere
O AFACERE DE MILIOANE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350218_a_351547]