11,560 matches
-
de doctor, cred. Noapte bună, domnule! Rowe se Întoarse din nou cu fața spre cadavrul celui care murise fără durere. Și-l aminti pe Stone cu picioarele În apa iazului, privind În jur cu neliniște; apoi, alergînd ca un copil speriat spre grădina de zarzavaturi; vedea pretutindeni numai trădare. La urma urmei, nu fusese chiar atît de nebun! Fură nevoiți să treacă peste cadavrul doctorului Forester, Întins chiar la capătul scării. Doctorul căzuse În cursă: mînat nu de dragostea de patrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită cu tot frigul din zori. Apoi scoase Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
gîndit că-i mai sigur să te lichideze. Eu am fost de vină. Îmi spuseseși că ai pregătit o scrisoare pentru poliție și eu l-am avertizat. — De ce? Nu voiam ca fratele meu să dea de bucluc numai pentru că te speriase. Dar nu credeam c-ar putea merge atît de departe. — Totuși, În camera aceea de hotel unde am venit cu valiza te aflai și dumneata! Puteai să fii omorîtă! Nu era În stare să priceapă. — Da. Nu putea să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Învelitoarea de hîrtie. — Da, e negativul, spuse el dezvelind un colț al filmului. Și-acum, dă-mi revolverul. — Nu ți-am promis nimic, spuse Rowe Încet. — Dar ai să-mi dai revolverul, nu? făcu Hilfe neliniștit. Nu. Hilfe păru deodată speriat și În același timp uluit. — E o glumă de prost gust! exclamă el. — Se poate, dar m-ai păcălit de prea multe ori! — Fii rezonabil! Îți Închipui că vreau să fug? Trenul a plecat doar! Crezi c-aș putea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
uriaș: sirenele zbierară când farurile poliției luminară barele de protecție din spate ale mașinile oprite pe toată întinderea podului. Un bărbat în vârstă, într-o pelerină de ploaie din plastic transparent, trăgea agitat de portiera pasagerului de lângă capul meu, parcă speriat că mașina i-ar putea trimite în mâna osoasă un puternic impuls electric. O femeie care aducea o pătură ecosez își coborî capul lângă geam. Stând la doar câțiva centimetri de mine, mă fixa din priviri cu buzele țuguiate, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
costum de cowboy, care urmărea, fără să se oprească din mestecatul gumei, cum e urcat pe o targă ultimul dintre pasagerii taxiului. Un polițist împrăștia cu o mătură var pe cimentul mânjit de sânge de lângă mașina sport. Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți spectatori. Treceau printr-o spărtură din gardul de sârmă. Împreună urmăream cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
reprima revolta timișoreană s-au dovedit infructuoase. Sentimentul că trebuie mers până la capăt, că nu mai există întoarcere, pusese stăpânire pe toți. Represiunea - arestări, morți și răniți (familii distruse), ca urmare a deschiderii focului de către armată și securitate - nu mai speria mulțimea. Un sentiment de solidaritate și de forță unea pe cei hotărâți să răstoarne acum un conducător detestat. [...] Primul-ministru Constantin Dăscălescu, trimis de Ceaușescu la Timișoara, nu a putut decât să constate neputința organelor și forțelor locale de a zăgăzui
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de stânga decât de dreapta, a votat grosul electoratului român. [...] În practică, în ianuarie 1997 delegația FMI a participat la elaborarea programului guvernului Ciorbea. Dar impulsul extern a ținut doar până în august 1997, când guvernul Ciorbea a încremenit în proiect, speriat de dimensiunea social-politică a noilor sarcini ale reformei: restructurarea monopolurilor din domeniul energiei, privatizarea mamuților ceaușiști și a primelor bănci de stat. [...] În PNȚCD a răbufnit la Poiana Brașov conștiința orientării spre dreapta a democrației creștine europene, PNL și-a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Majoritatea oamenilor politici nu pot comunica cu aleșii lor. Această neînțelegere irită pe toată lumea. Agitația sterilă în care trăim crește. Promisiunile elitei politice românești nimeresc pe de lături. Ba sunt comunicate neadecvat, într un limbaj vetust (vezi partidele istorice), ba sperie prin insistență și jocul slugărniciei în fața cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în această forfotă. Marin Preda povestește în confesiunile sale o amintire plină de tâlc. Din cuprinsul acestei povestiri am desprins cu ochiul rece o metodă primitivă prin
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să cotizeze. Nu neapărat că i se cere, dar, neexistând alte centre de putere, să echilibreze scena politică, toată ”tensiunea” se scurge în PSD. În aceste condiții, faptul că această corupție a devenit un sistem nu mai este o întâmplare. [...] speriați de campania anticorupție a lui Constantinescu, cei cu bani negri au început să cotizeze la partide, luând naștere un fenomen. Abia după 2000, corupția a trecut de la stadiul de fenomen la stadiul de sistem. Este sistemul din cârciumile de altădată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu adevărat, o mafie? Poate cultul onoarei, de care Mafia nu se dezice nici în crimă, dar în rest? [...] Ce legături au noii guvernanți cu Moscova? Și de ce s-au grăbit să-i închidă gura lui Ceaușescu? Pe cine a speriat radicalitatea cererilor străzii? Ce se ascunde în spatele proceselor, transmise mai întâi în direct, apoi împinse într-un con de umbră? etc. etc. De aici întrebarea care, într-o formă sau alta, revine mereu: cine conduce, de fapt, în România?;” Prima
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lucra în București, la o firmă care nu-știu-ce făcea, venise la Mohoreni în interes de serviciu, să vadă niște terenuri și niște izvoare din apropiere, se simțea singură în capitală, dar niciodată nu avusese prea mulți prieteni sau prietene, era speriată de viață și se întreba de ce trăiește așa, singură, deși avusese prieteni, băieți, adică nu era..., nu, dar nimic serios, nu că ea ar fi fost lipsită de umor sau că n-ar fi vrut să se distreze, dar toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
născuse? Ce făcea în timpul liber? Nu-i era frică, așa singură în București, cu toți criminalii și drogații ăia? Ce băieți vedea? Fata îi răspunsese la toate întrebările, vorbise cu atâta sinceritate despre tot, încât șeful de gară aproape se speriase. Câte gânduri, visuri, sentimente, frici, dureri și bucurii poate avea un om, își zisese. Aflase în două zile mai multe despre fată decât în doisprezece ani despre fosta nevastă. Nici nu îi trecuse vreodată prin cap că o femeie poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-și vadă de treabă, nu ne vrea decât binele, se băgă în discuție un domn de la etajul unu. - Ce te bagi, bă? răcni Vișină. Ce te bagi? Sunt Inspector Municipal, vrei să-ți dau amendă? Hă? Vrei amendă? - Nu. Zise speriat omul de la balcon. - Atunci? Vă dau la toți amendă, jur, la toți care se bagă vă dau amendă! E împotriva legii! Și tu închide groapa! Mă auzi!? Takamura dădu trist din umeri, se urcă în buldozer și împinse grămada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din păcate. Cei care vor viziona filmul, ce părere vor avea despre voi? - Că suntem răi, nu? zise ursul trist. - Da. Și mai ce? - Ce? - Vor generaliza. - Oh! zise ursul. Ceva în mintea lui făcuse „clic“, destul de tare cât să sperie o coțofană care ne urmărea de pe o creangă de brad sau pin. - Adică vrei să spui că comportamentul meu va fi luat drept trăsătură de caracter a urșilor de pretutindeni! Ai dreptate! Oamenii ne vor urî pe toți, din cauza mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lucrurile ei în iarbă și am plecat. Continuam să mă simt aiurea, așa că am mers cu 70 la oră până la București. Când am ajuns acasă, pe la unșpe jumate noaptea, maică-mea - pe vremea aia locuiam încă la părinți - s-a speriat îngrozitor de cum arătam. - Ești bolnav? Ai răcit? Să-ți fac un ceai? Ce e cu tine? m-a întrebat. - Sunt bine, am puțină febră, cred. Mă duc să mă culc. - Sigur nu vrei nimic? - Sigur. M-am dus la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia să iasă cumva la lumină. Strigă „Ajutor“ de câteva ori, dar degeaba. Continuă să strige de trei ori pe zi, din ce în ce mai slab. Într-o dimineață sau noapte, se trezi speriat din somn. Visase un pescăruș care-i zisese că mai poate striga doar de patru ori, după care își va pierde glasul și va muri. - Ajutor! zise. De undeva de sus se auzi vocea unei fete: - Alo? - Ajutor! Aici jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de un grup de zece adolescente. Zece ani mai târziu, puștiul a devenit un psihopat și se răzbună crunt pe gagici. Nu le veni greu să ia decizia de a vedea acel film. Shuoke se gândea că Suki se va speria, îl va lua de mână, el o va îmbrățisa, apoi și ea pe el, iar într-un târziu se vor săruta. Cam așa gândea și Suki, deși filmele de groază nu prea o speriau. Cumpărară biletele de la un automat colorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se gândea că Suki se va speria, îl va lua de mână, el o va îmbrățisa, apoi și ea pe el, iar într-un târziu se vor săruta. Cam așa gândea și Suki, deși filmele de groază nu prea o speriau. Cumpărară biletele de la un automat colorat și le băgară în alt automat colorat, care le deschise ușa sălii și le ura vizionare plăcută. În continuare, totul decurse cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
băgară în alt automat colorat, care le deschise ușa sălii și le ura vizionare plăcută. În continuare, totul decurse cum trebuia; la prima scenă dură, Suki tresări și apucă mâna lui Shuoke, acesta i-o strânse, apoi, când ea se sperie din nou, o îmbrățișă, și ea sări peste următorul pas și îl sărută pe Shuoke, cu limba, cu dinții, cu totul, îi luă mâna și o puse pe genunchiul ei, iar Shuoke, recunoscător, o mângâie între picioare, și se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din anul 1992, care include și superhitul No Ordinary Love. - Începuse deja să-și dea jos pulovărul și i-am zis „stai, nu încă“. Am întins-o pe pat, tremura toată, avea un fel de convulsii, aproape că m-am speriat. Am întins mâna înspre ea și, când i-am atins piciorul, am tras o rafală de spermă în chiloți. „Nu face nimic, mi-am spus, noaptea-i lungă.“ Bon, am început să-i mângâi piciorul, adica laba piciorului, după aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
infernal, ne-am futut ore în șir, până pe la nouă dimineața, când chiar nu mai puteam, am adormit îmbrățișându-ne, ne-am futut într-o nebunie, efectiv, n-am mai trăit așa ceva... - Blub, gâlgâi Vincent. - Ce-a fost asta? se sperie Shuoke. - Îmi lasă gura apă. - A-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha, râse Shuoke, chiar căcându-se de râs. Relația dintre Shuoke și Suki continua, adâncindu-se chiar; evident, amândoi se asigurau reciproc de zeci de ori pe zi că se iubesc, că nu pot trăi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
curent foarte puternic îl trăgea înspre larg. Iar când își întoarse privirea dinspre mal, Shuoke văzu un val gigantic, de aproape un kilometru înălțime, venind liniștit înspre el. Cum valul nu părea să se grăbească, abia înaintând, Shuoke nu se sperie prea tare. Dar peste nici o secundă, valul ajunsese la câteva zeci de metri de Shuoke, care începu să înoate din răsputeri - evident zadarnic, valul prăbușindu-se peste el și trăgându-l la fund, moment în care Shuoke se trezi, simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
început să fluiere pe tăcute, cu un surâs în ochi, de parcă gusta dinainte o idee ce-i trecuse prin minte. Apoi, fluieratul ei a devenit sonor; era un marș comic dintr-o operetă la modă pe atunci, iar noi, încă speriați de ceea ce ne pregătea, am început să fluierăm și noi; mărșăluiam încet, ca o fanfară irezistibilă, simțindu-ne în același timp victime și învingători. S-a întâmplat când am trecut prin fața bisericii Sant Apollonia, transformată pe atunci în spital pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
anunțat că nu intenționează să se ducă. Voia să rămână în Botswana cel puțin încă un an. Fără știrea noastră, îi contactase pe cei de la Dartmouth și primise acordul lor să-și amâne începerea cursurilor cu un an. Am fost speriată, vă imaginați. Înțelegeți, în America neapărat trebuie să termini o facultate. Dacă nu, atunci n-ai șansa să primești o slujbă mai de Doamne ajută. Îl și vedeam pe Michael abandonându-și studiile și petrecându-și restul vieții într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]