2,663 matches
-
dar mai trebuia viza autorităților sârbești. Eugen a intrat singur la poliția sârbească și Boian îl aștepta afară, dar văzând că Eugen întârzie, a luat-o repede la picior și nu s-a oprit până în țară. Eugen fusese reținut ca spion german, căci la ora aceea o călătorie spre Germania era foarte suspectă. După 167 câteva zile a reușit să evadeze și a trecut frontiera în țară, într un grup de contrabandiști. în închisoare l-a întâlnit pe Tomici, care era
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
câteva coaste rupte. Omul nu se tânguia, grija lui mare era de Comandant de care auzise că era în mare primejdie. Tot în închisoarea de la Belgrad au fost ținuți Traian Borobaru, Vârlan Negru și au fost schingiuiți ca fiind socotiți spioni germani; mai târziu când au aflat că sunt legionari au trecut din nou prin alte probe. După încercarea de sinucidere a lui Negru li s-au făcut formele de extrădare în România. Ion Dumitriu a avut și el o soartă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din Aberdeen avea deja mai mulți „speculativi” (39) decât „operativi” (numai 10). Era foarte probabil ca mulți dintre nou-veniți să fi fost recrutați dintre rozicrucieni. În 1673, Colbert, obsedat de ideea unui posibil complot al companionilor împotriva statului, a introdus spioni în lojele lor; dar mulți dintre aceștia erau masoni speculativi! Aflat în exil, Iacob al III-lea Stuart, sprijinit de Ludovic al XIV-lea, a fondat el însuși o lojă masonică la Saint-Germain-en-Laye, alcătuită din mai mulți nobili scoțieni fideli
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Zidurile lor trainice, iluzia "reliefului" mural pe întinderea nedeterminată a unei așezări labirintice par a se lichefia sub unghiul primei priviri scrutătoare. Unghiul vederii se ajustează potrivit situației diegetice, relevînd postura de privitor, de privit, de simplu trecător sau de spion al ferestrelor, din afara sau dinapoia obloanelor trase, de vizitator, de locuitor, de servant, de patron, de amfitrion, de outsider. În istoria genului, tema trimite la Émile Zola, cel care a vorbit într-un sens estetic despre "casele de sticlă" (maisons
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
tabere, pornind cu bătălia de la Călugăreni și sfârșind cu trădarea lui Mihai, cu puțin timp înainte de a fi ucis. Acțiunea istorică trece în plan secund, prim-planul fiind deținut de aceste figuri brave, Athos, Porthos, Aramis și D’Artagnan autohtoni, spioni inteligenți imposibil de contracarat sau de cumpărat, „săbii” aflate în spatele tuturor întâmplărilor. Pe lângă acești bărbați credincioși, curajoși, lovind din umbră (ca Nufărul-Alb - comitele Staicu, personaj central în Cavalerii Ordinului Basarab), supraviețuiește literar mai ales, galeria personajelor comico-pitorești, cu nume bine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
infiltrat cu gălăgioșii lor „instructori” și „îndrumători” în Partidul Frontul Plugarilor pe care l-au găsit numai bun pentru planurile lor, așa că l au parazitat încă de la începutul activității sale post-23 august 1944, precum căpușele pe oaie. O parte din „spioni” au intrat în conducerea acestei formațiuni politice iar o parte au intrat în Tineretul Plugăresc căruia repede i-au schimbat numele în OTS. Controlul aproape total fusese înfăptuit. Nu degeaba o seamă de „tovarăși” se școliseră la Iași, Constanța, Galați
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
manuscris deoarece, din 1949, a intrat în conflict grav și mortal cu cea mai criminală instituție a Republicii Populare Române: Securitatea Statului, cea care a copiat la indigo metodele Gestapo-ului nazist dar și pe cele ale SMERSH-ului (moarte spionilor, în limba rusă, n.n.) pendinte de NKVD-ul sovietic. În acele vremuri, sintagma „a fost strâns cu ușa până ce a spus tot adevărul”, nu era o metaforă, ci un stil de lucru al fiarelor sălbatice îmbrăcate în uniforme de securiști
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Viața sub un președinte de regat, București, 1997; Nesfârșita zi de ieri, București, 1997; O istorie a societății românești contemporane în interviuri, I-II, București, 1999; Cameleonul, București, 2001; Detectiv fără voie, București, 2001; Anchetele unui detectiv singur, București, 2003; Spioni în arșiță, București, 2003. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 50-51; Șerban Cioculescu, „Medalion liric”, RMB, 1979, 19; Șerban Cioculescu, Scriitorul și timpul său, RL, 1979, 48; Ciobanu, Opera, 223-225; Stănescu, Jurnal, II, 95-97; Al. Dobrescu, Profesionistul... amator, CRC, 1985
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285452_a_286781]
-
un moment dat intră în cercul format de noi, întrerupe brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două femei : „Nu mai vorbiți cu el, gata. Nu vedeți că este spion, că este pocăit !? Ia spune, mă băiatule, tu te spovedești ? Ai un duhovnic ? Ești român ? La mănăstire mergi ? Da’ despre cip ce crezi ? Ai card la tine ? Tu ce crezi că fac ăștia cu cipul, hai spune ! Ce cauți tu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
participarea lor la pelerinaj, credința și ei înșiși pot apare drept «anacronice» în ochii celor din jur ? Sau mai intervine ceva și din «memoria lungă» a comunismului, atunci când străzile erau pline cu panouri pe care scria «fotografiatul interzis», și obsesia spionului occidental, a celui care-ți dorea răul era omniprezentă ? În treacăt fie spus, tot atunci nu se găseau nici hărți de orientare turistică sau hărți ale orașelor, percepute și ele drept subversive. Totuși, este vorba și de un anumit fel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu au cu ce-i hrăni, iar dacă găsești câte ceva, este la prețuri astronomice și cu salariul pe care îl primești abia îți trăiești zilele. Ca să pleci în vizită în Vest este imposibil, ești considerat ca un mare trădător și spion și maltratat de Securitatea lui Ceaușescu. Ca să pleci într-o țară din Est îți trebuie câteva luni să completezi formulare peste formulare și ești supus la interogatorii nesfârșite. Dacă paharul cu chinuri al românilor e plin, domnule Ceaușescu, singura speranță
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a fost organizat un imens proces al tuturor fruntașilor minorității maghiare, acuzați de spionaj pentru puterile occidentale. Au urmat procesele implicând ambasadele: americană, britanică și franceză, apoi procesul infamant care acuza Vaticanul că n-ar fi decât un cuib de spioni și multe altele. Sute de persoane au fost condamnate la moarte. Executarea lor era făcută publică doar câteva zile mai târziu. Cei mai mulți dintre cei arestați au rămas în centre de anchetă ani în șir. Cu ochii acoperiți și cătușe la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
putea să cuprindă adevărul, după cum tot așa de bine putea să cuprindă minciuni"202. Zotov nu face altceva decât să fie atent la omul din fața lui, să acționeze conform "instrucțiunilor", pentru că ar fi putut avea de-a face cu un spion. Tveritinov, om cultivat și inteligent, care fusese actor înainte de război, îl cucerește cu delicatețea sa pe tânărul Zotov și îi alungă suspiciunea. De aceea, locotenentul dovedește o oarecare "slăbiciune" și îi vorbește străinului despre experiența sa pe front. Simplul fapt
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dovedește o oarecare "slăbiciune" și îi vorbește străinului despre experiența sa pe front. Simplul fapt că Tveritinov declară că nu știe despre Stalingrad, noua denumire a orașului Țarițîn, îl asigură pe Zotov de faptul că cel din fața lui este un spion. Scena câștigă din ce în ce mai mult dramatism, pentru că Zotov încearcă să nu-și schimbe atitudinea față de proaspătul descoperit "spion", în timp ce dă telefoane care pregătesc arestarea acestuia. Entuziasmul juvenil și candoarea se împletesc, în cazul acestui personaj, cu suspiciunea specifică vremurilor. Doar conștiința
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
declară că nu știe despre Stalingrad, noua denumire a orașului Țarițîn, îl asigură pe Zotov de faptul că cel din fața lui este un spion. Scena câștigă din ce în ce mai mult dramatism, pentru că Zotov încearcă să nu-și schimbe atitudinea față de proaspătul descoperit "spion", în timp ce dă telefoane care pregătesc arestarea acestuia. Entuziasmul juvenil și candoarea se împletesc, în cazul acestui personaj, cu suspiciunea specifică vremurilor. Doar conștiința poate discerne, iar îndoiala își face loc în sufletul lui Zotov, pentru toată viața. Ulterior, el încearcă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
echilibrat, plăcut și politicos, motiv pentru care îi vorbește deschis. Asistăm, în acest caz, la o reacție spontană, nealterată de "educație". Percepția lui Zotov se schimbă brusc la un moment dat. Pragul este reprezentat de "revelația" că oaspetele este un spion. Din acest moment, spontaneitatea dialogului dispare, iar replicile lui Zotov, adresate lui Tveritinov, vor fi dublate de gândurile sale nerostite. Dedublarea personajului și a discursului său sporește dramatismul scenei în care informațiile care ajung la Tveritinov sunt mai puține și
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
azi îți întorci fața așa des, de ce nu privești drept în ochi?". Suspiciunea bolnăvicioasă l-a dus la o neîncredere fără temei, inclusiv față de importanți activiști de partid, pe care îi știa de mulți ani. Pretutindeni el vedea "dușmani", "ipocriți", "spioni". Având putere nelimitată, el a instituit o tiranie crudă, îl strivea pe un om, fizic și moral. A creat o asemenea situație, în care omul nu putea să-și exprime voința. Când Stalin spunea că trebuia arestat cineva, atunci însemna
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Faptele de arme ale unor civili în secolul războaielor mondiale sau Ce înseamnă puterea, I-III, București, 1987-1989; De groază și de râs, București, 1991; Poetul ca o floare, București, 1992; Drumul spre Damasc, București, 1995; Democrația locală, București, 1995; Spionii birocrați, București, 1996; Fiii risipitori ai Europei, București, 1997; Iarna iubirii, București, 2000; Cartea episcopilor cruciați, București, 2001; Amintiri din Casa Scriitorilor, București, 2002; Romanul plângerilor sau Călăul lui Dracula, București, 2003. Repere bibliografice: H. Zalis, Un debut promițător, „Steagul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
O să se îndure să o ia la pușcărie? Ba bine că nu! Pe Moroșanu nu l-a luat? Da, dar el a cîntat "Trăiască Regele". Asta așa este. Cine l-a pus? Era beat, săracu'... Cum eram pe postul de spion în liniile avansate, adică îl aveam în cătare pe inamic tot timpul, am rămas dezorientat cînd drumul "peceștoriului" se cam abătea spre casa noastră. Inima îmi bătea în gît cu putere și piuitul îmi cam pierise de tot. Tata fugise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Se erija în lider. Totuși, de admirat că solidaritatea devenea aici posibilă. Oamenii se simțeau răspunzători pentru reputația satului. Scriitorul era văzut în cazul de față drept un turnător. Scrisul era, cum spuneam, asimilabil delațiunii. Rolul scriitorului era acela de spion. Nu există gratuitatea scrisului. Scrisul trebuie să aibă întotdeauna scop, finalitate. Descrii lumea având un mobil, care aici este evident unul abject. Să distrugi totul. Orice alogen, cum eram eu, are intenții necurate. Și cred că au mai fost uimiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părere desigur subiectivă (și în lipsă de alte informații oficiale), se poate imagina destul de realist structura fostei Securități: - Secția Informații și Contrainformații, cea care reprezenta în fapt Serviciile Secrete și care se ocupa de culegerea de informații precum și neutralizarea eventualilor spioni străini. Acest serviciu care își făcea datoria pe segmental său, a fost cel dintâi lovit de către agentura KGB (și ea supradimensionată datorită poziției rebele a lui Ceaușescu față de Moscova) din România și de Puterea preluată de aceștia în frunte cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
dar constată că în afară de o zdrelitură serioasă și o capsă a blugilor intrată-n piele, nu pățisem nimic. Tot pe două roți, am avut altă pățanie. Un vecin din spatele blocului, un sârb despre care se spunea că fusese spion infiltrat printre noi după război, avea o motocicletă cu care obișnuia să-i plimbe pe copii, arătându-se încântat de admirația tuturor, față de Java lui roșie. Cred că eram al treilea pe motocicletă, înghesuit fiindcă nu- mi mai venea rândul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a întrebat dacă îl cunosc pe Cutare. Am răspuns că îl cunoșteam. „Află”, mi-a spus cu mare satisfacție, „că nu va mai călca prin America o bună bucată de vreme”. „De ce?” „Fiindcă a mințit. Nu era ceea ce pretindea, ci spion al lui Ceaușescu”. Am râs. Se știa de mult ce hram (citește grad) purta Cutare. La, să zicem, opt-nouă luni de la această discuție, mă aflam, tot la Washington, în holul unei clădiri, când m-am trezit strigat pe românește. Întorcând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
Securității ori că voci nu tocmai binevoitoare șoptesc că nici însuși dl Geoană nu ar fi tocmai străin de instituția cu pricina. Oricum, în cele cerute de NATO nu se face vreo diferență între „securiști cumsecade” și „securiști răi”, între „spioni de bine” și „spioni de rău”, nu? Ne-am aminti că dl Mădălin Voicu propune ca în parlamentul României să nu mai intre decât oameni care au o avere de măcar o jumătate de milion de dolari. Asta pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
nu tocmai binevoitoare șoptesc că nici însuși dl Geoană nu ar fi tocmai străin de instituția cu pricina. Oricum, în cele cerute de NATO nu se face vreo diferență între „securiști cumsecade” și „securiști răi”, între „spioni de bine” și „spioni de rău”, nu? Ne-am aminti că dl Mădălin Voicu propune ca în parlamentul României să nu mai intre decât oameni care au o avere de măcar o jumătate de milion de dolari. Asta pentru a da apă la moară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]