5,679 matches
-
cu adevărat invidia”, am auzit o voce deasupra mea, venită de nicăieri. Am privit trist către lampadar, apoi spre o icoană a lui Crist răstignit pe cruce pe care o aveam pe perete. Un fior m-a străbătut pe șira spinării și am închis ochii, rugându-mă să fiu suficient de tare pentru a rezista. * Dimineți pierdute, reci, înecate în solitudine. Zile în care încerc să uit de coșmaruri și să încetez a mai număra anii care au trecut peste mine
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
liber sunt model. O să vă invit la o prezentare de modă și tânăra le întinse două cartonașe. - Este fiul dumneavoastră ? continuă studenta cu întrebările, în timp ce-l studia cu interes. Băiatul avea ceva în el care-i dădea fiori pe șira spinării. Părea un bărbat de peste patruzeci de ani, cam urât, cu părul excesiv, crescut pe față printre coșuri mari cu puroi, părul capilar crescut din abundență, cu fire aspre, netuns, de un șaten deschis, apoape blond, îndesat și înalt cât tatăl
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar fi fost prinse de stern și de șira spinării, te puteai aștepta să le vezi cum se desfac din moment în moment ca doagele unei bote de apă rămasă fără cercuri. Era atât de slăbit că-l putea lua vântul ca pe-o pală de fân. Din cauza oboselii l-
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
-o tot timpul de când s-a întors din război: -„Omule, vii mâine la biserică?” Se mira în sinea lui: „Cum se face că-i aud glasul, iar ea nu deschide gura?!...” Fiorii reci ai spaimei i-au trecut pe șira spinării și, chiar dacă a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Contigente de tineri! De-ar fi cioplitori, ori zidari, Că piatra-i tezaur în mâinile celor care muncesc, Dar aici îi nemuncă și vrajbă, filisteni covrigari! În Gaza doar praful de pușcă-i odor* urâcios... Grenade și-AG-uri ; celebrul AKM la spinare ( !) Când mai venim, în pace să vă găsim, popor mânios Până atuncea SHALOM ! Cu obuze nu faci cărare ! *Odor (fr) - miros COPACII ȚĂRII SFINTE Pe-aici peisaju-i arid, peste tot domnesc bolovanii plăvalnici Verdeața-i doar câte o pată, nici măcar
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
confirme prin fapte și printr-un program bine alcătuit încredrea noastră), credeți, zic, că va face față unor administrative/ birocratice îndatoriri legate de Trupa de la Teatrul Arcadia plus acel Ansamblu? Nu cumva i se pun de la început niște sarcini în spinare, cărora n-o să le poată face față? De ce nu e lăsat să decidă exclusiv asupra numeroaselor probleme artistice, să poată dovedi astfel că alegerea sa a fost una bună? Inainte de a putea să-și pună în aplicare ideile și
NEDUMERIRI de ELISABETA POP în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349004_a_350333]
-
Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi se umplu ochii de alb, de iubire și foșnet, cum se scaldă izvoarele în behăitul meilor îmbătați de lumină, iarba-și unduie umbra pe spinarea munților,în creștet, gonește iarna furia soarelui cu așezarea-i blajină. Scuturați-vă fulgi amorțeala zămislirilor din nopțile oarbe, statui agățate pe gândurile copacilor ce-și adorm pruncii, lăsați-vă legănați de cântecul păsărilor ce viața v-o soarbe, numai
SCUTURAȚI-VĂ FULGI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348545_a_349874]
-
Dar n-am dat cinstea pe rușine, / Iar neamul meu mi-a fost aproape.// C-aicea doar îi apa bună / Și pâinea are gust de miere, / Acolo, zilele-s furtună, / Speranțe slabe de avere. // Aicea, inima-i ca piua, / Acol', spinare-ncovoiată, / Un rob plătit să-și ducă ziua / În umilințe îngânată. // Ai mei mă rog să mă primească / Ca fiul cel rătăcitor, / Mă seacă dorul de-a mea casă, / Mă chem mirosuri de mohor. // M-aștepte mama cu sarmale / Și
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
zdrahon care se proțăpi în fața lui și îi zise cu severitate: - Unde te duci... Bă? Nu intră nimeni la compania acestui jidov, până nu îl verificăm noi, dacă nu cumva este din aceeași șleahtă cu el. Ați supt destul de pe spinarea acestui popor. Ar cam fi timpul să plecați unde vedeți cu ochii, lăsând aici tot ce ați jefuit. - Scoate repede buletinul, să vedem ce hram porți! Vasile se uită descumpănit la el și întrebă: - Cine sunteți voi să judecați astfel
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
buletinul înapoi și îi mai zise: - Stai cu ochii pe patronul tău și dacă observi că se comportă ciudat, sau acționează împotriva noastră, informează-ne... Vasile intră în sediul companiei, bucuros că scăpase, mai ales că îl trecuse pe șira spinării o transpirație rece. Când ajunse lângă biroul patronului, bătu în ușă, de unde, după ce primi un răspuns afirmativ, intră sfios și se așeză tăcut în fața biroului, la care patronul studia ceva documente, mai studie un timp , apoi când termină îl privi
MOȘ MACHE..CONTINUARE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348572_a_349901]
-
mai îndrăzneț, se furișa pe la spate și-l mușca de picior. Apoi l-au scos la marginea comunei, spre Slobozia, i-au desfăcut talanga și funia de după gât, i-au dezlegat mâinile și i-au tras și câteva bâte pe spinare, după care i-au dat drumul. Amza nu s-a oprit din alergat până-n mahalaua țigănească. N-a stat mult să-și lingă rănile și s-a înscris in Securitate și pentru că, evreul ăla bătrân, care avea prăvălie la ei
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
îți aparține din moși - strămoși donezi statului, fiindcă dacă nevoia o cere, o faci cu plăcere, că dacă nu, dracu’ te-a luat! Și îl ajuta desigur în convingere și decizie stimulându-l și cu câteva lovituri de bici pe spinare. - Și să știi de la mine că „ștreangul” nu s-a desființat pentru cei care se împotrivesc voinței de fier a partidului pentru binele statului, pentru bunăstarea poporului și înflorirea țării pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării, culturii și civilizației
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
păduri umblau des și tractoarele forestiere. Cele cu roți mari în spate și mici în față, ce erau folosite în văi adânci, pentru trasul buștenilor. Odată, veneam din pădure, seara, împreună cu fratele meu mai mare. Eram obosiți, cu coasele pe spinare. Lucraserăm la descopleșire, la plantațiile din parchete. Din urmă ne ajunse un tractor, șofer era un sătean numit Brustur. Ne cunoștea. Oprește, ne spune să urcăm în spatele cabinei, pe tractor. Dar acolo nu prea aveai unde să pui picioarele, nu
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
închinat întreaga viață acestei slujiri, împletind în mod exemplar asceza și rugăciunea cu munca creatoare. Ducea o viață aspră, se purta cu simplitate și nu păstra niciodată mai multe rânduri de haine. Dacă întâlnea oameni necăjiți, le dădea cojocul din spinare, ciorapii și chiar încălțările. Era mulțumit când vedea în jur oameni mulțumiți. Dormea oriunde, chiar și pe jos. Spovedea zile întregi, mulțumindu-se să ațipească pe un scaun câteva minute. Când slujea la bisericile satelor din jur, unde nu erau
UN AUTENTIC EROU AL CREDINŢEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349800_a_351129]
-
genunchi, Mă simțeam bătrân de patru mii de ani, Bătut cu pietre, hohote și chițăieli, Plângeam în mine ca un câine, Mă-mpiedicam, mă urmărea doar râsul, Deși am jucat și am cântat și eu La masa veseliei, port în spinare Propriile erori, păcate, Toți le-am purtat, unii le-au aruncat la ghenă, Mi-a mai rămas doar cântecul șoptit, Iubirea din ascunse amintiri, Le cânt și cânt ființa din aceste cânturi, Că om sunt eu, ca voi, oameni - lucruri
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
lacrima luminii pe un geam, un abur verde-ntunecat. O vară blândă, energică trecea Bucegii, dormisem mult, în vis o viperă-nțeleaptă mă prevenea, eu îi citeam însemnul. Corabia din suflet se apropia de port. Îmi sprijineam propria casă cu spinarea. În primăvară ne alintă toți cireșii, iar toamna numai luna nu mai caută pe sub pleoape. În vis o viperă-mi vorbea de vise. Orbind noi nu vom fi nevolnici, numai trufia s-o lăsăm deoparte, ca pe-o haină veche
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
de la cămașă umflat de parale muncite. Se duce întins, acasă la Adriana lu’ Ridichie, către capătul celălalt al satului, că, tot de atâția ani, trăiește o ciudată poveste de dragoste cu ea. Poate fi greu de crezut, că duce în spinare o dormeză, dar dacă ții cont, că omul în cauză e un vlăjgan cât crucea, de vreo doi metri înălțime, lat pe spate ca bivolul și ciolănos ca un elefant, nu ți se mai pare nimic ciudat, văzând parascovenia cu
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
devenit babe, Marioara lu’ Trancanele și Ioana lu’ Cocostârcu, și comentează: ‒ Fă, Ioană, să ții minte că iar e doușcinci ale lunii! ‒ Păi, de ce, fa? ‒ Cum de ce, fa, cum de ce? Păi, tu nu vezi că trece Prigoană cu futelnița în spinare, spre casa lu’ Bahmuțanca? ‒ Așa e, fa! Să știi că iar a făcut diliu’ rost de bani! Între 5 și 25 ale lunii, bietul Silviu, muncește cu ziua prin sat, pe unde apucă și caută, de obicei, cele mai grele
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
unde să speli cățălu’, că e o grămadă de văduve în sat. Nu-i așa, Marioaro?! Așa e, Ioano, îi răspunse asta, cu o lumină ciudată pe față. Îi ghicise gândurile prietenei sale și o trecu un fior prin șira spinării, urmat de o mie de văpăi prin tot corpul. Era văduvă de la 38 de ani și nu se mai măritase. Da’ ce faci tu acum, domnu’ Silviu, fără pat acasă? făcu pe îngrijorata Marioara? Pe ce dormi? Pe dușumeaua goală
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
atât mai mari, mai tari, mai rari... Abia îi observăm și-i luăm în seamă, poate, Când se chircesc făcându-se din mici mai mici Să treacă ei giganții semeți printre pitici Ce riscă să ia-n creștet și în spinare coate... Abia dacă le dăm de sus mâna în silă Atunci când îndrăznesc să ne întindă mâna Plecându-se firavi precum la soare luna, Postură de timidă umbră și umilă... Abia dacă bătrâni, în cârje, orbi, bolnavi Ne îndurăm să le
OAMENI MARI ŞI OAMENI MICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 685 din 15 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344576_a_345905]
-
apoi cobora coasta de vizavi de muntele nostru. Atunci, când zăream că vine uncheșul Iacob cu vitele, noi chiuiam de bucurie, și ne năpusteam în pârâu, în întampinarea lui. Vedeam de departe vacile lui, una galbenă, mare, alta bălaie, cu spinarea roșie. Mai erau vreo două junci măricele cu ele. Dar, cea mai mare surpriză ne făcea când venea cu un vițeluș neștiut de noi, mic și subțirel, doar de câteva luni, care zburda voios în jurul mamei sale. Întâlnirile cu uncheșul
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
Trebuiau să plece tare în zori la tren, aveau de mers aproape două ore până la gară. Au plecat de-acasă în noapte neagră. Era înnorat, deabia vedeau pe unde calcă. Ce le-a venit în minte? De ce să ducă pe spinare sacul cel plin cu alți sacii, ce-ar fi să-i dea drumul la vale, să se rostogolească singur până în pârâu. I-au dar drumul, iar sacul, zburdalnic, s-a tot dus hurdupăind la vale. Ei s-au dus în urma
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > NU PLÂNGE COPILE... Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu plânge copile când vezi c-am albit Și vezi că spinarea-mi mai tare se-apleacă, Sunt tot mai subțire, curând fir de apă Am să fiu în pământul de trupuri sfințit. Nu plânge copile când vezi că apusul Întârzie seara la mine la streșini Când bradu-mi trimite mirosu-i de cetini
NU PLÂNGE COPILE... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348082_a_349411]
-
minciuni. Ce dulce era sărutul ei când o păcălea și-i spunea să se uite-n sus după vreo stea călătoare.... Desculți, doi copii neluați în seamă de sătenii care intrau în sat cu coasele, sau sapele, sau țapinele la spinare, ea o blondă spălăcită cu un smoc de păr pe frunte, cu ochii ageri de vulpe, iscițoditori și șireți. Curios că chipul era al Casandrei dar numele se schimbase, devenise Corina, era numele de fată al Veronicăi... Vru să scoată
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
În zborul lui eu umbra -mi insinuez abil Printre quasari , comete în mersul lor debil Și urc pe scara albă la casa cu porunci Unde mă prinzi și-n mine cu-njurături arunci Ce cauți după mine cu coasa în spinare? Înjurătura ta mă-neacă și mă doare E gândul meu...pe el nu îl poți amăgi Și nici de coasa ta , el nu poate muri... Așa că du-te-acasă , un cuib de ai și tu Iar gândul meu îl lasă....și umbra
MEDITAŢIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348098_a_349427]