1,618 matches
-
de până în 5 parseci (16,3 ani-lumină) de Sistemul Solar, listate în funcție de distanță. În afară de sistemul solar, există încă 51 de sisteme stelare în această rază. Stelele de mai jos, vizibile cu ochiul liber, au magnitudinea colorată în albastru deschis. Clasele spectrale ale stelelor și ale piticilor cenușii sunt arătate în culoare clasei sale spectrale (aceste culori sunt derivate din numele convenționale pentru tipurile de spectrale și nu reprezintă culoarea stelei observate). La multe pitici cenușii nu este indicată magnitudine vizibilă dar
Lista celor mai apropiate stele () [Corola-website/Science/299333_a_300662]
-
În afară de sistemul solar, există încă 51 de sisteme stelare în această rază. Stelele de mai jos, vizibile cu ochiul liber, au magnitudinea colorată în albastru deschis. Clasele spectrale ale stelelor și ale piticilor cenușii sunt arătate în culoare clasei sale spectrale (aceste culori sunt derivate din numele convenționale pentru tipurile de spectrale și nu reprezintă culoarea stelei observate). La multe pitici cenușii nu este indicată magnitudine vizibilă dar sunt menționate în apropiere de Banda J în infraroșu a magnitudinii. Unele dintre
Lista celor mai apropiate stele () [Corola-website/Science/299333_a_300662]
-
rază. Stelele de mai jos, vizibile cu ochiul liber, au magnitudinea colorată în albastru deschis. Clasele spectrale ale stelelor și ale piticilor cenușii sunt arătate în culoare clasei sale spectrale (aceste culori sunt derivate din numele convenționale pentru tipurile de spectrale și nu reprezintă culoarea stelei observate). La multe pitici cenușii nu este indicată magnitudine vizibilă dar sunt menționate în apropiere de Banda J în infraroșu a magnitudinii. Unele dintre rezultatele paralaxelor și ale distanțelor sunt măsurători preliminare. În harta de
Lista celor mai apropiate stele () [Corola-website/Science/299333_a_300662]
-
perceperii vizuale" a obiectului se transmite la creier. În momentul când obiectul dispare brusc senzația perceperii nu dispare concomitent. Acest fenomen de ștergere progresivă se numește "memorie retiniană". Aceasta are o durată variabilă dependentă de intensitatea excitației luminoase, de compoziția spectrală a luminii, de durata în timp a excitației luminoase. Cele expuse mai sus sunt "factorii fiziologici" privind analiza și sinteza mișcării. "Factori psihologici" sunt "memoria asociativă" și "persistența retiniană". Astfel ochiul observă în jurul lui o serie de imagini transmise creierului
Tehnica proiecției cinematografice () [Corola-website/Science/299363_a_300692]
-
a dovedi rudenia între om și maimuță. Ulterior, s-a dovedit că ,descoperirea" cu pricina fusese falsă, teoria darwinistă rămînînd, pînă astăzi, nedemonstrată. Optica și teoria culorilor . Goethe a făcut multe încercări la culorile lumini, și la culorile optice și spectrale. În spiritul Kantian al "Teoriei cunoașterii", „teoria culorilor” a lui Goethe nu este o lucrare de științe naturale ci, este o învățătură a priceperii - nu fizică, ci metafizică. În această lucrare, el prin interpretarea lui a contrazis concepțiile lui Newton
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
Kantian al "Teoriei cunoașterii", „teoria culorilor” a lui Goethe nu este o lucrare de științe naturale ci, este o învățătură a priceperii - nu fizică, ci metafizică. În această lucrare, el prin interpretarea lui a contrazis concepțiile lui Newton la descompunerea spectrală a luminii. „Teoria culorilor” lui Goethe nu îndeplinește criteriile de azi, pentru care în cercetările științifice sunt ignorate. Cercetători al secolului al XX-lea (Niels Bohr, Paul Feyerabend), le-au abordat din nou. Dintr-o perspectivă psihologică, opera lui Goethe
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
care le-au întâmpinat aceste teorii în interpretarea interacțiunii dintre materie și radiație au stimulat dezvoltarea ideilor care, treptat, au dus la formularea mecanicii cuantice și apoi a electrodinamicii cuantice. În teoria radiației electromagnetice în echilibru termodinamic cu materia, distribuția spectrală a intensității radiației emise de un corp negru se afla în violent dezacord cu experiența. Planck (1900) a arătat că dificultatea putea fi ocolită pe baza ipotezei că schimbul de energie între materie și radiație nu se face în mod
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
corespondență". Formulat explicit de Bohr abia în 1920, acesta din urmă cerea ca, la limita numerelor cuantice mari, teoria cuantică să reproducă rezultatele teoriei clasice. Modelul atomic Bohr-Sommerfeld (1916-1919) rezultat din teoria cuantică veche a permis evaluarea corectă a termenilor spectrali pentru un număr mare de atomi și molecule; teoria conținea însă lacune și contradicții. O analiză critică a teoriei cuantice vechi l-a condus pe Heisenberg la concluzia că noțiunea de traiectorie a unui electron în atom este lipsită de
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
vechi l-a condus pe Heisenberg la concluzia că noțiunea de traiectorie a unui electron în atom este lipsită de sens, și că o teorie atomică trebuie construită numai pe baza unor mărimi "observabile", cum sunt frecvențele și intensitățile liniilor spectrale. Noua teorie propusă de Heisenberg (1925) și dezvoltată de el împreună cu Born și Jordan a fost numită "mecanică matricială". Interpretarea statistică a teoriei a fost dată de Born (1926); o consecință importantă a teoriei a fost prezentată de Heisenberg ca
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
compatibilă atât cu principiile mecanicii cuantice cât și cu teoria relativității. Pornind de la aceste principii fundamentale, "ecuația lui Dirac" explica existența spinului electronic, care în teoria nerelativistă a lui Pauli (1927) trebuia postulată, și descria corect structura hiperfină a liniilor spectrale. Ea indica și existența unor stări de energie negativă, care au fost reinterpretate ca stări ale unei particule ipotetice având aceeași masă ca electronul dar sarcină electrică opusă. Particula a fost observată în camera cu ceață de Anderson (1932), care
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de stare pe subspațiul acelei valori proprii." Introducând un indice suplimentar care să distingă între vectorii bazei ortonormate în spațiul Hilbert, corespunzători unei valori proprii formula 115 degenerată de ordin formula 118 și ținând seama de normarea funcției de stare (26), descompunerea spectrală (7) și relația de completitudine (9) iau respectiv formele Probabilitatea de măsurare a valorii proprii formula 115 este atunci transcrisă în forma relația (30) arată că normarea la unitate a funcției de stare e echivalentă cu legea de sumare a probabilităților
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
arată că normarea la unitate a funcției de stare e echivalentă cu legea de sumare a probabilităților pentru valorile mărimii fizice formula 128 Cunoscând probabilitățile, se poate calcula valoarea medie a observabilei: Se obține astfel o consecință importantă a principiului descompunerii spectrale: "Valoarea medie a unei mărimi fizice formula 131 reprezentată prin operatorul hermitic formula 132 pe colectivul statistic descris de funcția de stare formula 133 este" Dacă rezultatul măsurării mărimii fizice formula 17 este valoarea proprie formula 137 funcția de stare după măsurare se află în
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
poziții se poate obține o gamă largă de valori probabile pentru impuls, și vice-versa. Acest model a fost în măsură să explice observațiile comportamentului atomic pe care modelele anterioare nu le puteau explica, cum ar fi anumite șabloane structurale și spectrale ale unor atomi mai mari decât hidrogenul. Astfel, s-a renunțat la modelul planetar al atomului în favoarea unuia care descria zone orbitale atomice în jurul nucleului unde un anumit electron este cel mai probabil să fie observat. Dezvoltarea a permis măsurarea
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
stare mai mare de energie poate scădea la o stare de energie mai mică, în timp ce radiază energia în exces sub forma unui foton. Aceste valorile caracteristice ale energiei, definite prin diferențele de energie ale stărilor cuantice, sunt responsabile pentru liniile spectrale atomice. Cantitatea de energie necesară pentru a elimina sau adăuga un electron— energia de legătură a electronului—este cu mult mai mică decât . De exemplu, este nevoie de doar 13.6 eV pentru a scoate un electron din dintr-un
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
de energie. (Un observator care vizualizează atomii dintr-o perspectivă care nu include spectrul continuu în fundal vede, în schimb, o serie de linii de emisie produse de fotonii emiși de către atomi.) Măsurătorile spectroscopice măsurători ale intensității și lățimii liniilor spectrale atomice permit identificarea compoziției și proprietăților fizice ale unei substanțe. Examinarea atentă a liniilor spectrale relevă că unele prezintă o divizare a . Acest lucru se întâmplă din cauza , care este o interacțiune între spin și mișcarea electronului cel mai exterior. Când
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
în fundal vede, în schimb, o serie de linii de emisie produse de fotonii emiși de către atomi.) Măsurătorile spectroscopice măsurători ale intensității și lățimii liniilor spectrale atomice permit identificarea compoziției și proprietăților fizice ale unei substanțe. Examinarea atentă a liniilor spectrale relevă că unele prezintă o divizare a . Acest lucru se întâmplă din cauza , care este o interacțiune între spin și mișcarea electronului cel mai exterior. Când un atom se află într-un câmp magnetic exterior, liniile spectrale devin împărțite în trei
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Examinarea atentă a liniilor spectrale relevă că unele prezintă o divizare a . Acest lucru se întâmplă din cauza , care este o interacțiune între spin și mișcarea electronului cel mai exterior. Când un atom se află într-un câmp magnetic exterior, liniile spectrale devin împărțite în trei sau mai multe componente, fenomen numit efect Zeeman. Acest lucru este cauzat de interacțiunea câmpului magnetic cu momentul magnetic al atomului și al electronilor săi. Unii atomi pot avea mai multe configurații de electroni cu același
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
efect Zeeman. Acest lucru este cauzat de interacțiunea câmpului magnetic cu momentul magnetic al atomului și al electronilor săi. Unii atomi pot avea mai multe configurații de electroni cu același nivel de energie, care apar astfel ca o singură linie spectrală. Interacțiunea câmpului magnetic cu atom deplasează aceste configurații de electroni la niveluri de energie ușor diferite, de unde rezultă mai multe linii spectrale. Prezența unui câmp electric extern poate provoca un nivel comparabil de divizare și deplasare a liniilor spectrale prin
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
avea mai multe configurații de electroni cu același nivel de energie, care apar astfel ca o singură linie spectrală. Interacțiunea câmpului magnetic cu atom deplasează aceste configurații de electroni la niveluri de energie ușor diferite, de unde rezultă mai multe linii spectrale. Prezența unui câmp electric extern poate provoca un nivel comparabil de divizare și deplasare a liniilor spectrale prin modificarea nivelurilor de energie ale electronilor, un fenomen numit . Dacă un electron legat este într-o stare excitată, un foton care interacționează
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
linie spectrală. Interacțiunea câmpului magnetic cu atom deplasează aceste configurații de electroni la niveluri de energie ușor diferite, de unde rezultă mai multe linii spectrale. Prezența unui câmp electric extern poate provoca un nivel comparabil de divizare și deplasare a liniilor spectrale prin modificarea nivelurilor de energie ale electronilor, un fenomen numit . Dacă un electron legat este într-o stare excitată, un foton care interacționează cu el și are energie corespunzătoare poate provoca o emisie stimulată a unui foton cu nivelul de
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
a axiomaticii va conduce în secolul al XX-lea la definirea întregii matematici cu ajutorul unui singur limbaj: logica matematică. Secolul XX a fost martorul unei specializări a domeniilor matematicii, nașterea și dezvoltarea a numeroase ramuri noi, cum ar fi teoria spectrală, topologii algebrice sau geometrie algebrică. Informatica a avut un puternic impact asupra cercetării. Pe de o parte, a facilitat comunicarea între cercetători și răspândirea descoperirilor, pe de alta, a constituit o unealtă foarte puternică pentru testarea teoriilor. În zilele noastre
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
alte forme de energie electronică. De exemplu, radiația electromagnetică din spectrul ultravioletelor nu este transmisă la fel de eficient precum energia termică sau electrică. Existența unor niveluri energetice caracteristice pentru diferite substanțe chimice este folositoare în scopul identificării lor prin analiza liniilor spectrale. Diverse tipuri de spectre sunt utilizate în cadrul spectroscopiei chimice, ex.infrarosu, microunde, NMR, ESR, etc. Spectroscopia este de asemenea folosită pentru identificarea compoziției - precum stelele și galaxiile îndepărtate - prin analiza spectrului de radiație. Termenul de energie chimică este de asemenea
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
excelență obiecte cosmice foarte îndepărtate. Cel mai apropiat quasar (din cei peste 120.000 recenzați până acum se află la o distanță de 240 megaparseci, (~ 780 milioane de ani lumină), iar cel mai îndepărtat (numit CFHQS J2329-0301, cu un decalaj spectral de 6,3) la aproape 13 miliarde de ani lumină. Dacă se ia în considerare că Universul s-a născut în urmă aproximativ 13,7 miliarde de ani, înseamnă că lumina acestui ultim quasar a fost emisă când Universul avea
Quasar () [Corola-website/Science/307035_a_308364]
-
cu Blocare pe Poartă (GTO) de Medie și Mare Putere, cu două nivele de interdigitare (TIL) - priorități mondiale, Tranzistoare de Putere Bipolare cu două nivele de interdigitare, Tranzistoare de Putere Bipolare Rapide, Optotiristoare, Senzori Optici pe Siliciu Monocristalin cu Răspuns Spectral Controlat, Celule Solare de mare eficiență, realizate prin diferite procese tehnologice: difuzie, implantare ionică. Principalele sale contribuții șiințifice originale sunt pe scurt: formularea unitară a teoriei străpungerii dispozitivelor semiconductoare de putere și verificarea sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
putere și verificarea sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea teoretică a particularităților câmpurilor electrice interne în joncțiuni semiconductoare VLSI, introducerea de soluții originale la proiectarea și realizarea celulelor solare de mare eficiență, elaborarea de noi metode pentru controlul răspunsului spectral al senzorilor optici, investigarea electrotermică a dispozitivelor și circuitelor integrate analogice de putere. Pentru activitatea sa științifică, Prof. Silard a primit Premiul "Traian Vuia" al Academiei Române (1981) "pentru contribuții la investigarea electrotermică a dispozitivelor semiconductoare de putere", iar în 1993
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]